Lamurire editoriala

Radiografie comparativa a temeiurilor traditionale si a starii actuale a celor doua mari religii biblice, cartea de fata arata cu precadere cum amandoua deopotriva, dincolo de tensiunile istorice existente intre ele, sunt agresate de spiritul dizolvant al (franc)masoneriei, aproape generalizat astazi ca paradigma ideologica dominanta a modernitatii crepusculare.

Adresata unui public larg, cartea sintetizeaza lamuritor si nepretentios o vasta informatie (ale carei principale repere se regasesc in Anexa bibliografica). Desi perspectiva autorului este cea a crestinismului ortodox, discursul sau nu este exclusivist, ci vadeste o larga intelegere a iudaismului si un ton critic echilibrat, de onesta rigoare argumentativa.

Titlul (dublat de un subtitlu intreit metaforic) nu pune nicidecum pe picior de egalitate Loja cu Biserica sau Sinagoga, ci indica prin juxtapunere cuprinderea problemelor abordate. Structura cartii este ea insasi ternara: prima parte este o introducere catehetica in doctrina, istoria si viata Bisericii; a doua parte prezinta statutul traditional si pe cel actual al Sinagogii (subliniindu-se atat deosebirile, cat si asemanarile fata de Biserica); partea a treia desconspira pretentiile nelegitime ale sincretismului masonic de a se substitui religiilor traditionale, relativizandu-le si dizolvandu-le temeiurile.

Autorul arata, punctual si deslusit, multiplele incompatibilitati dintre religiile biblice si pseudo-spiritualitatea de tip masonic, cu un accent aparte pe dimensiunea caritativa (intrucat francmasoneria cauta sa se legitimeze de regula prin pretinsul ei statut formal de „organizatie filantropica”).

Crestinismul este, inainte de toate, urmare a lui Hristos (imitatio Christi). Asemenea Mantuitorului in pustia Carantaniei, crestinul este permanent ispitit de fortele raului, pe care este chemat sa le identifice si sa le biruie (Vade retro). Iudaismul (mozaismul) este vazut in conditia paulinica de pe drumul Damascului, de dinaintea convertirii prin dumnezeiasca straluminare. Francmasoneria, in pofida retoricii ei „constructive”, nu este, in ultima analiza, decat un permanent factor dizolvant, de care crestinul si evreul au a se pazi deopotriva, daca nu vor sa-si tradeze esential credinta, relatia mistica si morala cu Dumnezeu si cu semenii.

Pentru a se lamuri inca si mai bine pozitia crestin-ortodoxa fata de manevrele si provocarile de tip masonic (preluate de mai toate ideologiile de stanga ale lumii contemporane), volumul include si o Anexa documentara cu hotararea de condamnare oficiala a francmasoneriei luata de Sf. Sinod al B.O.R. la data de 11 martie 1937 (si ramasa inca in vigoare), pe baza raportului intocmit de Mitropolitul Nicolae Balan (1882-1955).

Am decis publicarea cartii cu incredintarea ca fiecare cititor atent si onest – fie el crestin, evreu sau chiar mason conjunctural – se va alege din ea cu o corecta orientare argumentativa si cu prilejul de a medita in mai buna cunostinta de cauza asupra lumii in care traim si asupra propriului sau „pariu” existential. Caci numai de aici poate incepe adevarata libertate, care inseamna lamurire si asumare responsabila a asezarii noastre intre veac si vesnicie.

Hotararea Sfantului Sinod

al Bisericii Ortodoxe Romane

din data de 11 martie 1937

Biserica osandeste francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta, si in special pentru urmatoarele motive:

1. Francmasoneria invata pe adeptii ei sa renunte la orice credinta si adevar revelat de Dumnezeu, indemnandu-i sa admita numai ceea ce descopera cu ratiunea lor. Ea propaga astfel necredinta si lupta impotriva crestinismului, ale carui invataturi sunt revelate de Dumnezeu. Vanand pe cat mai multi intelectuali sa si-i faca membri si obisnuindu-i pe acestia sa renunte la credinta crestina, francmasoneria ii rupe de Biserica si, avand in vedere influenta insemnata ce o au intelectualii asupra poporului, e de asteptat ca necredinta sa se intinda asupra unor cercuri tot mai largi. In fata propagandei anticrestine a acestei organizatii, Biserica trebuie sa raspunda cu o contrapropaganda.

2. Francmasoneria propaga o conceptie despre lume panteist-naturalista, reproband ideea unui Dumnezeu personal deosebit de lume si ideea omului ca persoana deosebita, destinata nemuririi.

3. Din rationalismul sau, francmasoneria deduce in mod consecvent o morala pur laica, un invatamant laic, reproband orice principiu moral si orice educatie ce rezulta din credinta religioasa si din destinatia omului la o viata spirituala eterna. Materialismul si oportunismul cel mai cras, in toate actiunile omului, este concluzia necesara din premisele francmasoneriei.

4. In lojile francmasone se aduna la un loc evreii si crestinii, si francmasoneria sustine ca numai cei ce se aduna in lojile ei cunosc adevarul si se inalta deasupra celorlalti oameni. Aceasta inseamna ca crestinismul nu da un avantaj in ce priveste cunoasterea adevarului si dobandirea mantuirii membrilor sai. Biserica nu poate privi impasibila cum tocmai dusmanii de moarte ai lui Hristos sa fie considerati intr-o situatie superioara crestinilor, din punct de vedere al cunoasterii adevarurilor celor mai inalte si al mantuirii.

5. Francmasoneria practica un cult asemanator celui al misterelor precrestine. Chiar daca unii dintre adeptii ei nu dau nici o insemnatate acestui cult, se vor gasi multe spirite mai naive asupra carora acest cult sa exercite o forta quasi-religioasa. In orice caz, prin acest cult francmasoneria vrea sa se substituie oricarei alte religii, deci si cresti-nismului.

In afara de motivele acestea de ordin religios, Biserica mai are in considerare si motive de ordin social cand intreprinde actiunea sa contra francmasoneriei.

6. Francmasoneria este un ferment de continua si subversiva subminare a ordinii sociale prin aceea ca isi face din functionarii statului, din ofiteri, unelte subordonate altei autoritati pamantesti decat acelea care reprezinta ordinea stabilita vizibil, ii face unelte in mana unor factori nestiuti inca nici de ei, avand sa lupte pentru idei si scopuri politice ce nu le cunosc. Este o lupta nesincera, pe la spate; niciodata nu exista o siguranta in viata statului si in ordinea stabilita. Este o lupta ce ia in sprijin minciuna si intunericul: impotriva juramantului crestinesc pe care acei functionari l-au prestat statului, ei dau juramant paganesc.

7. Francmasoneria lupta impotriva legii naturale voite de Dumnezeu, conform careia omenirea e compusa din natiuni. Biserica Ortodoxa, care a cultivat totdeauna specificul spiritual al natiunilor si le-a ajutat sa-si mentina fiinta primejduita de asupritori, nu admite aceasta lupta pentru exterminarea varietatii spirituale din sanul omenirii.

Iar masurile cele mai eficace pe care Biserica intelege sa le ia impotriva acestui dusman al lui Dumnezeu, al ordinii social-morale si al natiunii, sunt urmatoarele:

1. O actiune publicistica si orala de demascare a scopurilor si a activitatii nefaste ale acestei organizatii.

2. Indemnarea intelectualilor romani, care se dovedesc a face parte din loji, sa le paraseasca; in caz contrar, Fratia Ortodoxa Romana, extinsa pe toata tara, va fi indemnata sa izoleze pe cei ce prefera sa ramana in loji. Biserica le va refuza la moarte slujba inmormantarii, in caz ca pana atunci nu se caiesc. De asemenea, le va refuza prezenta ca membri in corporatiile bisericesti.

3. Preotimea va invata poporul ce scopuri urmareste acela care e francmason si-l va sfatui sa se fereasca si sa nu dea votul candidatilor ce apartin lojilor.

4. Sfantul Sinod si toate corporatiile bisericesti si asociatiile religioase staruie pe langa poporul roman si corpurile legiuitoare sa aduca o lege pentru desfiintarea acestei organizatii oculte. In cazul ca guvernul nu o va face, Sfantul Sinod se va ingriji sa fie adusa o astfel de lege din initiativa parlamentara.

(Hotararea istorica a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane de acum 70 de ani s-a bazat pe analiza raportului alcatuit de I. P. S. Dr. Nicolae Balan, Mitropolitul Ardealului. Acest amplu raport, sub titlul „Studiu asupra francmasoneriei”, a fost reprodus integral, la 60 de ani de la citirea lui in Sf. Sinod, de revista Scara, Treapta a doua, anul I, iunie 1997, p. 65 si urm.)