STATISTICI

Tot mai des, furati de tensiunile grobiene si de anecdotica ieftina a scenei noastre politice, trecem usuratic cu vederea adevaratul tablou simptomatic al realitatii romanesti, oferit, cu raceala impersonala a cifrelor, de sondajele si statisticile intreprinse periodic in tara sau in strainatate, nu asupra unor simple conjuncturi politice sau economice, ci asupra unor fenomene sociale organice, cu consecinte pe termen lung (sau, cum zic oamenii destepti, in “durata lunga” a istoriei).

I

Multi se pling de o anume tendinta (care, desigur, nu este numai una romaneasca) de a se renunta in masura tot mai mare la numele de botez traditionale, optindu-se pentru nume cu aspect neologic, multe preluate, cu sau fara adaptari, din onomastica altor popoare. Fenomenul exista, dar iata ca o recenta statistica onomastica vadeste faptul ca el nu este deocamdata chiar atit de extins pe cit pare. Manifestat cu predilectie in mediile orasenesti, este contracarat “sanatos”, pe cit se pare, de conservatorismul nediscursiv al mediilor satesti (inca deosebit de extinse in lumea romaneasca). Este, daca vreti, fata buna a “troglodelii” (caci altminteri taranul autentic a disparut demult, cu toata ordinea lui existentiala).

Numele cel mai frecvent ramane Maria, cu aproape 900000 de inregistrari (al doilea intre numele feminine este Elena). Daca Ion marcheaza un anume regres (raminind totusi al doilea dintre numele masculine), Gheorghe figureaza inca in frunte, cu peste 500000 de inregistrari.

Onomastica marturiseste inca si profunda angajare crestina (chiar daca tot mai “reziduala”) a poporului roman. Daca in privinta prenumelor domina de departe la persoanele de sex femeiesc numele Maicii Domnului, iar la cele de sex barbatesc numele Sfintului Mare Mucenic Gheorghe, in privinta numelor de familie domina semnificativ Popa (aproape 200000 de inregistrari) si derivatul lui cu sufixul autohton –escu: Popescu (aproape 150000 de inregistrari). Daca credem vorbei ca “numele nu sta degeaba pe om”, atunci sintem – cel putin “cu numele” – inca aproape de idealizata imagine traditionala a unei “guri de rai” sau a unei “Gradini a Maicii Domnului”. Ne temem insa ca nici numele nu mai sint ce-au fost…

II

Din pacate, cu purtatorii de nume stam mult mai prost decat cu numele insele. Chiar daca dupa anul 2000 natalitatea a inregistrat o oarecare timida crestere, iar anul trecut a fost primul, din ‘89 incoace, cind numarul nasterilor l-a depasit pe cel al avorturilor, situatia ramine tot foarte ingrijoratoare. Dupa calculele estimative recente ale Biroului de Statistica al Uniunii Europene (Eurostat), ne paste perspectiva unei scaderi dramatice a populatiei in urmatoarele decenii. In 2050, populatia Romaniei ar putea ajunge (daca se pastreaza tendintele actuale) la numai 17 milioane de locuitori!

Chiar neimpartasind perspectiva sumbra a istoricului Neagu Djuvara, care sustine de mai multi ani ca romanii manifesta simptomele tipice ale unui popor care sta sa iasa din istorie (scaderea drastica a natalitatii, emigrarile masive, alegerea repetata a celor mai nepotriviti conducatori, pierderea identitatii si disperarea de sine), estimarile respective s-ar cadea sa ne puna serios pe ginduri.

Probabil ca faptul se explica, in mare masura, prin factori de natura economica si sociala, pe fondul exasperant al unei interminabile “tranzitii”. Este la mijloc insa si un important factor de natura morala, de care nu putem face abstractie din punct de vedere crestin. Cind esti, de 16 ani incoace, tara cu cel mai mare numar de avorturi din Europa, atunci indaratul saraciei si nesigurantei se intrevede si o criza morala fara precedent. Biserica a atras in permanenta atentia asupra disolutiei psiho-morale pe care o aduce dupa sine promovarea unei legislatii tot mai permisive in privinta avortului, contraceptiei, prostitutiei sau homosexualitatii, precum si laxitatea sistemului educational (dublata si de tot mai ingrijoratoarea inconsistenta a familiilor) sau a sistemului mediatic (dominat de vulgaritatea “de piata” a televiziunilor comerciale). Dar cine sta astazi sa mai asculte “la popi”?!

III

Oricare ar fi cauzele, acest grav regres demografic, fara precedent in Europa, ne apare intr-o lumina inca si mai tragica daca luam in considerare faptul ca statisticile de acest gen au in vedere intreaga populatie, pe deasupra apartenentelor etnice. Or, in Romania se petrece un fenomen pe care nu-l ignora nimeni: cea mai numeroasa si mai problematica minoritate etnica actuala, tiganii, mult mai numerosi decit ii arata “democraticele” noastre recensaminte, ne sfideaza cu un ritm de inmultire biologica net superior celui al romanilor (care, daca se perpetueaza actuala stare de lucruri, vor deveni minoritari la ei acasa in mai putin de un secol!). Iar, in paralel, tiganii reusesc tot mai evident sa-si impuna propria “paradigma” la nivel macrosocial: le imprumutam vorbele (la misto?), le creditam superstitiile (cozile sint astazi la vrajitoare si ghicitoare!), le maimutarim naravurile (Romania este de departe tara europeana in care se fura, se injura si se scuipa cel mai mult!), le cintam cintecele (manelele au devenit marca nationala!) s. a. m. d. Nici gind sa se mai “romanizeze” tiganii: se tiganizeaza galopant romanii! Si mai nimeni nu se sinchiseste.

Poate ca ne va veni totusi “mintea romanului cea de pe urma” mai inainte ca Romania sa devina de facto Tara Romilor (cum deja o si cred chiar multi dintre fratii nostri de “ginte latina”, care nu stau sa-si bata capul prea mult cu identitatea istorica si sufleteasca a celor care le culeg capsunile…).

Razvan CODRESCU