RETROSPECTIVA: 2005
CLAUDIU TARZIU
SOMNUL DREPTEI NASTE MONSTRI
PNG-ul lui Gigi Becali si Noua Dreapta au batut palma pentru o mezalianta, spera ei, profitabila. Becali a acceptat sa le dea liderilor ND functii de conducere in partidul lui (caci, indiscutabil, este al lui, ca orice alta proprietate). Junii din ND au promis, in schimb, sa dinamizeze partidul SRL si sa-l faca mai atractiv pentru electorat, in perspectiva alegerilor anticipate. Ar fi culmea sa aiba succes o facatura bazata pe doua grupari cu denumiri mincinoase: Partidul Noua Generatie – in care tinerii sint reprezentati de oameni de 50 de ani – si Noua Dreapta – ale carei conceptii sint de inspiratie national-comunista. Deocamdata, planurile, care-i pot parea istete lui Becali, miros a inmormintare colectiva. Cred ca PNG si ND vor muri tinindu-se de git din pricina metehnelor de care sufera.
PNG-ND e o alianta care va fi perceputa negativ de media si de o buna parte din opinia publica. Si fara sa beneficieze macar de ingaduinta presei, daca nu de simpatia ei, nici un partid nu reuseste azi.
Presa strimba din nas, pentru ca ND trece drept grupare extremista, care si-a asumat public doctrina legionara a lui Horia Sima. PNG era si el banuit de filiatie legionara, din pricina discursului becalian, impanat cu zicerile unor fruntasi legionari din interbelic. Chiar daca acest discurs epigonic n-a fost decit o caricatura trista si vulgara.
Prin urmare, asocierea PNG cu ND face ca, in locul banuielii de legionarism a noii grupari, sa se instaleze certitudinea. Ceea ce s-ar putea sa-i convina intrucitva fostului cioban, care isi lustruieste astfel marunta firma prafuita cu faima unei miscari care, orice s-ar spune, a avut si momente de glorie.
Pe de alta parte, pofta de a se vedea slavit ca un nou “Capitan” s-ar putea sa-i iasa pe nas lui nea Gigi. De-acum, va fi tratat cu circumspectia si uneori cu nedreptata, ce se vrea profilactica, rezervata “extremistilor”. Toate incercarile sale de a se arata un crestin-democrat, nazuind catre Partidul Popular European, vor fi trecute in contul ipocriziei. Si sa nu se mire Becali daca presa nu-l va mai scoate din “fascist”. De altminteri, patronul Stelei pare sa fi simtit acest risc, pentru ca, intr-o emisiune televizata, intrebat de doctrina si de ideologia Noii Drepte, a dat din colt in colt. “Nu stiu, dom’le, ce vrea Noua Dreapta. N-am timp sa citesc doctrine si alte de-astea. E treaba baietilor de-acolo ce vor sa faca cu organizatia lor”, s-a otarit Becali la televizor. Drept e ca nu-l banuim pe Becali pasionat de lectura. Dar nu credem ca nu stie cu cine are de-a face. Mai ales ca “baietii” de la ND i-au fost bagati in birou de profesorul Ion Coja, “talibanul nostru”, cum l-a numit presa intr-o vreme.
PNG nu are o elita conducatoare, in adevaratul sens al cuvintului, care sa gindeasca etapele unei actiuni politice de succes. Calitatea conducerii PNG o da Dumitru Sechelariu, presedinte executiv al partidului si unul dintre simbolurile coruptiei din guvernarea PSD. In rest, tacere, intrerupta uneori de un “Da, sefu’!”. Eventualele “cadre” venite dinspre ND nu promit nici ele vreo isprava. De pilda, Ion Coja, mentorul ND, are un traseu politic graitor asupra statorniciei si a intuitiei sale politice. La inceputul anilor ’90, Ion Coja a fost membru PDAR si senator al Romaniei ales pe listele acestui partid. Mai tirziu a devenit presedintele Filialei Bucuresti a “Vetrei Romanesti” – organizatie de extractie comunisto-securista, aripa care se voia civica a PUNR. A trecut, intr-un timp, pe la conducerea Fundatiei “Buna Vestire”, a veteranilor legionari, si a cochetat intens cu Partidul “Pentru Patrie” al acelorasi supravietuitori ai miscarii legionare. In primavara lui 2004, profesorul Coja a candidat la Primaria Generala a Bucurestiului pe listele Partidului National Democrat Crestin (de care chiar n-a auzit nimeni). Iar inainte de alegerile generale, s-a inrolat in PNG si a candidat la Constanta pentru un scaun de senator. De scris, prefera sa scrie la Romania Mare…
Structura si modul de functionare ale acestui partid tin exclusiv de toanele si interesele unei persoane, care, in afara de o avere considerabila, nu are nici o calitate. Becali nu poate fi banuit nici de carisma, nici de o gindire profunda, nici de vizionarism, nici de forta organizatorica, nici de darul oratoriei care inflacareaza. El nu si-a depasit statutul de mic bisnitar viclean. Or, ce fel de oameni pot fi atrasi de un astfel de ins? S-a vazut: vulgul ignorant si obidit, smecherii carora le lucesc ochii dupa banii lui, citeva cozi de topor care se vor remarcate in politica si n-au alta sansa decit sa stea in umbra ciobanului. Cei citiva intelectuali naivi, care chiar au crezut ca-l pot directiona pe Becali pe calea dreapta, l-au abandonat deja.
Este de notorietate ca atit PNG cit si ND si-au recrutat grosul membrilor din galeriile de fotbal. In plus, Gigi Becali este patronul clubului de fotbal Steaua. Nici ca se putea ca doua organizatii politice sa fie legate mai strins de aceeasi pasiune! Mai mult, devine clar ca, daca se pricep la fotbal, liderii PNG si ai ND trebuie ca se pricep si la politica. C-asa-i romanul verde.
PNG nu are credibilitate. A avut sansa de a si-o cistiga. O sansa irosita de insusi “comandantul de comandanti”, cum s-a autoproclamat nea Gigi. S-a declarat om de dreapta, dar cind a fost intrebat pe cine ar sustine la guvernare – in cazul in care PNG ar accede in Parlament –, Becali a spus limpede: “Pe PSD”. Mai mult, in turul doi al alegerilor prezidentiale, Becali l-a sustinut pe Adrian Nastase. Si-atunci au vazut si orbii ca PNG este jucat pe sfori de-alde Hrebenciuc si gasca. De buna seama ca si asta a contat in obtinerea unui rezultat derizoriu in alegeri. Pe fondul campaniei de lunatic a lui Becali, care aparea ca un nou “Mihai Viteazul” de un kitsch desavirsit. Scena in care Becali jura ca va face “o tara ca soarele sfint de pe cer” era precedata de aceea in care Mihai Viteazul, jucat de Amza Pellea, in filmul omonim, se incorona; si era urmata de aceea in care voievodul spunea apasat: “Asta-i pohta ce-am pohtit-o!”.
Pe de alta parte, Noua Dreapta nu-i va aduce PNG-ului un plus de credibilitate in electoratul nationalist. Pentru ca si ND are o problema de credibilitate.
Liderii ND au intrat in structurile de conducere ale PNDC, o data cu profesorul Ion Coja, in primavara anului trecut. Ei au cerut insistent tuturor gruparilor nationaliste sa sprijinie PNDC, pe care il numeau singura speranta a renasterii nationalismului crestin romanesc. Seful ND, Tudor Ionescu si alti citiva tovarasi de-ai sai au candidat, la rindu-le, pe listele PNDC in alegerile locale. Fara sanse. Numarul jalinic de voturi capatat de PNDC i-a facut pe baietii de la ND sa abandoneze si sa incerce sa uite partidul. De pe site-ul Noii Drepte au fost eliminate, fara explicatii, comunicatele si informatiile care se refereau la PNDC, precum si legatura catre site-ul partidului.
Acum, liderii ND au pus la cale “infiltrarea” altui partid, pe care, probabil, isi imagineaza ca il vor controla si ca il vor face cistigator in proximele alegeri. Presupun ca ND va lansa iarasi mesaje catre toate “fortele nationaliste responsabile” din tara, ca sa i se alature in PNG.
Ramine de vazut catre ce alta formatiune politica se vor indrepta “noii dreptaci” dupa ce vor esua si cu PNG. Este de asteptat sa fie unul condus de un bogatas. Fiindca mai merita retinut un aspect: si PNDC, si PNG sint conduse de oameni plini de bani. Vicepresedinte si sponsor al PNDC este un om de afaceri romano-olandez si fiu al presedintelui partidului. Iar pe Becali il stie toata lumea cit e de avut.
Sefii ND se vor fi gindit ca un partid care dispune de fonduri importante are mai multe sanse sa intre in “Divizia A” a politicii romanesti decit altele, mai onorabile, dar lipsite de o finantare cum se cade. Si n-au gresit. Numai ca penuria de idei, lipsa de programe viabile si de oameni competenti, care sa le puna in practica, nu sint suplinite, in unele cazuri, nici macar de bani (fie ei cit de multi).
In fine, n-am scris toate acestea pentru ca PNG sau ND ar merita vreo atentie speciala. Nici ca sa prohodim un nou-nascut mort din fasa. Ci pentru a atrage atentia inca o data asupra slabiciunii Dreptei romanesti (ma refer aici la oamenii de Dreapta, nu la vreo formatiune politica), de care incearca sa profite tot soiul de neaveniti.
Avem nevoie de o Dreapta adevarata, conservatoare, solida si eficienta. Nadajduim ca o astfel de forta va aparea intr-un viitor cit mai apropiat si va echilibra salvator spectrul politic romanesc. Atunci, pitecantropi politici de tipul lui Becali, Vadim & Co nu vor mai avea tupeul sa vorbeasca in numele Dreptei, cocotati pe grupari fundamental stingiste. Sigur, jocul de Dreapta al acestor bufoni a convenit de minune pina acum stingismului aflat la putere. Numai ca si Stinga are motive sa se teama de un nou moment ca acela al alegerilor din 2000, cind extremistul de serviciu, PRM, ameninta sa puna mina pe putere.
Iata de ce, in semn de maturitate politica, pina si stinga ar trebui sa doreasca cresterea unui mare partid de dreapta la noi.