BISERICA, SINAGOGA, LOJA (V)
Anul trecut, la Editura Puncte Cardinale, a aparut micul volum Biserica, Sinagoga, Loja. Ispitirea din Carantania, Drumul Damascului, Disolutia masonica, semnat de Mihail Gavril. Intrucat tirajul este aproape epuizat, iar multi cititori interesati nu si-au putut-o procura ca atare, ne-am hotarat ca, incepand din acest numar, sa publicam in serial paginile introductive si partea a treia a cartii (cea referitoare la francmasonerie in raport cu religiile biblice), raspunzand mai multor solicitari in acest sens care ne-au parvenit la Redactie. Am renuntat aici la notele de subsol, dar vom publica la sfarsitul serialului lista surselor bibliografice.
LOJA: EREZIE, NEOPAGANISM
(Urmare din numarul trecut)
Francmasoneria:
pseudo-filantropie conspirativa
Continutul cartilor de capatai ale francmasonilor (statute, coduri, declaratii de principiu, comunicate) sunt redactate de oameni – nu sunt revelate; ele n-au nici unitate, nici autoritate sacra.
Actul filantropic este declarat cu multa emfaza ca fiind caracteristic activitatii acestei organizatii (care se prezinta adeseori, de ochii lumii, ca „organizatie filantropica”), dar nu se face in numele lui Dumnezeu, si in felul acesta Dumnezeu este eliminat atat din constiinta celui care daruieste, cat si din constiinta celui care primeste.
Fapta buna nu are efecte si prelungiri eshatologice, caci despre viata de apoi si conditionarea ei de cea prezenta nu vorbeste nimic mutul Mare Arhitect al Universului, nici statutele „umanitariste” ale francmasonilor „iluminati”.
Iubirea vrajmasilor nu e poruncita si nu exista; despre iubirea aproapelui se vorbeste uneori, dar cel mai aproape este fratele din loja.
Francmasonul trebuie sa fie „umanist” si „filantrop”, dar nu prea reiese clar de nicaieri ce anume inseamna asta...
Citind statutul Marii Loji Nationale din Romania, gasim urmatoarele prevederi statutare cu privire la filantropie (redusa aproape total la intrajutorarea masonica: „noi si-ai nostri”):
· asistenta mutuala in orice imprejurare, sprijin mutual in toate imprejurarile vietii (Art. 2);
· actiuni caritative indreptate spre proprii membri si spre cei nevoiasi (Art. 6).
Alte documente ale francmasoneriei contin referiri la asistenta sociala de tip „umanist”, direct sau indirect (in acelasi spirit clientelar sau de casta):
· calitati pentru admiterea in ordinul francmasonic: dispozitie spre umanism;
· conceptele profane fundamentale: a promova libertatea, relatiile fratesti;
· francmasonii sunt datori sa se ajute intre ei ca fratii; la fel familiile (vaduva, copiii) trebuie ajutate sa ajunga la masura si demnitatea parintelui lor;
· actiunile de intrajutorare sunt considerate binefaceri in plan material;
· dupa afirmatiile francmasonilor, ei ar practica si o morala, punand semnul egal intre bunatate si fericire;
· Declaratia de Principii formulata si adoptata de Congresele Masonice internationale de la Geneva (19-21 octombrie 1921) si Paris (27-29 decembrie 1927) sustine caracterul de fratietate ce trebuie sa functioneze intre membrii ei.
Dumnezeu nu poate fi cunoscut
de catre masoni
Inventarea unui „Mare Arhitect” si tagaduirea lui Iisus Hristos ca Mesia face imposibila cunoasterea lui Dumnezeu, caci cuvantul Mantuitorului este foarte clar: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine.
Concluziile care se impun de aici sunt:
1. Francmasoneria nu crede intr-un Dumnezeu viu, activ si proniator, ca in traditia Vechiului si Noului Testament, ci intr-un Mare Arhitect al Universului, care a creat lumea precum zidarul care inalta o cladire, pentru ca apoi sa se retraga si sa devina absent din lume (deism). O astfel de invatatura este o erezie, deoarece Ii refuza lui Dumnezeu prezenta si lucrarea in cadrul creatiei Sale.
2. Reducerea lui Dumnezeu la un simplu Arhitect al Universului presupune faptul ca El nu este singurul principiu al creatiei. Un arhitect se foloseste de materia preexistenta pentru a inalta cladirea proiectata de el. Francmasoneriei ii este in felul acesta straina invatatura biblica despre Dumnezeu Creatorul lumii. Astfel, ea se apropie de dualismul eretic bogomil si pavlician, sau de cel pagan al parsismului.
3. Desi recurge la simboluri trinitare (triunghiul divin), francmasoneriei ii este straina invatatura crestina despre Dumnezeu-Sfanta Treime. Conform ei, Dumnezeu nu este Unul in Fiinta si Intreit in Persoane, ci pur si simplu un „Arhitect al Universului”, care nici nu poate fi atotputernic, deoarece cladeste lumea dintr-o materie preexistenta. Or, nefiind atotputernic, el nu poate fi nici Dumnezeu adevarat.
4. Ca atare, francmasoneria manifesta de la bun inceput tendinte ateiste, sau, in cel mai bun caz, panteiste. De altfel, francmasoneria de azi se vrea a fi neutra din acest punct de vedere, sau, de multe ori, loji intregi s-au declarat ateiste.
5. Francmasoneria nu crede in Iisus Hristos ca Mesia si Fiu al lui Dumnezeu inomenit, nici nu asteapta (re)venirea Lui in aceasta lume, ci, la fel ca si erezia ariana din veacul al IV-lea, si, mai tarziu, ca Islamul pagan, Il considera pe Hristos un soi de profet alaturi de alti profeti din alte religii.
6. Desi francmasoneria propovaduieste toleranta si fratia, ritualurile francmasonice sunt articulate in jurul ideii de razbunare a lui Hiram. Francmasoneria nu se cristalizeaza in jurul virtutii dragostei, asa cum este in morala crestina, ci in jurul resentimentului si al dorintei de razbunare. In special, pornirea resentimentara a ei se indreapta impotriva Bisericii, pe care ea cauta sa o inlocuiasca cu o noua „religie” universala deista, de factura strict masonica.
7. Background-ul ideologic al francmasoneriei consta dintr-un amalgam de elemente eretice si pagane, imprumutate din misterele grecesti antice si din alchimie, din Kabbala si de la ereziarhii Bisericii vechi. Francmasoneria este un cocktail de reziduuri religioase si ideologice.
8. Francmasoneria si-a creat o genealogie fictiva, fara legatura cu realitatea istorica, coreland in mod artificial profesiunea de zidar din diferite perioade ale istoriei cu francmasoneria speculativa. Intre arhitectul/arhitectii Templului lui Solomon si cavalerii templieri cruciati exista mai bine de 2000 de ani, distanta care nu poate fi acoperita. Iar intre acestia din urma si intemeierea primei loji masonice propriu-zise (1717) exista alti peste 500 de ani de gol istoric. Din punct de vedere stiintific, incercarea masonica de rescriere a is-toriei are valoare nula.
9. Nu in ultimul rand, este de remarcat dimensiunea paraculturala a fenomenului masonic. Francmasoneria este o pseudo-spiritualitate fabricata artificial in epoca moderna, cu izvoare spirituale neautentice, scornite sau denaturate, cu succes la oamenii pseudo-religiosi sau la practicantii indiferentismului religios.
10. In sfarsit, desi francmasoneria isi propune sa propovaduiasca modernitatea dupa sloganul Revolutiei franceze: „Libertate, egalitate, fraternitate”, o face cu mijloace pre- si anti-moderne, departe de sfera publica, intr-un dispret declarat fata de muritorii de rand „care nu gandesc” (O. Wirth). Este vorba de un fals elitism, cel putin inadecvat modernitatii pe care o traim si pe care au propovaduit-o si lojile masonice.
Toate acestea ne conduc catre o singura concluzie de ansamblu: francmasoneria este total incompatibila cu traditia Vechiului si Noului Testament, respectiv atat cu Sinagoga, cat si cu Biserica. Nu poti fi crestin binecredincios, sau evreu in sensul religios al cuvantului, si francmason in acelasi timp. Cu atat mai mult, intre preotie (indiferent ca e vorba de arhierei, presbiteri sau diaconi) si francmasonerie exista un raport de excludere totala. Un episcop, un preot sau un diacon care devine membru al lojei, devine, din slujitor al lui Hristos, preot idolatru si pagan. In acelasi timp, crestinul care a devenit francmason s-a lepadat de Hristos si a devenit slujitor al Satanei. Si unul si altul se afla in situatia lapsi-lor din antichitatea crestina, care se lepadasera de Hristos si (re)devenisera pagani. O singura diferenta exista intre ei: pe cand acei lapsi din vechime renuntasera la Hristos de frica, sub amenintare ca vor fi dati mortii, lapsi-i din zilele noastre o fac de bunavoie, ametiti de marire si de dorinta de a avea din ce in ce mai multa putere.
Si inca ceva: in timp ce apostatii din antichitate paraseau Biserica o data cu apostazia lor, apostatii vremilor din urma raman aciuiati in scaunele lor si slujesc in taina la doi domni: diavolului si bunului Dumnezeu... (Va urma)
Mihail GAVRIL