RETROSPECTIVA: 1995

PR. GHEORGHE CALCIU-DUMITREASA (Statele Unite)

ULUITOAREA CONVERTIRE

            In ultimele decenii, in special dupa 1970, numarul evreilor din Statele Unite convertiti la crestinism a crescut de la circa 1000 de persoane la circa 140000. In felul acesta, in ultimii 20 de ani au fost convertiti de 140 ori mai multi evrei decat in cei 400 de ani scursi de la inceputul sta­bi­lirii lor masive in SUA. Aceasta scurgere de persoane umane de la iudaism spre crestinism a alarmat comunitatea evreiasca si a determinat aparitia unei puternice organizatii, EVREII PENTRU IUDAISM, care are misiunea de a im­piedica aceasta convertire tot mai periculoasa pentru con­cep­tul evreiesc de “popor ales”.

            Evreii care oscileaza intre crestinism si iudaism, sau care serbeaza Hanuka, dar isi fac si pom de Craciun, sunt cu mult mai numerosi decat cei care se declara crestini. Numa­rul acestor evrei este de aproape un milion si jumatate: circa 700000 se declara atasati de crestinism, nu merg la sina­go­ga decat o data sau de doua ori pe an si cam tot de atatea ori, sau chiar mai des, la bisericile crestine. Ceilalti se con­si­dera evrei prin cultura si etnicitate, iar nu prin religie. Ambele categorii sunt considerate de comunitatea evreiasca drept pierdute pentru iudaism.

            Si noi, si evreii ne punem intrebarea ce se intampla cu acesti oameni care isi parasesc grupurile carora le apar­tin, pentru a se atasa, mai lent sau mai rapid, altor grupuri, cu cultura si spiritualitate diferita? Fara indoiala ca exista o anchiloza a iudaismului, care nu mai satisface dorinta mis­tica si de cunoastere a evreului contemporan, insusi con­cep­tul de “popor ales” incepand sa devina iritant pentru multi evrei. In al doilea rand, aspectul tot mai inchis al societatii iudaice, exclusivismul tot mai accentuat pe care aceasta so­cie­tate l-a adoptat, in special dupa infiintarea statului Israel (1948), duce la anchiloza si la treptata abandonare a acestui tip de societate.

            Sa ne intoarcem putin la Henri Bergson, filosof fran­­­cez de origine evreiasca, mort in 1941, care vorbeste, in Les deux sources de la morale et de la religion, despre “morala inchisa” si despre “morala deschisa”, precum si despre “religia statica si cea dinamica”. Morala statica, spune el, este un conformism pur, ea se prezinta ca o colec­tie de imperative impersonale si rationale. “Morala des­chi­sa” este un elan creator al binelui si se intruchipeaza in eroi si in sfinti, care devin modelele noastre pe calea progresului moral infinit. “Religia statica”, asemenea “moralei inchi­se”, se circumscrie pe ea insasi in rituri si habitudini. “Religia dinamica” este credinta in “Infinitul” prezent in noi si care ne cere sa faptuim.

            Toti contemporanii au recunoscut in aceste opozitii polii celor doua religii: iudaismul si crestinismul. Pentru noi, cei care traim fenomenul de extindere a crestinismului si de “uscare” a iudaismului, este usor sa recunoastem as­pec­tul inchis al societatii si al moralei iudaice, ca si aspectul deschis al crestinismului, dinamismul lui, prezenta vie a martirilor/mucenicilor si a eroilor crestini care ne atrag spre cele de sus.

            Grupul EVREII PENTRU IUDAISM afirma ca cei ce trec la crestinism apartin, in cea mai mare masura, laxis­mu­lui religios si moral al celor ce refuza sa se supuna disciplinei iudaice si cauta… non-conformismul crestin. Pe de alta parte, cei ce trec la crestinism spun ca numai religia crestina a gasit o relatie directa si personala cu Dumnezeu, prin Iisus Hristos, relatie pe care nici un iudeu nu o poate rea­liza in mozaism, din cauza raportului de pacat si razbu­nare divina pe care iudaismul il proclama ca unica relatie posibila cu Dumnezeu.

            Fiecare evreu care citeste Biblia crestina si are o anumita aprehensiune pentru iubirea nediscriminatorie a semenului sau este socat de profunzimea cuvintelor lui Iisus si se simte eliberat de frica si de constrangere. Iudaismul este gol de semnificatii spirituale, spun unii dintre acesti convertiti. Lor li se pare ca iudaismul ar fi nebulos si lipsit de spiritualitate. Aceste afirmatii nu sunt deloc noi pentru crestini. Stim acest lucru de la Mantuitorul Insusi, Care i-a numit pe evrei lipsiti de umilinta, iar pilda vamesului si a fariseului este ilustrativa in acest sens. Mandria lor de a da zeciuiala, de a posti si de a face milostenie la raspantii, ca sa fie vazuti de oameni, este semnul mortii lor spirituale.

            Pe de alta parte, caracterul inchis al societatii iuda­ice, care nu admite strainii convertiti la mozaism si nu-i considera evrei nici macar pe copiii nascuti din casatorii mixte (in caz ca mama nu a fost evreica), ii determina pe unii evrei sa se simta ca intr-un fel de cusca spirituala, extrem de inconfortabila pentru sufletul uman. Acest exclu­sivism nu este o caracteristica noua a societatii iudaice, care devine tot mai politizata dupa infiintarea noului stat Israel, ci se stie ca ea a constituit trasatura dominanta a mozaismului inca din vechime. Moise a interzis categoric, sub ame­nin­tarea pedepsei cu moartea, orice incuscrire cu strainii (cf. Deuteronomul 7, 3-4) si-i alunga pe strainii si pe stra­inele casatorite cu evrei.

            Dupa intoarcerea din robia babiloniana, Neemia face acelasi lucru: alunga sotiile straine si pe copiii nascuti din ele, iar pe cei casatoriti cu straine ii indeparteaza din functii (cf. Neemia 13, 23-28). De altfel, referindu-se la a-ceste excluderi din sanul poporului evreu, Neemia insusi conchide: “Astfel i-am curatit eu de toti strainii si am pus ran­duiala preotilor si levitilor, fiecaruia dupa slujba lui...” (13, 30).

            In ceea ce priveste afirmatia grupului mentionat ca numai cei lacsi parasesc iudaismul, ea nu este total adeva­ra­ta: o serie intreaga de persoane din familii bigote, ba chiar si fii de rabini, au parasit de-a lungul timpului iudaismul pentru crestinism.

            Iudaismul se simte tot mai amenintat de aceste de­zer­tari. Oameni simpli si intelectuali, saraci si bogati, reli­giosi si mai putin religiosi parasesc mozaismul pentru ca, citind Biblia crestina, au inteles ca Legea veche nu mantuie pe nimeni si ca numai sangele lui Hristos este cel ce ne sal­veaza. Acest numar de convertiti prin citire si evanghelizare este aproape dublat prin casatoriile mixte cu crestini(e). Mult mai putini dintre cei casatoriti astfel trec la iudaism. Majoritatea covarsitoare devin, mai devreme sau mai tarziu, crestini. Ingrijorarea comunitatii iudaice este cea mai buna dovada ca numarul convertitilor la crestinism este din ce in ce mai mare. Infiintarea organizatiei EVREII PENTRU IUDAISM (JEWS FOR JUDAISM), pe langa celelalte grupuri de presiune morala si chiar materiala asupra celor care trec la crestinism, are ca scop apropierea personala de fiecare convertit, pentru a-i cerceta motivele parasirii reli­giei iudaice si a-i demonstra valoarea Legii lui Moise, pre­cum si “frauda” facuta de preotii si predicatorii crestini pentru a-i converti.

            Rabinul Tovia Singer, presedintele organizatiei sta­bi­lite la New York si apoi extinse in cea mai mare parte a Americii, ca si diferiti profesori universitari, rabini si inva­tatori de lege, ii abordeaza pe cei convertiti si le strecoara carti sau casete continand “adevarata” interpretare a locu­ri­lor profetice despre Mesia din Vechiul Testament, texte care ar fi “speculate” de crestini pentru a dovedi ca pro­fetiile Vechiului Testament se implinesc in Iisus Hristos. Ei ataca indeosebi miscarea EVREILOR MESIANICI, care cauta sa demonstreze ca impacarea dintre iudaism si cres­tinism este posibila prin acceptarea lui Iisus Hristos. Aceste grupuri mesianice se inmultesc rapid printre evrei. In 1974 erau numai 14 astfel de congregatii in SUA, pe cand acum sunt peste 160, toate urmarind convertirea evreilor. Unul dintre cei mai activi in aceste convertiri este pastorul Richard Wurmbrand, un evreu roman trecut la luteranism, care a stat in inchisoare in Romania si acum predica asiduu peste tot, organizatia sa extinzandu-se in multe tari, pana in Africa si Asia.

Acum cativa ani, Pastorul Wurmbrand imi povestea ca a calatorit in acelasi vagon cu un rabin, cu care a inceput o discutie privitoare la Hristos. Dupa mai multe contraziceri, au ajuns si la dispute mai personale. Rabinul i-a con­testat calitatea de evreu. “De ce?”, a intrebat Wurmbrand. “Pentru ca te-ai facut crestin!”. Pastorul a ripostat: “Acesta nu este un motiv suficient. Neam din neamul meu am fost evrei si am ramas evrei. Credeti, domnule rabin, ca Marx, Engels si ceilalti evrei care au adus in lume comunismul, care au facut parte din grupuri sataniste, care au ucis si au dis­trus popoare intregi, sunt evrei si eu nu?!”. “Da”, a fost ras­punsul. “Cata vreme ei nu au parasit iudaismul, raman evrei”.

            Cand o societate sau o grupare religioasa gandeste asa de exclusivist, este firesc ca ea sa inceapa sa fie bol­na­va, cum o numeste H. Bergson. In realitate, pentru sal­varea omenirii nu exista alta cale decat crestinismul. Acest adevar nu este valabil numai pentru evrei, ci pentru noi toti. Din ce in ce mai mult se aleg crestinii de necrestini, cei buni de cei rai, “fiii luminii” de “fiii intunericului”, iuda­ismul fiind asemenea candelelor fecioarelor nebune: lumina lor tine doar cat lumina fizica a lumii. La venirea Mirelui, candelele lor sunt stinse, pe cand cele ale fecioarelor inte­lepte continua sa lumineze, binemeritand “camara nuntii”.

            Sa nu ne gaseasca sfarsitul cu candelele stinse si nu cumva sa fie pentru noi cuvantul din urma al Domnului: “Adevarat va spun voua, nu va cunosc pe voi!”.