„SECURISTII AU TUPEU,

CRESTINII AU INDRAZNEALA”

INTERVIU CU ACTORUL DAN PURIC

Aparitia cartii sale Cine suntem, al carei tiraj a depasit 40.000 de exemplare in doar citeva luni, i-a prilejuit actorului Dan Puric un turneu de lansari si conferinte in toate zonele tarii, facand pretutindeni sali arhipline si obligand constiinta intelectuala romaneasca sa-si regandeasca raporturile cu crestinismul si cu reperele noastre identitare. Luna trecuta, profitand de prezenta marelui actor si marturisitor in nord-vestul tarii, parintele Ion Alexandru Mizgan din Oradea l-a provocat la un lung interviu, pe care ne-a ingaduit sa-l reproducem si aici (dupa ce partial a aparut si in revista Lumea credintei, sub titlul „Ortodoxia ca normalitate”). Fotografiile care ilusreaza interviul sunt realizate fie la fata locului, fie, cateva saptamani mai tarziu, la lansarea bucuresteana de la Libraria Carturesti. (Redactia)

Domnule Puric, sunteti unul dintre putinii oameni de cultura care isi asuma Biserica si Neamul Romanesc. Ce reprezinta Biserica Ortodoxa si Neamul Romanesc pentru Dan Puric?

Reprezinta un timp identitar al integralitatii. Daca n-ar fi Biserica, categoric ca ar fi o infirmitate. Deci reprezinta integralilatea de a fi roman.

Care e legatura, in opinia D-voastra, intre Neamul Romanesc si Biserica Ortodoxa? Va intreb pentru ca multi intelectuali contesta ca Biserica ar  indeplini un rol ontologic in fiinta Neamului Romanesc?

Nu trebuie sa ne concentram pe cei care nu sunt de acord cu acest lucru, ci trebuie sa ne concentram pe propria noastra afirmare. Biserica, Credinta nu traieste din polemici, ci traieste din afirmare. Lucrurile parazitare apar intotdeauna, asa cum se spune, ca raul nu are existenta in sine, ci trebuie sa apara binele ca raul sa existe. Cineva m-a rugat sa dezbat ideea invatamantului ortodox in scoala si am zis ca eu asa ceva nu dezbat, pentru ca invatamantul ortodox este ca limba romana: nu este nici obligatoriu, nici facultativ. El este! El se afirma ! El face parte din acea taina a noastra care nu se dezbate!

Din pacate, martirii Neamului din perioada dictaturii comuniste, cum au fost Valeriu Gafencu sau Mircea Vulcanescu, sunt azi ignorati de societatea romaneasca. Ce putem face pentru ca acesti martiri sa poata fi cunoscuti de generatia tanara ?

In primul rand, trebuie o masura de igiena ortodoxa. Ar trebui marturisit. Noi nu mai avem reflexul de a marturisi, noi avem reflexul de a comenta. Comentariul, parerea, este la bere. Omul vorbeste, sfantul cuvanta [...]. Sfantul nu vorbeste. Omul insa se ineaca in vorbe, el vrea sa vorbeasca. Nu poti sa vorbesti despre martiri, nu poti sa comentezi. Poti sa comentezi la fotbal, poti sa comentezi politica, sfintii si martirii nu se comenteaza! Despe ei se cuvanta cu autoritate. In zona aceasta noi trebuie sa marturisim, sigur in contra curentului. Trebuie sa denuntam in primul rand tot antrenamentul acesta de uitare la care este supus poporul roman, condamnat cum am zis la un alzheimer politic, pentru ca un om care nu are memorie si nu are valori, poate sa fie foarte repede manipulat, poate fi foarte repede distrus, poate fi foarte repede reflectrizat si instrumentalizat, si atunci lucrurile acestea nu sunt niste lucruri care sa nu aiba o premeditare. Noi trebuie in primul rand sa le denuntam ca fiind metodologie de a distruge credinta unui om si identitatea unui neam, dupa care trebuie sa ne apucam de munca, nu sa strigam pe baricade, sa strigam: „Jos nea Vasile!”. Trebuie sa construim. Pentru ca nu putem sta in opozitie si sa fim baricadisti, sa zicem: „Jos secularizarea!”. Noi trebuie sa construim ortodox! Ei deconstruiesc, noi trebuie sa construim. Pentru ca altfel, daca ne apucam tot timpul de pancarde din astea: „Jos ateismul!”, „Jos secularizarea!”, ei oricum construiesc in felul lor. Ne dau o treaba de facut, adica sa muscam si sa murim pe la gard, cu batul ca la caine, si ei isi fac treaba. Noi nu trebuie sa fim in pozitia cainelui care musca batul, nu stapanul. Noi stam cu batul in gura. Deci trebuie muscat stapanul, dupa care sa ne vedem de treaba. Asta este!

Candva ati afirmat ca uriasul lucru pe care putem noi, ca romani, sa-l dam Occidentului este lectia normalitatii! Care e lectia normalitatii la ora actuala in spatiul romanesc? Avem atata coruptie, atata imbecilitate si impostura in toate domeniile, inclusiv in Biserica!

Avea Titu Maiorescu o vorba: Toate lucrurile tremura la margine. La suprafata se intampla din nefericire toate dezastrele astea, care sunt de fapt consecinte. Sunt epifenomene ale unei sechele, a unei perioade cumplite care a fost si este inca: comunismul! Nu poti sa sari peste asa ceva. Eu vorbesc de Romania din rostul ei, cea adanca, cea care rezista, cea care nu face concesii la asa ceva. Eu vorbesc despre Romania incapatanata. Din punct de vedere genetic, specia superioara se caracterizeaza prin faptul ca nu vrea sa se transforme. Ea are un soi de incapatanare. Ea este predispusa la procesul de perfectionare, dar nu sa se transforme. Specia inferioara, zice Emil Racovita, este specia care se adapteaza tot timpul. Aceasta are toate datele sa iasa din istorie. La suprafata noi avem mutilari, adaptari, integrari, aderari, dar pe dedesubturi romanul isi vede de rostul lui. Apelul pe care-l fac eu este la acea vana extraordinara a romanului, pe care, culmea, toti o au in inima, dar au uitat si nu mai au forta sa o declare, sa o marturiseasca. E un fel de anestezie in toata chestia asta. Prin credinta lucrul acesta se deschide. Prin indrazneala ortodoxa, nu prin tupeu – pentru ca securistii au tupeu, crestinii au indrazneala, cum a zis Hristos – se face sau incepe sa apara floarea. Si asta trebuie facut de la om la om. Trebuie dat exemplu. Sa spui ca lucrurile astea nu sunt bune. A intrebat-o cineva pe Maica Tereza ce e un lucru sfant si ea a zis: „Uite, draga, daca maturi bine prin curte”! Teologia lucrului marunt. Dumnezeu este si cel mai mare, dar si cel mai mic. Pana sa vorbim despre iubirea de aproapele, trebuie sa facem lucrurile corect, sa ne invatam cu acest fel de a fi crestin. Orice manastire, orice biserica, care are o curatenie a ei, structurala si organica, denunta faptul ca acest popor are ordine de tip brancusian, iar Brancusi este de tip taranesc. Se pare ca nu-i de tip comunitar european. Asceza lui este asceza si curatenia si ordinea si spiritul geometric si organic, cum zice Lucian Blaga, luat de la taran: bine asezata gospodaria, bine rostuita, bine echilibrata. Cei din perioada interbelica erau obsedati de rost, erau obsedati de randuiala, spuneau: ,,Buna tara, rea tocmeala, mama ei de socoteala!”, de unde rezulta ca socoteala este facuta de nemernici. Randuiala este rezultatul socotelii, dar tara e buna. Adica socoteala facuta de niste securisti nenorociti a facut o randuiala alandala, iar lumea sufera de aceasta schimbare de randuiala. Tara e foarte buna. Eu fac apel la ultima instanta: la Tara! De la Tara sa pornim la o buna randuiala si la o buna socoteala. Deci daca tara e buna, data de Dumnezeu, noi sa facem randuiala dupa Tara, nu dupa niste oameni care sunt ilegitimi. Aceasta dezordine are doua codite: una de tip autohton, de tip securistic, tulbura apele ca sa pescuiasca ei ce doresc, si alta de tip strain, din afara, venita cu interese de colonizare, cu interese de supunere, mai mult sau mai putin expuse, cu interese de masacrare a Ortodoxiei. Nu vedeti ca noi ne-am sectarizat? Au reusit sa ne marginalizeze. Se marginalizeaza asa un grup de homosexuali, fac o demonstratie pe strada, si oamenii vor sa spuna ca nu e bine lucrul asta, ca are consecinte si pe moment si in timp asupra normalitatii de care vorbeam in Romania. Si atunci ei vor sa se duca la Televiziune. Televiziunea nu da voie. Asta se numeste persecutie soft, pentru ca nu se anunta. Televiziunea inchide toate canalele unei marturisiri. Se duc la presa, dar nici presa scrisa nu permite. Deci tot persecutie. Si atunci ei trebuie sa iasa tot pe strada cu icoane. Si ce se intampla? Rezultatul este ca ei si-au facut lectia. Intr-o parte sunt niste oameni cu o patologie certa, intr-o parte este Ortodoxia. Prin urmare, ne-a echivalat. Ne-a pus pe unii pe stinga, pe altii pe dreapta. Suntem egali. S-a pus semnul egal intre Ortodoxie si niste oameni cu probleme. Eu nu am nimic impotriva homosexualilor, decat atata doar ca-i compatimesc. Sunt impotriva pacatului si sunt impotriva faptului ca vor sa reglementeze sau sa instaureze lucruri patologice in ordinea firii romanesti. Ei nu-mi dau voie mie sa-mi pastrez curata ograda – si asta cu ajutor de la stat!

Din pacate, noi, slujitorii altarelor, cand luam atitudine impotriva unor anomalii de ordin moral, suntem acuzati de fundamentalism ortodox, suntem catalogati drept oameni al Evului Mediu, sau drept natangi asiatici, ori ca, in calitate de crestini, nu suntem ingaduitori cu cei pacatosi.

Am inteles! Ii putem numi si noi pe ei fundamentalisti cu politica corecta. Nu exista fanatism mai mare si mai ordinar decat politica corecta. Este o ideologie soft de tip criminal, care distruge diferentele. Ne deosebim fara sa ne diferentiem si ne unim fara sa ne confundam!  Romanul e roman, tiganul este tigan. Eu in calitate de crestin nu-l omor. Nu-i zic rom ca sa nu creez o confuzie, decat daca sunt jigodie. Eu am vorbit cu un tigan care mi-a spus: „Domnule, eu ma simt bine ca sunt tigan!”. Deci noi ne deosebim fara sa ne diferentiem. Eu nu trebuie sa-l rup pe tigan, sa-i fac ceva. Din contra. Eu am mai spus: in mod normal, daca aveam un barbat politic, le spuneam la italieni: puneti mana pe un maculator si scrieti! Nu ne dati D-voastra derogare de la drepturile omului! Noi ii suportam pe tigani de patru sute de ani, si D-voastra ati facut isterie intr-un an si jumatate?! Dupa ce ne-ati facut rasisti, xenofobi si intoleranti! D-voastra cine sunteti ca intr-un an si jumatate ati facut derogare de la drepturile omului si ii dati afara? Ceea ce v-au facut D-voastra, adica crime, hotii etc., au facut si la noi. Numai ca noi le-am gestionat. Nu cu toleranta ipocrita, ci cu ingaduinta crestina si cu corectie. Noi am stiut sa-i  si apreciem. Noi am stiut, nu sa-i asimilam, ca niciodata n-o sa-i asimilam, ci sa-i integram. Sunt doua concepte total diferite. Noi am stiut sa-i integram in rostul nostru. Romanul a stiut. Daca dumneata n-ai fost capabil pe post de lider apusean sa vezi ce capodopera de popor este poporul roman, ca datorita ingaduintei era sa iesim din istorie, ca le-am ingaduit la toti sa ne manance mamaliga cu tot cu fasole, atunci, daca tu n-ai observat, te fac eu sa observi. Sa intoarcem binoclul sau microscopul invers sa vedem cine pe cine observa.  Si atunci sa spunem: mai incet cu drepturile omului si sa vedem drepturile lui Dumnezeu. Romania ca model! N-ati putut. v-au furat, v-au ucis. La noi se intampla de patru sute de ani lucrurile acestea. Am stiut sa ni le gestionam. In clipa in care noi am corectat asemenea  manifestari in etnia tiganilor ne-ati facut rasisti! Voi ce sunteti? Sa nu uitam ca rasismul, sovinismul, xenofobia, vin de la ei, nu de la noi. Sunt curente occidentale. Deci sa-i lasam pe ei cu bolile lor, si vorba lui Soljenitn: Nu te pot face bine pe tine de boala ta cu sanatatea mea! Atuncea lucrurile nu mai sunt binare. Este teoria tertului inclus. Chestia binara este dublu sens numai pe sosea, nu poate sa fie si al treilea sens, ca ne pocnim. Dar in materie de politica, de sociologie, nu poti sa fii numai alb-negru. Sunt nuante. La nivel de nuante crestinismul a lucrat uluitor. Crestinismul este integralitatea. Hristos nu a suferit partial, El a suferit cu totul. Hristos ne-a iubit cu totul. Eu daca il iubesc pe tigan, il iau cu toate. E ca si cum ai avea un copil cu probleme. Acesta a fost raportul nostru cu ei. O parte dintre ei trebuie condamnati pentru ca s-au dus in Occident si ne-au parat ca suntem rasisti, ca ii chinuim, si au luat-o pe cocoasa ca au mintit. N-au fost toti asa. Dar o parte s-au dus si au cerut azil politic. Acuma sa o ia pe cocoasa! Le-a dat Dumnezeu ce au vrut. Trebuia sa ne sarute mana si sa zica: popor roman, va multumim ca ne-ati primit; ca ne-ati aparat de rasism! Ca daca erau in alta tara, poate ajungeau cine stie cum.

Vorbiti mereu despre importanta pastrarii traditiei si identitatii noastre romanesti. Cum vedeti situatia noastra ca romani si ca ortodocsi intr-o epoca a globalizarii?

Stiti ce se intampla? E cum zicea Octavio Paz, rezolvam problema cu un principiu al fizicii cuantice. La nivel macrofizic Universul merge spre entropie, se extinde. La nivel microfizic sageata biologiei merge spre diversitate. Toti vor racni dupa diversitate. Dorinta aceasta de multiculturalitate nu e altceva decat opozitie. Multiculturalitatea e un termen care e neputincios. El trebuie sa apere, intr-o tendinta de globalizare, diversitatea. Diversitatea nu se apara. Nu faci din diversitate rezervatie, cum au facut americanii din indieni. Diversitatea se manifesta organic. Diversitatea este o fiziologie, nu este o exceptie. Diversitatea este un rezultat, un metabolism. Ea trebuie sa se manifeste. Eu trebuie sa las conditiile de manifestare a diversitatii. Deci eu fac un ocean, schimb totul, apoi zic: hai sa va creez un lagar de diversitate aici, unde voi puteti fi cum ati fost mai inainte! Nu se poate! E un artificiu! Va dati seama ce crima se face? E un tavalug comunist, de tip economic, ca baiatul ala, Fukuyama, a zis ca istoria a murit. A murit la el acolo. Acolo au murit toti. Istoria n-a murit. Istoria e mult mai cinica, mult mai perversa, mult mai ordinara. Sub masca aceasta economica, sub tendinta si lacomia transnationalelor, se intampla o masacrare a identitatii. Cred ca Huntington spunea ca structurile mari au informatii despre noi. Invers nu. Apropo de deschiderea cu bratele unul catre celalalt. Stai sa aflam ce avem de la fiecare. Numai mata sa stii despre mine? Lasa-ma si pe mine sa stiu despre ce ai si tu acolo. Deci ne scaneaza numai ei pe noi. Si atunci a inceput razboiul. Si atunci mai bine un razboi in numele lui Dumnezeu decat o pace in numele dracului. Pacea semnata de dracu e sinistra. Asa ca o vom pune de un conflict surd, dar bun si sanatos si curativ pentru tot restul. Trebuie sa aparam ceea ce este sanatos! Nu?

Da! Sunteti inconjurat de multi tineri peste tot unde mergeti, atat la spectacole, cat si la conferinte. Ce credeti ca le lipseste  tinerilor  din vremea noastra ?

Am putea spune ca tineretului de astazi nu-i lipseste nimic si din cauza aceasta ii lipseste totul. Au de toate. Au parte de un soi de linsaj informational, de un  linsaj alimentar. Este o inflatie de produse in jurul lor. Sunt adimensionali, nu mai au dimensiune. Si atunci le lipseste totul. E ca vorba aceea: Vom ajunge sa cunoastem totul si sa nu mai intelegem nimic. In viata nu e prea bine sa ai totul. Este bine ca tot ceea ce ai sa ai dupa munca, dupa un castig onest, nu sa-ti vina totul de-a gata. In clipa in care-ti vine totul de-a gata te degenereaza. Informatia de pe computer nu e totuna cu ceea ce da dascalul, numai ca si astazi dascalul a devenit curea de transimisie pentru niste informatii idioate. Toate mecanismele acestea de transmitere a traditiei, a invatamantului, au fost bruiate, si atunci tanarul este undeva suspendat. Este suspendat nicaieri si problema nu se mai pune la el, problema se pune la noi. Daca devenim foarte agresivi certandu-l pentru ceea ce este, gresim, pentru ca el este ceea ce este ca rezultat la ceea ce este. Zicea cineva sa faci din tine ceva dupa ce a facut societatea ce a facut cu tine. Ei sunt distrusi de societate. Si atunci, cum sa spun, nu alternativa, Ortodoxia nu e alternativa, Ortodoxia este normalitate. Ea este inhibata. Nu vedeti ca noi suntem bagati in colt? Noi trebuie sa ne justificam! Noi ca Neam trebuie sa ne justificam! Noi ca Religie trebuie sa ne justificam! Se spune: cine se scuza se acuza! Deci noi trebuie sa ne afirmam. Lucrul acesta sau reflexul acesta  trebuie facut normal, contaminat in toata tara si raspandit de la om la om. Tonul trebuie schimbat. Daca la TV Trinitas este discutie in bucla, te apuca somnul. Pentru ca este discutie teologica, in termeni teologici, intre teologi. E sectara. Ea e foarte buna ca dimensiune la Trinitas, ca o dimensiune, dar nu e buna ca linie de forta a postului de televiziune. Linia de forta se obtine printr-un preot care ia un pusti de 14 ani si-l intreaba: ce stii tu despre Dumnezeu si despre Ortodoxie? O sa vedeti raspunsuri uluitoare, de la cele mai cretine si stupide pana la cele mai frumoase! Linia de forta este cand se ia un tanar de 20 de ani si se intreaba acelasi lucru: care e raportul lui cu Dumnezeu? Linia de forta este cand iei un parlamentar, un prim-ministru, un ministru de stat, si discutati firesc de la nivelul parintelui la nivelul omului politic. Si o sa aveti atunci o radiografie a confuziei, dar veti si puncta niste lucruri de autentic extraordinar, dupa care poate sa vina comentariul teologic, ca o catehizare. Deocamdata e in gol. Pentru ca nu se face legatura cu oamenii. Cei de la televiziune au gandit-o prost. Au gandit-o in cerc inchis. Este ca si cum discuta cei din Parlament intre ei, intr-un anumit limbaj, cu anumite reflexe. Trebuie spart lucrul asta, ca sa se fecundeze. Atunci o sa vedeti inocenta sau incultura, sau, daca vreti, ratacirea unui pusti de 12 ani. Si atunci sa vedeti cum se intra in alerta, cum un parinte ortodox intra in alerta ca sa-l salveze. Se mai primesc si niste telefoane, si atunci sa vedeti cum creste emisiunea!

Problema e ca  limbajul de lemn ne stapaneste si pe noi in Biserica la nivel national. Nu prea reusim sa patrundem in sufletele oamenilor, cu atat mai putin in sufletele tinerilor.

Pai vedeti? Ati declarat-o singur! Exista un limbaj de lemn ortodox. Limbajul de lemn ortodox a aparut – am scris acest lucru si in cartea mea – din defensiva, pentru ca oamenii s-au ascuns de securisti. Si acuma nu mai este formulat. Adevarul e ca nu poti in Biserica sa actualizezi Evanghelia in termeni brutali. Acela ramane fix, dar limbajul teologic catre laicat trebuie sa infloreasca, sa iasa din baltoaca, sa se deschida, sa deschida rana, sa opereze. Sunt doua lucruri: este limbajul de lemn comunist si limbajul de lemn de la Bruxelles. Adica avem de doua ori ipsos: praf de piatra si ipsos. Deci trebuie bagat un pichamar si pichamarul asta il gasiti intr-o modalitate chiar aspra. Sfintii scuturau!

Problema e ca noi, preotii de astazi, nu avem autoritatea morala si trairea unor oameni ai Bisericii cum au fost Ioan Gura de Aur sau Vasile cel Mare!

Dar de ce n-o aveti, parinte?

Noi nu avem trairea lor!

Nu trairea lor, credinta lor! Ei nu aveau traire! Trairea este o veriga de gradul doi dupa credinta. Ei aveau o credinta extraordinara. In Tara aceasta exista atat de multa credinta, dar exista si lasitate. Ca sa izolezi un parinte cum este parintele Iustin Parvu, sau cum este parintele Arsenie Papacioc, zone de autenticitate, e un lucru de sadism si de crima ortodoxa. Ca sa aderi la tacere este o chestie de lasitate. De ce, domnule, faci in jurul lor o pacla si ii faci batrani si depasiti si in contratimp? De ce? Care este instanta ortodoxa care da circulare interne in care izoleaza faptul acesta? Eu, de exemplu, in teatru, am fost izolat tot de circulare interne bazate pe ignoranta, pe invidie, pe faptul ca nimic autentic in tara asta nu trebuie sa creasca.[...] Lasitatea aceasta noi trebuie sa ne-o asumam, pentru ca ea este a noastra, dar ea trebuie in acelasi timp denuntata. Obligat. Care este crestinul care vine, pupa icoanele si pe urma ii pupa si ciubota prefectului, care poate sa fie un idiot, poate sa fie si unul bun, dar tu saruti numai icoana. Tu nu esti un votangiu cretin. Te poti duce la vot categoric, dar cu o atitudine total crestina si responsabila fata de Neam.

Ati amintit putin mai devreme de parintele Iustin Parvu. Ce credeti ca reprezina parintele Iustin Parvu pentru Neamul Romanesc?

Eu am spus ca parintele Iustin Parvu este grupa sangvina nepatata a Neamului nostru! Mai mult de atata ce-as putea sa spun? Duceti-va si faceti transfuzie de la el!

Ca om de teatru, ca artist, cum apreciati  faptul ca d-l Andrei Serban a pus in scena o piesa de teatru legata de cazul Tanacu?

E un reflex american.  Din cate am inteles, doamna de la BBC, care m-a sunat, se pare ca e o crestina autentica. Culmea culmilor, se pare ca spectacolul are o dimensiune crestina. Deci, intr-un fel, s-a facut un serviciu Ortodoxiei. Eu nu am vazut spectacolul. Eu spun ce am auzit. Toata lumea m-a sunat si mi-a spus: domnule, du-te si vezi, ca e foarte bun si serveste cauza ortodoxa. In loc sa faca un lucru exotic, marginal, s-a preluat un subiect. Se poate pune in scena si Sf. Ioan Gura de Aur. Poti sa-l pui in pop-art si ai facut masacru, sau poti sa-l pui sa innebuneasca lumea, sa faci teatru crestin. E o perioada in care teatrul se va increstina, si nu numai pe text, ci ca atitudine. Ca sa faci teatru crestin nu ai nevoie de text. Poti sa faci teatru religios, asta e altceva. Teatru crestin nu e teatru religios. Teatru religios e arta religioasa, arta bisericeasca, e intr-un fel tautologic, ilustreaza evenimente din viata sfintilor. Arta crestina te ridica de la starea asta de somnolenta si te trezeste, te increstineaza, te duce pe pragul bisericii. Asta e o diferenta care trebuie foarte bine facuta. Si pe semne e un gen de arta care incepe sa se nasca.

Biserica Ortodoxa traverseaza in aceste momente o perioada tensionata. Am aici in vedere si cazul mitropolitului Corneanu, dar nu numai. Cu ce ochi trebuie sa privim toate aceste evenimente din viata Bisericii noastre?

In nici un caz cu un ochi de panica si isteric. Sunt multe lucruri care sunt premeditate, altele sunt consecintele unor neglijente – si oamenii aiureaza. Atunci cand esti puternic, nu tremuri la lucrurile acestea. Le notezi ca fiind nesemnificative pentru Biserica, dar le si numesti ca fiind premeditate pentru aceasta Biserica, ca sa fie lovita din interior. Numindu-le, scapi de ele. Ce s-a intamplat acolo, la Timisoara, este un lucru care, dincolo de incalcarea dogmelor crestine ortodoxe, este un lucru care nu este civilizat. Nu este bun. Am mai spus. Pot sa fiu prieten cu vecinul meu fara sa ma culc in patul lui. E un act indecent. Fortez o intimitate. Il zapacesc si pe el, ma zapacesc si pe mine. Invecinarea noastra cu greco-catolicii si cu catolicii a stat din partea noastra sub semnul civilizatiei. Lucrurile care au fost tensionate, au fost tensionate de factori politici. Asa cum au tras cu tunul sa ne distruga 160 de biserici, a fost ordonanta politica. Asa cum li s-au luat bisericile in 1948, a fost ordonanta politica. Biserica Ortodoxa, la fel ca si Biserica Greco-catolica, s-au schimnonosit una pe alta prin ordonante politice. Curatand mazga asta politica, putem sta intr-o invecinare, sa fim dimpreuna fara sa ne confundam. Acea frontiera, pentru bunul Dumnezeu, trebuie pastrata ca un act de civilizatie. Si nu mai spunem de dogma. Asta nu se incalca. Deci e o dubla greseala si lucrul acesta trebuie diagnosticat ca atat, si in rest nimic mai mult. Pe langa masurile care vor fi luate de Sinod, care vor fi mai mult sau mai putin semnificative, tristetea care a marcat lumea crestina e una foarte mare si cu consecinte in timp. Pentru ca nu face altceva decat sa invenineze un raport care tocmai se echilibrase. Celor care vor sa urmeze calea asta le uram succes intru inveninare. Noi nu vom sta sa aplaudam. Vom face emisiunea ,,Surprize! Surprize!”...

Interviu realizat de

 Pr. Ion Alexandru MIZGAN