TEOLOGUL TEODOR M. POPESCU IN DOCUMENTELE SECURITATII

La peste 40 de ani de la lichidarea inchisorilor politice comuniste si la peste 15 ani de la prabusirea vechiului regim, in Romania nu avem nici un martirologiu oficial si nici un martir crestin anticomunist cinstit dupa cuviinta de Biserica neamului. “Sa stiti ca si din aceasta pricina ne bate Dumnezeu, pentru ca nu recunoastem jertfa”, avertiza nu demult Parintele Iustin Parvu.

Desi n-a murit in inchisoare, ci numai de pe urma inchisorii, profesorul Teodor M. Popescu (1893-1973), figura cvasilegendara a invatamantului teologic romanesc, dar si a rezistentei ortodoxe la ateismul agresiv al comunismului, ramane un marturisitor exemplar al Crucii, inca insuficient cunoscut publicului larg, dar de-acum familiar cititorilor Punctelor cardinale (dupa ce i-am publicat in serial lungul documentar critic Anticrestinismul comunist, precum si un scurt expozeu biografic). La Editura Christiana din Bucuresti este in curs de aparitie volumul Un martir al Crucii. Viata si scrierile lui Teodor M. Popescu. Alaturi de ampla biografie a profesorului (redactata de ruda sa Vasile M. Popescu), volumul cuprinde o parte din publicistica acestuia (Papolatria, De la Nero la Stalin, Anticrestinismul comunist), precum si un tulburator dosar documentar din arhivele fostei Securitati, realizat si prefatat de tanarul istoric Adrian Nicolae Petcu, cercetator la CNSAS.

Anuntand iminenta aparitie a cartii, reproducem aici, in premiera absoluta, cu ingaduinta d-lui Petcu, cateva dintre cele 48 de documente din sectiunea a treia, precedate acolo de o nota lamuritoare din care spicuim: “Acest pachet de documente au fost selectate din dosarele de urmarire informativa (ACNSAS, fond Informativ, dosar 706, vol. 1-3) si penal (AMJDIM, fond Penal, dosar 39.238, vol. 1-4) ce i-au fost intocmite profesorului Teodor M. Popescu de catre Securitatea comunista. […] De regula, redactarea documentelor a respectat textul original, redandu-l cat mai fidel. Am corectat tacit acele modificari impuse de normele ortografice actuale, iar pasajele neinteligibile au fost marcate cu note la infrapagina. Corectiile si interventiile sunt semnalate cu paranteze drepte. […] Sublinierile facute de creatorii documentelor sau cele operate ulterior, cu creion, pix sau cerneala, au fost redate cu caracter bold si semnalate la infrapagina”. Selectia care urmeaza apartine Redactiei, iar spatiul ne-a obligat la reducerea grafica a unor alineate. (R. C.)

[Documentul 5 din volum]

131/22 septembrie 1949[1]

FISA

            S-a nascut la 9 iunie 1893, in comuna Boteni, jud. Dambovita. A absolvit Seminarul Central din Bucuresti, in anul 1913, inscriindu-se apoi la Facultatea de Teologie, pe care a absolvit-o in anul 1919, terminandu-si studiile in strainatate la Atena, Leipzig si Paris; domiciliat in str. Trotus 84.

            In luna decembrie 1925 a fost numit profesor la Facultatea de Teologie din Chisinau, iar in anul 1927 a fost transferat la Facultatea de Teologie din Bucuresti ca titular al catedrei de istoria bisericei universale. In aceasta calitate a ajuns cu sprijinul vechilor liberali DRAGOMIR DEMETRESCU si BADEA CIRESEANU (morti) si al actualilor liberali PETRE VINTILESCU, [Dimitrie] BOROIANU si [Ion G.] COMAN[2].

            In anul 1941-1944, POPESCU TEODOR a tinut o serie de conferinte cu caracter anticomunist si antisovietic, editand si o brosura intitulata „De la Neron la Stalin”, prin care se facea o paralela intre persecutiile anticrestine din timpul lui Neron si „persecutiile antireligioase din U.R.S.S.”. De asemenea, in anul 1942 a scris un articol in revista „Biserica Ortodoxa Romana”, nr. 1-4, care printre altele se pot citi urmatoarele: „In fata noii ordini europene se gaseste – aparandu-si ideile, alaturi de altii, care isi apara imperiul universal si interesele plutocratice – o armata atee, armata unei revolutii anticrestine, care vrea sa descrestineze lumea si s-o comunizeze. Este pentru prima data cand ateismul constituie baza si conditia unei lumi si vieti noi, principiul esential al unei revolutii de o cruzime si de proportii nevazute pana acum. Ateul bolsevic este si se vrea nu om, ci bestie. Pentru el nu exista si nu inseamna nimic, legaturi sfinte si sentimente umane; el a pierdut sensibilitatea si afinitatile omul[ui] normal. Familie, parinti, copii, prieteni, bunatate, dreptate, nu pretuiesc nimic in registrul valorilor comuniste. In schimb, ura, cruzimea si teroarea sunt ridicate la rangul de dogme comuniste, de legi si metode ale Statului proletar”[3].

            In anul 1943, impreuna cu fostul mitropolit VISARION PUIU, criminal de razboi fugit din tara, NICHIFOR CRAINIC si altii, a fost trimis de Antonescu la Vinita (Polonia), unde a iscalit un proces verbal prin care U.R.S.S. era facuta vinovata de asasinarea a 10.000 polonezi.

            In prezent, POPESCU TUDOR nu este incadrat in nici un partid politic, insa se manifesta ostil regimului actual. La cursurile de indrumari de pe langa Institutul Teologic, prin conferintele sale, a cautat sa imprime in randul preotilor misticismul, in loc de a-i lamuri de prefacerile sociale din tara noastra. (ACNSAS, fond informativ, dosar 706, vol. 3, f. 3-4)

[Documentul 17 din volum]

Intalnirea a avut loc in ziua de 25 noiembrie 1958

cu Cpt. Coman Nicolae si sursa „Prundeanu David”

STRICT SECRET

NOTA [INFORMATIVA]

            Pe prof. POPESCU M. TEODOR de la Institutul Teologic Bucuresti, sursa il cunoaste din 1931 cand era student. Se purta foarte serios cu studentii teologi. Acesta originar este din comuna Contesti, raionul Paeni[4], regiunea Bucuresti, unde are si o gospodarie la care merge vara. Pe langa functia de profesor, mai este si epitrop la biserica Sf. Maria – patriarhul MIRON – din spatele cimitirului Sf. Vineri. Acolo canta la strana cu cantaretii bisericesti. Este casatorit cu o femeie care a fost vaduva, fapt pentru care nu a fost facut preot. Este cumnat cu HARALAMBIE COJOCARU, cu care locuieste in aceeasi casa si care a fost asistent la Institutul Teologic Bucuresti. Acesta in prezent este preot la biserica mai sus amintita (Sf. Maria) din Bucuresti. Ca atitudine politica HARALAMBIE COJOCARU este dubios pentru regimul R.P.R.

            Desi POPESCU TEODOR putea fi pensionat, totusi, patriarhul il tine pe mai departe la institut ca profesor. In prezent, acesta si-a mai schimbat atitudinea fata de studenti, se poarta mai bine cu ei[5].

            Are multe articole teologice publicate in revistele bisericesti, este un adversar de temut a catolicilor, si mai ales al Vaticanului, contra caruia a scris mai multe articole. Pana in 1944, printre altele are si un articol publicat in revista „Biserica ortodoxa romana”, intitulat „De la Nero la Stalin”, articol in care ataca vehement  comunismul. Dupa 1944, are articole de probleme teologice scrise in revistele de specialitate.

            Cunoaste limba greaca, germana si franceza. Se bucura de increderea patriarhului, care l-a atasat de multe ori pe langa delegatiile bisericesti venite din Orient – folosindu-l ca translator. Pe linie teologica ortodoxa este apreciat si peste hotare pentru scrierile sale teologice. Are de asemenea cunostinte peste hotare in Germania, Grecia, Franta si in alte locuri pe unde a fost pentru studii.

            Din punct de vedere politic, are vederi reactionare, pe care cauta sa le ascunda sub masca unei supuneri fata de regim. Pentru studentii teologi nu poate fi un bun educator, in ceea ce priveste latura sociala si politica in care se orienteaza astazi poporul muncitor din patria noastra.

„David Prundeanu”

22 noiembrie 1958

NOTA BIROULUI:

            Materialul a fost cerut pentru documentarea activitatii lui POPESCU TUDOR.

            Agentului sa i se ceara sa ne procure articolul, „De la Nero la Stalin” – pentru a-i proba acestuia in ancheta pe care o vom efectua. ss/Cpt. Cristea Ion (ACNSAS, fond Informativ, dosar 706, vol. 1, f. 79-80)

[Documentul 29 din volum]

PROCES VERBAL DE INTEROGATORIU

            Invinuit Popescu Teodor, nascut la 9 iunie 1893 in com. Contesti, raionul Titu, fiul lui Marin si Safta, profesor, cu ultimul domiciliu in Bucuresti, str. Trotus, nr. 84.

18 martie 1959, Localitatea Bucuresti. Interogatoriul a inceput la ora 9 si […][6] min. S-a terminat la ora […] si […] min.

            Intrebare: Arata activitatea criminala pe care ai desfasurat-o impotriva miscarii revolutionare?

Raspuns: Activitatea anticomunista eu am desfasurat cu multi ani in urma[7], insa incep sa o materializez pe la inceputul anului 1934 cu ocazia unei conferinte pe care am tinut-o in sala Dalles, despre „Misiunea crestina a statului”, in care printre alte probleme legate de importanta si rolul religiei in stat, inchei conferinta cu un avertisment dat asupra politicii comuniste din U.R.S.S., care ar fi putut influenta si Romania – dupa parerea mea – in mod negativ. Am precizat ca in U.R.S.S. crestinismul ar fi combatut cu cea mai mare inversunare de comunisti, ceea ce va trebui sa dea de gandit statului sa lupte impotriva acestei influente comuniste din rasarit.

Intrebare: Cine ti-a indicat aceasta tema a conferintei  mentionate?

Raspuns: Sectia culturala a Patriarhiei a organizat un ciclu de conferinte care interesa biserica, tema insa am ales-o eu si am dezvoltat-o dupa conceptiile mele despre rolul bisericii in stat si conceptii anticomuniste.

Intrebare: In ce a fost publicata aceasta conferinta?

Raspuns: Am aratat mai sus ca in acel an a fost un ciclu de asemenea conferinte. Toate aceste conferinte, inclusiv conferinta mea, au fost publicate intr-un volum, al carui titlu nu mi-l mai amintesc, volum tiparit de Patriarhie si raspandit la toate bisericile din tara[8].

Intrebare: In afara de aceasta conferinta pe care ai tinut-o, in care printre alte probleme ai tratat si aspecte indreptate impotriva miscarii revolutionare, ce alte asemenea lucrari ai mai scris?

Raspuns: Nu-mi amintesc precis dar cred ca in 1940, la deschiderea cursurilor Facultatii de Teologie, am tinut o lectie despre „Ce reprezinta azi Biserica Ortodoxa”. In aceasta lectie, pe langa faptul ca scot in evidenta suferintele Bisericii Ortodoxe de pe urma starilor istorice prin care a trecut, fiind stapanita de popoare necrestine, am legat aceasta suferinta a Bisericii Crestine si de politica comunista dusa in Uniunea Sovietica despre care, potrivit conceptiilor mele antirevolutionare, am calomniat politica Uniunii Sovietice despre care am aratat ca ar fi persecutat religia ortodoxa si ca in stratul sovietic nu ar fi admisa. Si aceasta lectie a fost publicata in revista Biserica Ortodoxa Romana care aparea atunci. Tot in aceasta revista am mai publicat un articol anticomunist intitulat „Anticrestinismul comunist”. In acest articol am ponegrit si calomniat politica statului sovietic spunand ca preotii ortodocsi ar fi fost schingiuiti de comunisti in sensul ca unii preoti ar fi fost inecati, li s-ar fi scos ochii, li s-ar fi taiat nasul si urechile si i-ar fi plimbat pe strazi astfel cu cate o placa la gat. De altfel, intreg acest articol este legat exclusiv de politica comunistilor cu privire la religie, pe care am cautat sa o defaimez. In continuarea acestui articol, am scris si articolul intitulat „De la Nero la Stalin” […].

Intrebare: In ce perioada de timp ai scris si publicat aceste doua articole?

Raspuns: Articolul „Anticrestinismul comunist” l-am scris si publicat in revista „Biserica Ortodoxa Romana” in perioada 1941-1942, iar articolul „De la Nero la Stalin” l-am publicat in aceeasi perioada in revista „Gandirea” condusa de Nichifor Crainic.

Intrebare: In ce scop ai scris si publicat d-ta aceste articole anticomuniste?

Raspuns: Aceste articole le-am scris si publicat pentru ca incepusem razboiul impotriva U.R.S.S. si voiam sa cunoasca cititorii cele ce credeam noi de pe pozitia noastra anticomunista, despre cele ce s-ar petrece in Uniunea Sovietica.                       

            Dupa ce am citit prezentul proces verbal cuvant cu cuvant si am constatat ca corespunde cu cele declarate il sustin si semnez. ss/T. M. Popescu. Anchetator penal de securitate Cpt. ss/Teodoru Ion (AMJDIM, fond Penal, dosar 39238, vol. 1, f. 11-12v)

[Documentul 41 din volum]

TRIBUNALUL MILITAR AL REGIUNII a II-a MILITARE

Colegiul de Fond – Dosar nr. 1455/59

SENTINTA NR. 118

Astazi 2 iunie 1959, Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare colegiul de fond, compus din: Presedinte: Lt. Colonel de Justitie Hirsch Emil; Judecatori: Maior de Justitie       Munteanu Fanica, Lt. Colonel Constantinescu Petre; Asesori populari: Maior Anghel Traian, Maior    Lazar Radu; Procuror militar: Capitan de Justitie Campeanu Ioan; Secretar sedinta: Secretar Dumitrescu Aurel,      

            S-au intrunit in sedinta publica, in scopul de a judeca cauza privitoare pe POPESCU TEODOR, nascut la 9 iunie 1893, in Contesti, raion Titu regiunea Bucuresti, fiul lui Marin si Safta, cu ultimul domiciliu in Bucuresti, str. Trotus, nr. 84, raion Grivita Rosie, profesor la Institutul teologic, casatorit – fara copii, are impreuna cu sotia o locuinta, stagiul militar satisfacut, condamnat in trecut declara ca nu mai fost, Doctor in Teologie, invinuit pentru infractiunea p.p. de art. 193/1 al. 2 C.P.

            Inculpatul s-a prezentat in instanta in stare de arest, asistat de aparatorul sau av. Radu Soare. Presedintele a stabilit identitatea inculpatului care este mentionata in interogatoriul anexat. Nu sunt martori propusi in cauza.

            S-a dat citire de catre secretar a concluziilor de invinuire si a pieselor din dosar si apoi Presedintele a procedat la luarea interogatoriului inculpatului, atasandu-se la dosar.

            Dupa care, apararea avand cuvantul, a solicitat Tribunalului sa aprobe inculpatului o proba cu martorii Bercus Constantin si Vintilescu Petre, pentru a dovedi comportarea si atitudinea acestuia fata de miscarea legionara – imprejurarile in care a fost numit si demis imediat de la decanat de catre guvernul legionar, precum si comportarea sa in toata perioada de activitate in cadrul facultatii. Solicita totodata o proba cu acte constand intr-o adresa catre Institutul Teologic, prin care sa se ceara titlurile si textele conferintelor tinute de inculpat in cadrul muncii extraprofesionale sau de folos obstesc.

            Asupra probatoriului solicitat de aparare s-a dat cuvantul procurorului militar, care a declarat ca se opune admiterii sale, deoarece probele cerute nu se refera la faptele ce se pun in sarcina inculpatului.

            Tribunalul deliberand in secret asupra probelor cerute de aparare, vazand si concluziile procurorului military, vazand ca probele solicitate de aparare nu se refera la fondul cauzei, ci tind a dovedi anumite imprejurari care nu au legatura cu faptele ce se retin in sarcina sa, ca din actele dosarului rezulta suficiente elemente din care instanta sa-si poata forma o convingere justa asupra stabilirii exacte a situatiei de fapt, ca un nou termen ar duce la o tergiversare a procesului, nu la solutionarea lui, ca atare respinge probatoriul solicitat de aparare ca neconcludent.

            Dupa care, procurorul militar avand cuvantul in fond, arata ca in perioada anilor 1941-1944 inculpatul a tinut o serie de conferinte cu caracter antimuncitoresc, prin care a denigrat miscarea revolutionara din tara noastra. Inculpatul a facut parte de asemenea dintr-o delegatie care s-a deplasat in localitatea ucraineana Winitza, unde fascistii germani inscenasera o josnica provocare la adresa Uniunii Sovietice. La intoarcerea in tara, inculpatul redacteaza o cronica prin care denaturand faptele, calomniaza Uniunea Sovietica. Atat de grosolane erau insa minciunile, incat ziarul „Universul” refuza sa publice aceasta cronica. Folosindu-se de religie ca de un paravan, inculpatul a propovaduit razboiul si lupta intre oameni. Faptele sale sunt recunoscute de catre inculpat si dovedite cu actele de la dosar. In concluziune, cere instantei condamnarea inculpatului in baza art. 193/1, al. 2, C.P.

            Apararea, avand cuvantul, arata ca inculpatul, fiu de taran muncitor, a reusit sa urce scara ierarhiei bisericesti numai datorita meritelor sale personale. Conceptiile sale le-a concretizat intr-o serie de articole si conferinte. In anul 1934, intr-un astfel de articol el face o serie de aprecieri progresiste in ceea ce priveste munca. Aceasta problema o reia si o dezvolta si in unele lucrari ale sale in anul 1953. Dupa 23 august 1944, inculpatul s-a incadrat pe deplin in opera de reconstructie a tarii. Depune, de asemenea, in apararea inculpatului, o serie de acte prin care organele superioare fac o serie de aprecieri favorabile, pentru munca desfasurata pe taram social-politic, dupa 23 august 1944. Releva faptul ca inculpatul  in articolele sale cu continut dusmanos a prezentat in mod denaturat o serie de realitati, despre care el nu avea cunostinta – ca o urmare a faptului ca el insusi era victima propagandei fasciste ce se desfasura in acea vreme si ca primise directive de la organele de stat in acest sens. In concluzie, arata ca faptele sale intrunesc elementele constitutive ale infractiunii p.p. de art. 225 in care solicita schimbarea de calificare.

            Procurorul militar, avand cuvantul asupra schimbarii de calificare solicitata de aparare, declara ca isi mentine concluziile puse.

            Dupa ce apararea a avut ultimul cuvant, Presedintele a intrebat pe inculpat daca mai are ceva de adaugat in apararea sa, la care acesta a declarat ca nu se simte vinovat, dupa care a declarat dezbaterile inchise, iar Tribunalul s-a retras in Camera de Consiliu spre a delibera asupra culpabilitatii si aplicatiunii pedepsei.

TRIBUNALUL

            Deliberand in secret in conformitate cu prevederile  C.J.M. asupra actiunii penale deschisa prin concluziunile de invinuire din aprilie 1959 impotriva lui Popescu Teodor invinuit pentru crima de activitate intensa contra clasei muncitoare si miscarii revolutionare, p.p. de art. 193/1, al. 2, C.P.; avand in vedere concluziunile orale ale procurorului militar precum si sustinerile inculpatului facute personal si prin aparatorul sau in fata instantei in sedinta publica; avand in vedere ca din instructia orala urmata in cauza in sedinta publica cat si in actele de la dosar care au fost puse in discutia partilor in sedinta publica, se constata urmatoarele:

            In fapt:

            Inculpatul Popescu Teodor a desfasurat in perioada anilor 1940-1944 o intensa activitate indreptata impotriva clasei muncitoare si a miscarii ei revolutionare prin aceea ca a conceput o serie de articole si de conferinte cu continut antimuncitoresc,  in care a calomniat miscarea revolutionara. Odata cu instaurarea regimului fascist, inculpatul tine o serie de conferinte in sala Dalles si in fata studentilor teologi. Prin aceste conferinte ascunzandu-se fatarnic sub masca religiei se deda la manifestari instigatoare indreptata impotriva U.R.S.S., contribuind totodata si la crearea psihozei razboiului. Astfel este cazul conferintei intitulate „Anticrestinismul comunist” pe care o tine in 1940, publicand-o ulterior in 1942 sub forma de brosura. Atat prin aceasta brosura, cat si prin alte brosuri cum sunt „Misiunea crestina a statului” sau „Actualitatea crestinismului” el denatureaza realitatea cu privire la politica progresista a Uniunii Sovietice, in ceea ce priveste religia instigand pe cei care-l ascultau la actiuni razboinice indreptate impotriva U.R.S.S. Prin aceste lucrari el indica guvernantilor sa ia masuri impotriva clasei muncitoare contribuind astfel la inabusirea miscarii revolutionare din Romania si la sprijinirea fascismului.

            In anul 1943 inculpatul este numit alaturi de Nichifor Crainic si altii intr-o comisiune care s-a deplasat in localitatea ucraineana Winitza, unde fascistii germani pusesera la cale o josnica provocare indreptata impotriva Uniunii Sovietice. La reintoarcerea in tara, inculpatul redacteaza o asa zisa cronica externa, in care crimele savarsite de ocupantii hitleristi sunt puse pe seama Uniunii Sovietice. Cronica este publicata in revista „Biserica ortodoxa romana”. Acest material inculpatul il transforma intr-un articol, pe care il intituleaza „Mortii de la Winitza”, intentionand sa-l publice in ziarul „Universul”. Redactia ziarului vazand insa minciunile grosolane puse in el, refuza sa-l publice.

            Audiat in ancheta penala si in fata instantei (f. 131), inculpatul recunoaste faptul de a fi redactat si de a fi tinut in sala Dalles ca si in fata studentilor conferintele „Anticrestinismul comunist”, „Misiunea crestina a statului”, „Actualitatea crestinismului”, articolul „De la Nero la Stalin” precum si faptul ca a redactat si a publicat cronica intitulata „Mortii de la Winitza”, inculpatul recunoaste de asemenea caracterul calomniator si dusmanos al acestor lucrari. Recunoasterile sale sunt coroborate cu materialul corp delict cuprinzand scrierile sale cu continut dusmanos aflate la dosar. Fata de probatoriul administrat in cauza tribunalul retine ca dovedite faptele savarsite de inculpat.

            In drept:

            Inculpatul  a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii p.p. de art. 193/1, al. 2, C.P. Avand in vedere ca pentru a putea fi incadrat in art. 193/1, al. 2, C.P., potrivit textului de lege incriminator,  trebuieste ca inculpatul  sa fi avut un alt post decat unul de raspundere in aparatul de stat sau intr-un serviciu secret pe timpul regimului burghezo-mosieresc; avand in vedere ca inculpatul nu a ocupat nici un astfel de post in aparatul de stat burghezo-mosieresc; ca prin scrierile sale el a ajutat organele aparatului de stat burghezo-mosieresc pentru a desfasura activitatea lor de calomniere a miscarii muncitoresti si a Uniunii Sovietice; ca asa cum arata textul articolului 193/1, al. 4, C.P., cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si instigatorii, complicii, favorizatorii si cei care au ajutat in orice mod pe aceia care au desfasurat o intensa activitate impotriva clasei muncitoare si a miscarii ei revolutionare; ca aceasta activitate a inculpatului intruneste in drept latura obiectiva a infractiunii p.p. de art. 193/1, al. 4, C.P., tribunalul urmeaza a face potrivit  art. 292 C.J.M. schimbarea de calificare in acest text.

            Latura subiectiva a infractiunii se caracterizeaza prin aceea ca inculpatul cu vointa a desfasurat activitatea care a fost analizata in starea de fapt, activitate care a adus un insemnat prejudiciu miscarii revolutionare din tara noastra. El era constient de faptele ce le comitea si de urmarile acestor fapte.

            Aparatorul inculpatului a solicitat schimbarea de calificare in art. 225 C.P., sustinand ca in speta ar fi vorba de un delict indreptat impotriva bunelor relatii internationale.

            Din analiza actelor aflate la dosarul cauzei rezulta ca activitatea desfasurata de inculpat de a fi tinut o serie de conferinte cu caracter anticommunist, pe care ulterior le-a publicat in brosuri si cu ajutorul carora a facut propaganda impotriva clasei muncitoare si a miscarii ei revolutionare, aducand totodata o serie de calomnii la adresa U.R.S.S. si a regimului sau si ajutand prin aceasta regimul burghezo-mosieresc si organizatia legionara in activitatea lor de fascizare a tarii, constituie in drept infractiunea pentru care a fost trimis in judecata si pe care acest tribunal o retine ca dovedita. Incat sub acest aspect cererea apararii privind schimbarea de calificare apare ca neintemeiata si tribunalul o respinge ca atare.

            Avand in vedere ca in cauza s-au facut cheltuieli cu judecarea procesului si inculpatul are detentie preventiva, urmeaza ca tribunalul sa faca aplicatiunea art. 304 si 463 C.J.M.

            Pentru aceste motive, tribunalul in unire cu concluziile procurorului militar, cu unanimitate de voturi declara culpabil pe Popescu Tudor pentru infractiunea p.p. de art. 193/1, al. 4, C.P. Asemenea cu unanimitate de voturi declara ca nu sunt circumstante atenuante in favoarea inculpatului.

            In consecinta,

TRIBUNALUL

IN NUMELE POPORULUI

HOTARASTE

            Cu unanimitate de voturi condamna pe Popescu Teodor la 15 (cincisprezece) ani detentiune grea pentru crima p.p. de art. 193/1, al. 4, C.P. din schimbare de calificare conform art. 292 C.J.M. din crima p.p. de art. 193/1, al. 2, C.P.

            Se dispune confiscarea totala a averii personale conform art. 25, pct. 6, C.P. si art. 30 din Codul Familiei.

            Computa detentia preventiva de la data de 5 martie 1959.

            Il obliga la 400 (patru sute) lei cheltuieli de judecata. […]

            Data si citita in sedinta publica astazi 2 iunie 1959… (ACNSAS, fond Penal, dosar 39238, vol. 1, f. 135-137)