ELECTORALE

Eu unul nu mai votez din 1996. Refuz sa fiu pionul periodic al unei clase politice patibulare si al unei „democratii originale” care n-are nimic de-a face nici cu exigentele europene, nici cu traditiile idealiste ale unei autentice democratii romanesti. Refuz sa votez, doar in virtutea unui principiu abstract, mereu intre doua rele (incercind sa-l aproximez pe cel mai mic). Refuz sa dau girul meu unor insi care nu ma conving in nici o privinta (nici politic, nici moral, nici intelectual), si cu atit mai putin unor partide lipsite de orice coerenta doctrinara si de orice raportare etica, ghidate numai de interese de „gasca” si pline ochi de lichele analfabete sau de avortoni ai vechiului regim. Refuz sa accept regula unui joc in care votul meu este egal cu al oricarui troglodit si oligofren din teritoriu, sau cu al oricarui escroc patentat. Refuz, intr-un cuvint, sa fiu decor ridicol al unei butaforii politice cu fiecare an mai evidente si mai dezgustatoare, care de atita vreme duce de ripa nu numai tara, dar si sufletul romanesc, prefacindu-ne, ca natiune, intr-o rusine a Europei si a propriei noastre istorii. „Ultima solutie: inca-o revolutie!” nu-i doar o lozinca intre altele, ci cel mai mare adevar rostit in 20 de ani de postcomunism, pentru ca atita vreme cit pseudo-revolutiei din decembrie nu-i va urma o adevarata revolutie primenitoare, tot ce se intimpla pe scena politica romaneasca nu este si nu poate fi decit „aflare in treaba”, si de-acum intr-o mie de ani. Ceea ce au „emanat” evenimentele din 1989 este atit de abject si de pervers incit nu poate genera – raportat la interesele nationale – decit nenorocire dupa nenorocire.

In aceasta cloaca in care am ajuns sa ne irosim viata, am o singura valoare pe care ma simt pe deplin stapin: propria mea constiinta. Ei am incercat sa-i ramin fidel si inainte de 1989, evitind orice forma de implicare publica oficiala in mizeria comunista, ei inteleg sa-i ramin fidel si in continuare, refuzind ispitele oricarei implicari in mizeria politicianista a unei pseudo-democratii clientelare de tip mafiot. Activez public pe alte planuri (poate mai esentiale decit cel politic) si, cind am ceva de spus, o spun raspicat si cu o singura teama: aceea de Dumnezeu. Nu-mi pasa cum e privit „absenteismul” meu, ci mai degraba mi-ar pasa cum mi-ar fi privita eventuala „implicare”... Fagaduiesc insa solemn, in primul rind in fata lui Dumnezeu si a propriei mele constiinte, ca atunci cind pe scena politica romaneasca vor reaparea – daca vor mai reaparea vreodata – oamenii, cei intregi si normali, capabili sa daruiasca si sa se daruiasca, atunci voi sta de veghe linga urne si voi accepta chiar „regulile jocului” unui sistem democratic in care nu cred, dar caruia as putea fi induplecat sa-i recunosc indreptatirea conjuncturala de a fi mai putin rau decit altele. Iar daca acum nu caut sa fac prozeliti cu „absenteismul” meu, atunci mai ca mi-as impinge „implicarea” pina la propaganda mobilizatoare.

Deocamdata, „absenteismul” asumat nu numai ca ma scuteste de complicitati impure, dar imi da si o anume detasare fata de „impatimirile” curente ale „razboiului” electoral. Aceasta nu ma face insa orb sau surd, nici nepasator fata de masura omeneasca a lumii in care traiesc. De aceea nu pot sa nu reactionez, de pe pozitiile si cu mijloacele mele, in scris si prin viu grai, cind constat in jur atita confuzie si mojicie, atita iresponsabilitate nu doar de ordin politic, ci de ordin moral si civic (in sensul cel mai larg al cuvintului: acela de comunitate civilizata).

N-am fost si nu sint un fan al presedintelui Basescu (ce cred despre domnia-sa am scris fara inconjur, in toamna lui 2007, „Dupa referendum”, si nu mi-am schimbat esential punctul de vedere de atunci), dar nu pot sa nu-mi exprim indignarea fata de campania murdara purtata acum impotriva sa de mafiile reunite, de tot ce are mai putred si mai corupt aceasta tara, de ticalosii care au spoliat-o sistematic si au dus-o in fundatura in care se afla azi.

Sint de parere ca electoratul roman pretins „anticomunist” si „proeuropean” a facut, dupa modelul evreilor din vechime manipulati si incitati de mai marii Sinagogii, o greseala incomensurabila risipind in primul tur voturile pentru un martafoi care n-a intirziat sa-si dea arama pe fata imediat dupa aflarea rezultatelor si care acum defileaza la brat cu Geoana si Iliescu in numele „monstruoasei coalitii” (pentru care a iesit la rampa, cot la cot cu Adrian Nastase, pina si bunul meu prieten Varujan Vosganian, facind sa ne crape obrazul de rusine tuturor celor care l-am pretuit sincer cindva). Iata ca liberalii, a caror istorie postdecembrista, de la Radu Cimpeanu la Crin Antonescu, e una a compromisurilor ignobile, sint la un pas de a readuce oficial la putere neocomunismul iliescian, incirdasit cu „mogulii” iesiti din pulpana vechii Securitati!

A-l vota pe Mircea Geoana (adica pe „prostanacul” de serviciu al lui Ion Iliescu, ramas „tatucul” cu sapca stalinista al PSD-ului) inseamna a ne intoarce in 1990, a sterge dintr-un condei 20 de ani de iluzii si eforturi primenitoare, iar aceasta numai pentru a-l debarca de la Cotroceni pe singurul om care, cu toate pacatele lui stiute si nestiute, a reusit in acesti 20 de ani, pe linga condamnarea formala a comunismului, sa sperie si chiar sa panicheze „sistemul ticalosit” si toate structurile mafiote (politice si financiare) ale acestei tari! Pentru un elector lucid si responsabil, cum se pretind cei care pariaza pe democratie si considera mersul la urne ca pe o datorie sacra, simplul fapt ca Traian Basescu a reusit sa-i agite in asemenea hal pe toti delapidatorii vietii publice, facindu-i sa iasa din culise pina si pe magnatii financiari care gestioneaza in interes propriu politica si media din Romania, ar trebui sa fie un argument suficient pentru a i se da votul.

20 de ani de minciuna, batjocura si hotie politicianista ar putea fi matur razbunati acum de un electorat dezmeticit, votindu-l pe Traian Basescu pentru un nou mandat prezidential, iar apoi, la inevitabilele alegeri anticipate, asigurind PDL-lui o majoritate confortabila, care sa permita o guvernare stabila si care sa-i scoata de pe scena, pentru o vreme, pe mai toti cei care au crezut ca se pot juca nepedepsiti cu prezentul si viitorul unei natiuni.

Iar cu Traian Basescu si cu ai lui, daca va fi cazul, ne vom rafui separat dupa aceea, eventual dindu-le si lor lectia maturitatii noastre „democratice”. Si chiar daca Traian Basescu nu se va dovedi nici el la inaltimea asteptarilor (ceea ce admit ca este foarte posibil), va fi meritat girul nostru macar pentru a-i vedea pusi cu botul pe labe pe nedemnii lui adversari de azi, despre care vom intelege poate, cu „mintea romanului de pe urma”, ca sint de fapt adversarii oricarei reale in-dreptari.

Razvan CODRESCU 

Cum a fost lucrat Basescu de trusturile mediatice

Agenda electorala a turului doi al prezidentialelor a fost dominata, timp de peste o saptamina, de filmul datat 2004 in care Traian Basescu pare ca loveste un copil. Cum a ajuns un subiect de mare impact emotional, dar cu efect zero asupra temelor reale, sa fie pe primul loc in agenda media?

----------------------------------------------------------

Scena 1: Miercuri seara, in jurul orei 11.40, la Realitatea TV

Adrian Ursu il intreaba pe Dinu Patriciu – invitat impreuna cu Sorin Ovidiu Vantu la o dezbatere despre “moguli” – de ce il uraste pe Traian Basescu. Raspunsul: “Pentru ca a lovit cu pumnul un copil”. Moderatorul cere amanunte suplimentare. Patriciu spune ca scena s-ar fi desfasurat in judetul Prahova, in 2004, la un miting electoral. Ceilalti invitati din platou sint stupefiati, dar nu apar informatii suplimentare.

Scena 2: Joi la prinz, la Realitatea TV

Se anunta ca Traian Basescu va fi prezent la o dezbatere cu Razvan Dumitrescu, de la ora 20.00.

Scena 3: Realitatea TV, ora 20.00

Emisiunea lui Razvan Dumitrescu, cu Traian Basescu invitat, incepe cu citeva intrebari de incalzire.

Scena 4: Site-ul ziarului Gardianul, putin dupa ora 20.00

Pe site-ul ziarului Gardianul sint postate imaginile.

Scena 5: Realitatea TV, emisiunea cu Traian Basescu, ora 20.15

Razvan Dumitrescu anunta ca “toate televiziunile prezinta imagini cu Traian Basescu lovind, aparent, un copil”. Basescu e surprins total, reactia lui e confuza. Spune ca nu isi aminteste momentul si cere sa vada imaginile. La citeva minute, Razvan Dumitrescu cere regiei de emisie sa difuzeze imaginile. Basescu spune ca va oferi o explicatie publica.

Scena 6: Realitatea TV, imediat dupa terminarea emisiunii, ora 21.15

La iesirea din studio, Traian Basescu e luat in primire de Cosmin Prelipceanu, care ii pune cel putin trei intrebari despre imagini. Vizibil iritat, Basescu repeta ca va oferi o explicatie publica.

Scena 7: Realitatea TV, emisiunea "Ora de foc", ora 21.30

Invitat in studio, Dinu Patriciu spune ca se bucura ca imaginile au fost difuzate si ca stia de scena inca din 2004, fiind martor. Intrebat de ce nu a vorbit pina acum despre aceasta scena, spune ca n-a crezut atunci ca Basescu ar fi avut vreo sansa sa ajunga presedinte.

Scena 8: Antena 3 & site-urile din trustul Intact

Imaginile sint prezentate succesiv pe antena3.ro, jurnalul.ro, Antena 3, gsp.ro. Titlul e fara echivoc: Traian Basescu loveste un copil.

--------------------------------------------------------

Copilul "agresat" de Traian Basescu

Copilul care ar fi fost agresat atunci se numeste Marius Istratoiu si se afla acum in Italia, impreuna cu mama lui. Contactat telefonic de reporterul Catalin Stavri, a relatat evenimentul de acum 5 ani: “Va confirm ca eu sunt cel din imagini. [...] Aveam 10 ani. Initial domnul presedinte ma luase pe scena si am vrut sa spun ceva legat de Iliescu si Nastase. Probabil, de emotie, am spus ca Iliescu si Basescu nu sint buni, sau ceva de genul asta. Apoi domnul presedinte m-a dat jos de pe scena. S-a enervat ca spusesem o prostie si, cind m-am dus linga dinsul sa-mi cer scuze, m-a impins. Chiar am ris, nu a fost ceva care m-a marcat”.

----------------------------------------------------------

Cum a fost trucat filmul

Specialisti in domeniu au demontat filmul fotograma cu fotograma, explicind cum a fost trucat. Filmul a fost postat pe youtube. Se pare ca a fost eliminat gestul in care probabil Basescu l-a impins pe baiat si inlocuit cu un altul. Dar montajul lasa urme. Demonstratia e cit se poate de clara. Trusturile de presa ar fi putut verifica filmul in laboratoarele lor, dar n-au avut interes. Ordinul a fost “sa-l rupa” pe Basescu. Cita abjectie si cita disperare se ascunde in spatele unui asemenea procedeu?

(Preluat, selectiv, de pe blogul lui Claudiu Tarziu)