INAMICUL PUBLIC NUMARUL 1 ?

“Trageti in presedinte!” – acesta se pare ca este cuvantul de ordine lansat de partenerii de coalitie pe care Traian Basescu i-a adus la guvernare, si bineinteles de imaculata opozitie. Mass-media din Romania nu se lasa mai prejos. Conform traditiei, se afla in frunte, tragand din orice pozitie asupra presedintelui damnat. Speculand gogorita unui biletel umflata la maximum de actorii presei “libere” si “democratice”, dar mai ales “independente”, specialistii-analisti si puzderia de gazetari si comentatori, care invart opinia publica romaneasca precum porcul dovleacul, fac spume la gura de cateva saptamani, perpelindu-se de grija a tot ce ne-au adus cei 17 ani de realizari post-decembriste, realizari pe care, vezi Doamne, presedintele actual le intineaza prin prestatiile sale!

Loviti de o subita amnezie, cavalerul tristei figuri, ex-presedintele Emil Constantinescu, si locotenentul sau, Mugur Ciuvica, deveniti eroi post-mortem (pentru ca politic sunt morti demult), acuza intruna.

Au uitat ca la sfarsitul unui mandat de balbaieli penibile, nereusite fatale si cedari rusinoase in fata opozitiei (si in perspectiva unor alegeri anticipate), s-au declarat knock-out, recunoscand ca “desi au castigat alegerile, nu au castigat puterea”.

Au uitat ca, salutandu-le victoria, i-am intampinat cu lumanari aprinse, in genunchi, sperand ca in sfarsit vom intra si noi in normalitatea istoriei, ceea ce insa nu s-a intamplat.

Au uitat ca, dupa numai cateva zile, eroul acuzator de astazi, imbratisand teza rivalului sau comunist, ne-a declarat ca punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara, pe care-l sustinuse in timpul campaniei electorale, nu mai este de actualitate, el fiind un alt fel de presedinte, care nu va permite “vanatoarea de vrajitoare”.

Au uitat dezorganizarea, nepotismul si dezgustul care au dus, in cele din urma, la desfiintarea unui partid istoric, la apatia si resemnarea electoratului scarbit si dezamagit, ceea ce a facut sa se prelungeasca agonia acestei tari cu inca un considerabil numar de ani.

Acestea – uitate sau neuitate – sunt rezultatele reale ale guvernarii d-lui Emil Constantinescu, care fara teama de ridicol, cu tupeul unui fost secretar de partid, ne da acum lectii si acuza cu obida, sperand probabil, in constanta lipsa de realism care-l caracterizeaza, ca ar mai putea juca un rol in viata politica (in afara de cel de sperietoare).

Presedintele (fara) de onoare al PSD-ului, scos de la naftalina, batranul papusar, sinistra cucuvea, a prins viata si grai la randul lui, reincepand sa traga sforile si lansandu-si “prostanacii” intr-un nou joc de imagine, sau poate – cine stie? – pentru a mai candida a patra oara (caci la el tine).

Ca ei vor sa uite, este normal. Ca noi am uitat, este criminal. Am uitat de mortii evenimentelor din decembrie, am uitat de victimele mineriadelor, am uitat de “Moarte intelectualilor!”, am uitat de “Noi muncim, nu gandim”. Si am uitat, se pare, si de Constitutia tarii, care a fost pentru fostul presedinte un adevarat pres de sters picioarele, fiind calcata cu cinism in repetate randuri…

PSD-ul, PRM-ul si PC-ul, vorbind, chipurile, in numele poporului, vor sa ne faca partasi la manevrele lor dubioase. Condamnarea comunismului in Parlament i-a dezlantuit ca pe niste fiare.

Simtind bratul justitiei aproape, baronii, mafiotii, coruptii, tortionarii, toate deseurile comuniste si neo-comuniste, s-au dezlantuit impotriva “pericolului comun”. Lozinca lor este: “Trageti in presedinte si in ministrul de justitie!”. Dar mi se pare ca Dumnezeu face ca gloantele lor sa fie din ce in ce mai oarbe… 

Nu sunt un fan al presedintelui si nici al PD-ului. Bineinteles, d-l Basescu are punctele lui negre si ar fi multe de spus si despre aceasta. Dar mai cred ca prin tot ce a facut pana acum trebuie sa recunoastem ca a dovedit macar consecventa si curaj.

Pentru a fi corecti cu noi insine, trebuie sa avem demnitatea de a-l sustine in aceste momente de cumpana. Caci el reprezinta viitorul mai mult decat toti ceilalti la un loc.

V. IAMANDI