Razvan Codrescu: Reactionarismul de cursa lunga

Desi oameni hotariti si optimisti din fire, nici unul dintre noi nu ar fi crezut atunci, in 1991, cind am pornit la drum cu Punctele cardinale, ca vom aparea fara intreruperi timp de aproape doua decenii, cu acelasi nucleu redactional si cu cititori constanti si fideli pe toate meridianele lumii.
Adversarii ideologici, care nu ne-au crutat nici o clipa, ba chiar au izbutit, prin repetate mistificari si insinuari mediatice, sa ne diabolizeze in constiinta multor oameni care n-au ajuns niciodata sa ne citeasca efectiv, sint extrem de indispusi de aceasta incapatinata si indaratnica “longevitate”, iar caracterizarea noastra cea mai frecventa, usor de gasit in site-urile ostile de pe internet (unde se vede cum orice nealiniere ideologica este “monitori-zata”, mai ales de cercurile evreiesti, cu un zel demn de o cauza mai buna), suna cam asa: “Din 1991 apare la Sibiu revista Puncte cardinale, cea mai longeviva publicatie reactionara din Romania”.
Prin consensul propagandistic al noilor politruci ai “gindirii unice”, refractari la orice discurs crestin, national si traditional in genere, sintem abrupt calificati drept “reactionari”, “extremisti”, “fundamentalisti”, “antisemiti”, “fascisti”, “legionari” (sau macar “legionaroizi”), “ortodoxisti”, “antidemocrati” etc. Interesant si straniu este ca si multe dintre cercurile radicale cu care sintem curent asimilati ne suspecteaza, la rindul lor, ca am fi, dimpotriva, “masoni”, “securisti”, “catolicizanti”, “intelectualisti”, “anti-legionari”, iar cind sint dinsii mai suparati – chiar “tigani” si “evrei”! (In ce ma priveste, bunaoara, in ochii cutarei tinere grupari de extrema dreapta trec drept “un tigan cu buze groase”, iar cutare medic octogenar ultrasimist se intereseaza de mine invariabil, de ani de zile, daca nu cumva sint “ovrei”…)
Noi ne-am obisnuit sa nu mai punem demult la inima asemenea ineptii, orideunde ar veni ele, vazindu-ne de treburile noastre si multumindu-ne sa afirmam cu toata seninatatea ca nu ne recunoastem in nici una dintre etichetele de mai sus, cu exceptia celei de reactionari. Pentru ca scrisul nostru este, intr-adevar, de 17 ani, reactie ferma si constanta la tot ceea ce a fost sau continua sa fie practica sau mentalitate de tip comunist, la tot ceea ce inseamna stingism dizolvant sau demagogie politicianista, dar si la orice forma de teribilism extremist sau manifestre subculturala (chiar daca incearca sa se legitimeze prin retorica „romanismului”).
Noi am intruchipat dupa puteri, cu plusurile si cu minusurile noastre omenesti, dar fara a ne trada niciodata principiile directoare, reactionarismul de cursa lunga al bunului simt si al masurii traditionale romanesti, raportindu-ne ideal la trei instante nenegociabile: Dumnezeu, marii nostri morti si indreptarul propriei constiinte.
N-am ambitionat nici o clipa sa mingiiem „populist” sensibilitatile contemporane, asumindu-ne riscul de a fi astfel incomozi si antipatici nu doar adversarilor „de stinga”, dar si anumitor camarazi „de dreapta”. N-am considerat si nu consideram politicul o prioritate, ci avem convingerea ca marile urgente ale lumii romanesti tin, in pofida oricaror aparente, de ordinea moral-spirituala si cultural-creatoare, de reasezarea valorilor eterne in ierarhia lor fireasca si organic lucratoare.
Le multumim celor ce ne-au inteles, ne-au creditat, ne-au rabdat si ne-au ramas aproape de-a lungul anilor, caci Punctele cardinale, daca au ajuns la acest jubileu, datoreaza mai mult fidelitatii lor decit modestei noastre vrednicii. Ratiunea de a fi a unei publicatii sta in aceasta libera comunicare si cuminecare prin cuvint.
Ca sintem, in aceasta impreuna-lucrare, mai putini decit am fi nazuit? Daca ne credem unii altora, atunci sa ne raspundem impacati, cu vorbele batrinului Iancu Vacarescu: La fapta buna/ Putini s-aduna./ Mult pot putinii/ Buni impreuna...
Nu stim cit viitor mai avem in fata, dar ce reconfortant este sa ne putem regasi, mai tineri si mai virstnici, in acest trecut comun, care poarta masura inimilor noastre!

Razvan CODRESCU