IN CAUTAREA ROSTULUI PIERDUT

Luna trecuta a aparut, la Editura Timpul din Iasi, volumul antologic In cautarea rostului pierdut. 20 de calauze in cultura nationala (antologie si cuvant inainte de Claudiu Tarziu), oglinda a primilor 5 ani de activitate misionara a revistei bucurestene Rost si a asociatiei culturale omonime.

20 de ilustre personalitati ale culturii nationale (in ordinea cronologica a numerelor ce le-au fost dedicate: Petre Tutea, N. Steinhardt, Mircea Eliade, Lucian Blaga, Mihai Eminescu, Nicolae C. Paulescu, Sandu Tudor, Nae Ionescu, Dumitru Staniloae, Vasile Bancila, Nichifor Crainic, Mircea Vulcanescu, Radu Gyr, Vintila Horia, Constantin Noica, Constantin Galeriu, Vasile Voiculescu, Paul Goma, Gheorghe Calciu, I. P. S. Bartolomeu Valeriu Anania) au fost retinute in volum, cu cite doua texte despre fiecare, printre semnatari numarandu-se Razvan Codrescu, George Enache, Mircea Platon, Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Adrian Nicolae Petcu, George Ardeleanu, Varujan Vosganian, Cristian Badilita, C. D. Zeletin, Nicolae Stroescu-Stanisoara (la sfirsitul volumului se gaseste o lista alfabetica integrala cu informatii bio-bibliografice despre autorii textelor antologate).

Spre o mai buna lamurire, reproducem aici „Cuvintul inainte” al d-lui Claudiu Tarziu (initiatorul si directorul revistei si asociatiei). (Redactia)

In 45 de ani de comunism, lumea romaneasca si-a uitat valorile, si-a nesocotit principiile, si-a pierdut reperele. Vechilor sale temelii, disparute sub milul istoriei, le-au luat locul tacticile de supravietuire, cu pretentie de proptele ale vietii nationale. In aceste conditii, personalitatile exemplare au fost cel putin marginalizate, cind nu au cazut victime ale opresiunii regimului in formele sale extreme: intemnitarea sau asasinatul.

Schimbarea de regim din ’89, ca orice revolutie, a tulburat apele, provocind la rindu-i o mare confuzie de valori – in care materia prevaleaza asupra spiritului – si inversarea status-urilor sociale – astfel incit oameni care, intr-o societate normala, nu puteau spera la mai mult de o slujba umila au devenit peste noapte “investitori strategici”, “politicieni” de virf si “directori” ai opiniei publice.

Un timp, surogatele au functionat, iar lipsa modelelor autentice nu a preocupat prea mult opinia publica. Abia in ultimii ani, cind lucrurile s-au mai asezat, presa, ca avangarda a societatii, a inceput sa acuze „criza de modele”. O criza falsa, in opinia noastra. Modelele exista, dar asteapta, iata, unele de peste 60 de ani, sa fie re-cunoscute. 

Prin revista Rost* am reusit sa repunem sub ochii romanilor o parte dintre personalitatile-reper ale culturii nationale si, o data cu ele, sa sugeram un model de viata. Am propus publicului larg nu doar valori intelectuale, ci creatori ale caror opere si vieti au fost puse sub semnul crucii si al dragostei de neam. Ne-au retinut atentia mai ales aceia care si-au sustinut ideile si si-au onorat sentimentele pina la ultimele consecinte. Am aratat astfel ca lumea romaneasca are, slava Domnului, suficiente modele. Si printre vii, dar mai ales printre cei trecuti la cele vesnice. Singurul lucru pe care il avem de facut pentru a ne raporta la ele este sa ne amintim ca exista, sau sa le cautam. Dar nu e de ajuns ca aceste modele sa fie contemplate, admirate, ci trebuie intelese si, dupa puterile fiecaruia, urmate. [...]

Asadar, avem datoria sa vedem dincolo de model fundamentele pe care s-a construit pe sine, iar in viata sa sa identificam idealurile pe care le-a slujit, motivele pentru care a facut-o si cum a trait. Atunci s-ar putea ca aceste modele sa-si implineasca, si prin noi, dimensiunea formatoare.

In esenta, Rost si-a propus sa ajute, prin mijloace culturale si civice, la o resurectie spirituala si morala a romanilor; lucrare, fara indoiala, dificila si care necesita timp, pentru ca vizeaza inainte de toate schimbarea mentalitatilor. Si am gasit ca exemplul personificat poate fi de mare ajutor intr-o astfel de intreprindere. Asa a aparut in paginile revistei Rost o galerie de portrete de intelectuali induhovniciti, de preoti jertfelnici si de ginditori fundamentali pentru cultura noastra.

Antologia de fata s-a nascut din ideea de a deschide gustul pentru modelele autentice publicului de carte la care nu a ajuns revista Rost. Am socotit ca punerea intre copertele aceluiasi volum a unor texte evocatoare a 20 de calauze ale culturii nationale va fi de folos si cititorilor Rost care nu au colectia completa a publicatiei.

Selectia este, ca orice alegere, in mod inevitabil subiectiva, dar de multe a fost dictata si de valoarea unor texte despre o anume personalitate si de aspectele mai putin cunoscute pe care le trateaza. Veti gasi un abundent material documentar, de la elemente inedite sau controversate de biografie si la particularitati de gindire, pina la marturii despre aceste personalitati date de unii apropiati sau, indirect, prin hirtiile oficiale intocmite chiar de opresorii lor.

Ordinea asezarii celor 20 de mari romani in volum corespunde celei a numerelor din Rost in care au fost evocati. Pentru fiecare au fost retinute cite doua texte, cu regretul ca alte contributii importante au fost lasate pe dinafara, din motive de spatiu tipografic.

In locul datarii fiecarui articol, pentru ca avem de a face cu o publicatie lunara, am preferat sa punem pe pagina introductiva a fiecarui capitol numarul din Rost in care a fost omagiata personalitatea respectiva.

Asupra textelor, scrise intre anii 2002 si 2007, am operat putine modificari, pastrind maniera de redactare a autorilor, chiar daca prin aceasta este afectata unitatea vizuala (unele texte au intertitluri, altele cifre romane sau asteriscuri, etc.). De asemenea, desi optiunea noastra este pentru grafia cu “i” si “sint” – din motive pe care le-am expus in alta parte si asupra carora nu mai revenim –, am dat autorilor libertatea de a scrie cum doresc. Asa incit veti observa texte in care este pastrata grafia cu “i” si “sint”, iar altele cu “a” si “sunt”. Am avut grija doar sa pastram unitatea in cadrul aceluiasi text. [...]

In final, imi fac o datorie de onoare din a-i multumi cu toata recunostinta domnului Cassian Maria Spiridon, directorul Editurii Timpul din Iasi, scriitor de o rara sensibilitate si prieten devotat, care a imbratisat din primul moment ideea alcatuirii acestui volum si ne-a sprijinit in mod decisiv. [...]

Claudiu TARZIU

20 DE ANI DE LA SAVIRSIREA LUI CONSTANTIN NOICA

Iata ca s-au implinit 20 de ani de cind filosoful Constantin Noica (24 iulie 1909 – 4 decembrie 1987), figura de prim-plan a generatiei interbelice si probabil cea mai catalizatoare personalitate a culturii nationale din a doua jumatate a secolului XX, a trecut la cele vesnice. Mormintul sau din coasta bisericutei schitului de la Paltinis a ramas un adevarat loc de pelerinaj, iar vila in care a locuit gazduieste cu schimbul tineri doctoranzi, voindu-se un fel de casa de creatie elitista, pe unde a trecut si singurul cercetator si exeget postdecembrist marcant al vietii si operei lui Constantin Noica, d-l Sorin Lavric (n. 1967), recent autor si al temeinicului studiu intitulat Noica si Miscarea Legionara (Ed. Humanitas, Bucuresti, 2007, 312 pagini).

Cartea d-lui Lavric (asupra careia vom reveni mai pe larg intr-unul din numerele viitoare) constituie un eveniment nu doar in aria studiilor despre Noica, ci in ansamblul culturii romanesti contemporane, fiind prima analiza inteligenta, lucida si onesta a contextului spiritual si politic al anilor ‘30, care a determinat angajarea atitor carturari si artisti ilustri in cea mai complexa aventura primenitoare din intreaga istorie moderna a Romaniei. Intr-o vreme in care despre Noica se colporteaza, sub privirile timorate ale fostilor sai discipoli, cele mai indigne ineptii, d-l Lavric savirseste un gest de curaj, care-l onoreaza moral si intelectual, deschizind calea unei noi si corecte intelegeri a patosului mesianic al unei intregi generatii mucenicite. E poate cel mai pretios dar care i se putea face in acest context comemorativ legendarului maestru al „Scolii de la Paltinis”, de la care noile generatii romanesti ar avea inca multe de invatat si de valorificat creator, in rasparul terorismului decerebrat al ideologiilor curente.

Fie ca isprava d-lui Lavric sa redeschida si sa reinvie „cazul Noica” in constiinta intelectuala si identitara a Romaniei de azi, ce mai are mult pina se devina atit de europeana pe cit a visat-o nedreptatitul filosof... (R. C.)