BISERICA, SINAGOGA, LOJA (I)
Anul trecut, la Editura Puncte Cardinale, a aparut micul volum Biserica, Sinagoga, Loja. Ispitirea din Carantania, Drumul Damascului, Disolutia masonica, semnat de Mihail Gavril. Intrucat tirajul este aproape epuizat, iar multi cititori interesati nu si-au putut-o procura ca atare, ne-am hotarat ca, incepand din acest numar, sa publicam in serial paginile introductive si partea a treia a cartii (cea referitoare la francmasonerie in raport cu religiile biblice), raspunzand mai multor solicitari in acest sens care ne-au parvenit la Redactie. Am renuntat aici la notele de subsol, dar vom publica la sfarsitul serialului lista surselor bibliografice.
Radiografie comparativa a temeiurilor traditionale si a starii actuale a celor doua mari religii biblice, cartea de fata arata cu precadere cum amandoua deopotriva, dincolo de tensiunile istorice existente intre ele, sunt agresate de spiritul dizolvant al (franc)masoneriei, aproape generalizat astazi ca paradigma ideologica dominanta a modernitatii crepusculare.
Adresata unui public larg, cartea sintetizeaza lamuritor si nepretentios o vasta informatie (ale carei principale repere se regasesc in Anexa bibliografica). [...]
Titlul (dublat de un subtitlu intreit metaforic) nu pune nicidecum pe picior de egalitate Loja cu Biserica sau Sinagoga, ci indica prin juxtapunere cuprinderea problemelor abordate. Structura cartii este ea insasi ternara: prima parte este o introducere catehetica in doctrina, istoria si viata Bisericii; a doua parte prezinta statutul traditional si pe cel actual al Sinagogii (sublinindu-se atit deosebirile, cit si asemanarile fata de Biserica); partea a treia deconspira pretentiile nelegitime ale sincretismului masonic de a se substitui religiilor traditionale, relativizandu-le si dizolvandu-le temeiurile.
Autorul arata, punctual si deslusit, multiplele incompatibilitati dintre religiile biblice si pseudo-spiritualitatea de tip masonic, cu un accent aparte pe dimensiunea caritativa (intrucat francmasoneria cauta sa se legitimeze de regula prin pretinsul ei statut formal de „organizatie filantropica”).
Crestinismul este, inainte de toate, urmare a lui Hristos (imitatio Christi). Asemenea Mantuitorului in pustia Carantaniei, crestinul este permanent ispitit de fortele raului, pe care este chemat sa le identifice si sa le biruie (Vade retro). Iudaismul (mozaismul) este vazut in conditia paulinica de pe drumul Damascului, de dinaintea convertirii prin dumnezeiasca straluminare. Francmasoneria, in pofida retoricii ei „constructive”, nu este, in ultima analiza, decat un permanent factor dizolvant, de care crestinul si evreul au a se pazi deopotriva, daca nu vor sa-si tradeze esential credinta, relatia mistica si morala cu Dumnezeu si cu semenii.
Pentru a se lamuri inca si mai bine pozitia crestin-ortodoxa fata de manevrele si provocarile de tip masonic, volumul include si o Anexa documentara cu hotararea de condamnare oficiala a francmasoneriei luata Sf. Sinod al B.O.R. la data de 11 martie 1937 (si ramasa inca in vigoare), pe baza raportului intocmit de Mitropolitul Nicolae Balan (1882-1955).
Am decis publicarea cartii cu incredintarea ca fiecare cititor atent si onest – fie el crestin, evreu sau chiar mason conjunctural – se va alege din ea cu o corecta orientare argumentativa si cu prilejul de a medita in mai buna cunostinta de cauza asupra lumii in care traim si asupra propriului sau „pariu” existential. Caci numai de aici poate incepe adevarata libertate, care inseamna lamurire si asumare responsabila a asezarii noastre intre veac si vesnicie.
Cuvant inainte
Acest studiu apare dupa o indelunga reflectie asupra fenomenului religios si social din vremea noastra, si mai cu seama asupra aspectului caritativ al vietii religioase.
Timpul prezent este un timp al sincretismelor, adica al confuziilor tragice si periculoase: astazi tot mai multi filozofi, naimiti si imbatati de falsul inger de lumina, incearca sa ne convinga ca toate caile sunt valabile; or, Parinti Apostolici ne avertizau in zorii crestinismului: „Exista doua cai: a vietii si a mortii”.
Necazurile, bolile, nemultumirile si singurata-tea exista in lume. Prin ele diferite sisteme religioase si ideologice se apropie de sufletul omului.
Studiul de fata vrea sa fie o contributie modesta la limpezirea starii de fapt: in numele cui, cum, unde, pe cine ajuta reprezentantii unei religii sau, dimpotriva, cei lipsiti de o religie.
Precizam ca analiza si comentariile noastre se bazeaza exclusiv pe invatatura si statutul fiecarei institutii (apartenente) si nu pe lucrarea lor concreta. E un studiu comparativ al conceptelor. O analiza pe verticala istoriei si a actelor morale si sociale (adica o perspectiva aplicativa) merita a fi facuta la alte dimensiuni, de cercetatori competenti in domeniu. [...]
Studiul isi propune o prezentare a trasaturilor esentiale care caracterizeaza identitatea crestina, iudaica si masonica.
Evlavia crestinilor pentru Dumnezeul cel in Treime si evlavia iudeilor pentru Dumnezeul unic este un motiv suficient de puternic pentru a nu comite o impietate si a nu pune alaturi doua invataturi sfinte cu invatatura distrugatoare de dogme a masonilor. Totusi, am inclus in acest studiu si analiza asociatiei numite Francmasonerie, deoarece exista tendinta sa fie folosite sintagme de tipul „mason crestin” sau „mason evreu”, sau – inca si mai grav – sa se creada ca lucrand impreuna oamenii de diferite religii, sub umbrela „Marelui Arhitect”, francmasoneria ar fi ceva superior oricarei religii. S-ar putea crea falsa impresie ca daca esti francmason nu mai conteaza ce esti in rest.
Asa cum reiese din statutele francmasonilor, sub cupola lor vin atat credinciosi, cat si atei. Am decis, deci, sa analizam si statutele lor, cu intentia de a feri de o trista sminteala pe acei oameni de buna-credinta care vor sa ofere un ajutor social semenilor.
Literatura anti-ortodoxa, anti-iudaica, anti-atee si anti-masonica nu a reprezentat pentru noi o baza de referinta si nu am luat-o in considerare decat in mod tangential. Ne-am bazat imn primul rand pe ceea ce spun cei analizati despre ei insisi. [...]
LOJA: EREZIE, NEOPAGANISM
Neadevarul ca temei
Francmasoneria vorbeste mereu de Hiram – arhitectul Templului lui Solomon. Nicaieri in Vechiul Testament nu se gaseste aceasta mentiune. Se vorbeste de regele Hiram al Tirului (cf. III Regi 5, 1), care nu este constructor, ci rege, si nu putea fi un simplu supus al lui Solomon. Se mai aminteste de un Hiram din Tyr (cf. III Regi 7, 13-50), care insa nu este nici el arhitect, ci turnator de metale (versetul 14: Acesta era fiul unei vaduve din Neftali. Tatal lui, un tirian, era aramar; era si Hiram plin de pricepere, cu mestesug si cu stiinta de a face orice lucru din ara-ma.). De asemenea, in Sf. Scriptura se vorbeste de un Adonhiram, fiul lui Abda (cf. III Regi 4, 6), numai ca nici acesta nu era arhitect, ci strangator de biruri. In rest, nicaieri nu este vorba de un Hiram, arhitect al Templului lui Solomon.
Ambiguitatea fundamentala
si sincretismul francmasoneriei
Cuvantul „mason” nu inseamna altceva decat zidar. Franc-masoneria nu era initial decat breasla zidarilor liberi, care isi pastra cu sfintenie secretele meseriei si avea grija sa-i initieze in ele pe cei profani. Cei vechi au acordat intotdeauna o atentie cu totul speciala meseriei de zidar, deoarece ei i se datorau atat constructiile sacre (temple, catedrale, biserici), cat si cele laice somptuoase, care faceau gloria stapanitorilor de odinioara. De cata atentie se bucurau maestrii zidari din vechime reiese si din balada romaneasca a Mesterului Manole, unde voievodul insusi trateaza cu zidarul arhitect si inspecteaza cu grija ctitoria. Acesta este cadrul pe care s-a pliat francmasoneria moderna, „speculativa”. Spre deosebire de breasla zidarilor liberi, francmasoneria speculativa nu are nimic de a face cu zidaria, folosindu-se de numele breslei in mod parazitar, in sens metaforic.
Cu toate ca recurge la numeroase gesturi rituale, constituindu-si de-a lungul timpului un cult foarte bogat in obiecte si acte cu caracter simbolic, francmasoneria, cel putin in discursul propriu gradelor inferioare (ucenic, calfa, maestru), nu se vrea a fi o religie, fapt subliniat de fiecare data cu obstinatie. Cu precadere, Marele Orient al Frantei a cautat cu grija sa inlature orice suspiciune in acest sens, iar aceasta nu pentru a nu deranja cumva Biserica, ci, dimpotriva, mai curand la presiunea membrilor francezi ai primelor grade impregnati de spiritul ateist propriu iluminismului (perioada de maxim succes al francmasoneriei), membri care au manifestat permanent o anumita suspiciune fata de aspectul religios al ritualurilor francmasone. In acest sens, Marele Orient al Frantei va merge pana acolo, incat, in 1877 va respinge obligativitatea de a crede in Dumnezeu si in „Marele Arhitect al Universului”.
Cu toate acestea, in cadrul ritualului scotian al celui de-al 33-lea grad (ultimul si cel mai important al francmasoneriei – suveran mare inspector general) se vorbeste de instaurarea unei religii masonice ca ultim tel al ei, dupa ce, in prealabil, se va fi petrecut distrugerea Bisericii catolice ca paradigma a tiraniei, intolerantei si fanatismului. De asemenea, in ritualul celui de-al 32-lea grad, al principelui sublim al secretarului regal, grad raspandit cu precadere in tarile anglo-saxone (Marea Britanie, SUA, Canada), era vorba (cel putin pana in anii ´40) de o noua cruciada, ultima, care sa elibereze Ierusalimul si in urma careia masonii sa reconstruiasca Templul solomonic. La fel, cel de-al 30-lea grad, cel de cavaler kadosh (kados, „sacru”, in ebraica), este inteles ca fiind combatant impotriva guvernantilor si preotilor (fapt simbolizat prin calcarea in picioare, in cadrul ritualului, a tiarei papale). Oswald Wirth, unul din principalii teoreticieni francmasoni, vorbeste in acest sens deschis de caracterul subversiv, anti-eclezial al francmasoneriei.
Cu alte cuvinte fiecare mason poate avea religia lui, sau sa nu aiba nici o religie.
Ritualic, gasesti de toate la masoni: elemente de kabbala, sabii, cap de mort, sorturi, tichii, figuri geometrice, mistrie, compas. Ceea ce conteaza la ei cu adevarat este constiinta faptului ca masonul este mason prin juramant, devotament si ascultare – iar nu dumnezeul lui, cu care s-a dus acolo sau pe care l-a parasit. Daca porunca superiorului este contrara dumnezeului tau, tu, ca mason, trebuie sa asculti de seful-mason, nu de dumnezeul tau. (Va urma)
Mihail GAVRIL