IN MATERIE RELIGIOASA, ROMANIA A INTRAT CU DREPTUL

IN UNIUNEA EUROPEANA

Ca parte a societatii civile, Institutul INTER isi propune sa promoveze armonia inter-confesionala si inter-religioasa intr-o societate pe care o dorim bazata pe valoarea tolerantei si intr-un context european marcat de o bogata experienta religioasa.

Salutam aparitia Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor. Aceasta lege pune capat regimului comunist din Romania aplicat relatiilor dintre stat si cultele religioase, perpetuat dupa 1989 prin prevederile ramase in vigoare ale Decretului nr. 177/1948, si ofera un cadru adecvat pentru o integrare de succes a Romaniei in Uniunea Europeana, fiind bazata pe un model perfect compatibil cu cel existent in alte state membre UE.

Legea nr. 489/2006 stabileste o serie de principii care afirma fara echivoc neutralitatea statului roman in raport cu toate cultele religioase si instituie garantii explicite pentru afirmarea pe deplin a libertatilor religioase, asa cum acestea sunt definite in conventiile internationale privind drepturile omului la care Romania este parte.

Printre cele mai importante prevederi ale acestei legi mentionam: garantarea libertatii religioase, in multiplele ei forme, exercitate individual sau colectiv; rolul cultelor religioase de parteneri sociali ai statului si de furnizori de servicii sociale; egalitatea tuturor cultelor in fata legii si a autoritatilor publice; instituirea unui nou regim de finantare a cultelor, bazat pe transparenta si subsidiaritate; instituirea unei noi forme de exprimare a libertatii religioase prin asociatiile religioase; prevederi privind patrimoniul cultelor, inclusiv statutul bunurilor sacre; prevederi privind invatamantul organizat de culte; instituirea principiului potrivit caruia orice modificare sau completare a acestei legi poate fi facuta doar cu consultarea prealabila a cultelor religioase.

Aceasta lege recunoaste existenta a 18 culte religioase in Romania, oferindu-le garantii in ceea ce priveste autonomia lor fata de stat. Nici o alta lege din statele membre ale Uniunii Europene nu instituie garantii in ceea ce priveste exprimarea libertatii religioase pentru un numar atat de mare de culte. Recunoasterea acestor culte de catre statul roman este consecinta directa a existentei unui spatiu inter-confesional bogat in experiente istorice de convietuire pasnica.

Legea nr. 489/2006 a fost supusa initial unei ample dezbateri publice cu reprezentanti ai tuturor formelor de manifestare a libertatii religioase, ai mediului academic si ai societatii civile si a fost votata de Parlamentul Romaniei cu o majoritate concludenta: 220 de voturi pentru, 1 vot impotriva si o abtinere, devenind astfel expresia unui consens larg intre culte si autoritatile statului si o dovada a maturitatii politice in materie religioasa. Legea a facut obiectul unor analize independente la nivel international, concretizate prin aprecierile pozitive la adresa ei exprimate de Consortiul European pentru Relatiile Stat-Biserica si de Comisia de la Venetia pentru Democratie prin Drept a Consiliului Europei.

Din toate aceste motive, ne exprimam surprinderea fata de luarile de pozitie care s-au facut auzite dupa intrarea in vigoare a acestei legi.

Legea nr. 489/2006 a fost contestata de mai multe organizatii private si a facut obiectul unor puncte de vedere negative si deopotriva simplificatoare in mass-media din Romania, datorita existentei unor principii a caror necesitate intr-o societate democratica a fost pusa la indoiala.

Este vorba in primul rand de art. 13/alin. 2 potrivit caruia “in Romania sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de defaimare si invrajbire religioasa, precum si ofensa publica adusa simbolurilor religioase”. S-a afirmat ca o asemenea prevedere este abuziva, anti-europeana si anti-democractica, iar aplicarea ei va duce la interzicerea unor creatii artistice care au o componenta religioasa. De asemenea, contestarii acestei legi au anuntat ca vor ataca la Curtea Constitutionala si la Curtea Europeana a Drepturilor Omului o asemenea prevedere.

Este necesar sa subliniem ca art. 13/alin. 2 este perfect compatibil cu prevederile constitutionale romanesti: potrivit art. 30/alin.7 din Constitutie “sunt interzise de lege… indemnul la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa”. De asemenea, art. 29/alin.4 din Constitutie prevede ca “in relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de invrajbire religioasa”.

Cat priveste compatibilitatea intre prevederea mentionata mai sus din Legea nr. 489/2006 si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, libertatea religioasa este garantata prin articolul 9, fiind facuta precizarea ca aceasta poate face obiectul unor restrangeri, cu conditia ca acestea sa constituie “masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru […] protejarea drepturilor si libertatilor altora”. Libertatea de exprimare este garantata prin art. 10 al Conventiei, putand fi supusa unor restrangeri care constituie “masuri necesare, intr-o societate democratica pentru […] protectia reputatiei sau a drepturilor altora”.

Cu alte cuvinte, atat libertatea religioasa, cat si cea de exprimare nu sunt privite in sistemul european de garantare a drepturilor omului ca fiind drepturi absolute, Conventia avand in vedere si acele situatii in care cele doua libertati se pot gasi intr-o situatie de incompatibilitate relativa. Acesta reprezinta de fapt si fundamentul teoretic care a stat la baza redactarii art. 13/alin. 2 din Legea nr. 489/2006, aceasta prevedere tinand cont si de contextul international recent marcat de intoleranta la adresa unor minoritati religioase. Mai mult, jurisprudenta CEDO confirma ca, in unele situatii, “respectul pentru sentimentele religioase ale credinciosilor garantat de articolul 9 poate fi considerat a fi violat prin descrierea provocatoare a obiectelor venerate din punct de vedere religios, iar asemenea descrieri pot fi privite ca fiind violari cu rea-credinta a spiritului de toleranta, care este o caracteristica a societatii democratice” (Otto-Preminger-Institut contra Austria, 1994). Aceasta jurisprudenta a fost confirmata ulterior in Wingrove contra Regatul Unit (1996) sau Dubowska si Skup contra Polonia (1997).

Nu numai Consiliul Europei si-a exprimat preocuparea fata de limitele libertatii de exprimare in materie religioasa, ci si Uniunea Europeana. Astfel, Directiva nr. 89/552/CEE prevede (art. 22): “Statele membre trebuie sa instituie garantii pentru ca emisiunile [transmise prin televiziuni] sa nu contina nici o incitare la ura bazata pe rasa, sex, religie sau nationalitate”.

Consideram ca art. 13/alin. 2 din Legea nr. 489/2006 nu va putea constitui fundament pentru interzicerea arbitrara si apriorica a creatiilor artistice. De altfel, aceasta norma nu face altceva decat sa traduca in legislatia romaneasca jurisprudenta CEDO in materie si principiile UE, nefiind acompaniata de sanctiuni explicite care ar putea fi aplicate.

Un al doilea motiv de contestare a Legii nr. 489/2006 il reprezinta conditiile de inregistrare a asociatiilor religioase, considerate a fi restrictive si nedemocratice, contrare reglementarilor europene.

Declaratia Universala a Drepturilor Omului garanteaza libertatea religioasa in art. 18, precizand ca aceasta poate fi manifestata “singur sau impreuna cu altii”. Acesta este de altfel si sensul art. 9 din CEDO, citat mai sus: dreptul de a-si manifesta religia poate fi exercitat “in mod individual sau colectiv”. Acestea reprezinta standardele internationale aplicabile in materia exercitarii colective a libertatii religioase. Nu exista nici un standard international in privinta formelor alese la nivel national pentru exercitarea colectiva a acestei libertati: fiecare stat este liber sa aleaga forma pe care doreste sa o garanteze: cult, asociatie sau comunitate religioasa, grup religios etc. Legea nr. 489/2006 introduce, pentru prima oara in sistemul normativ romanesc, un sistem nou de garantare a dreptului de asociere in materie religioasa, prin care sunt protejate gruparile religioase, ca forma de organizare fara personalitate juridica, asociatiile religioase, persoane juridice de drept privat si cultele care sunt recunoscute prin efectul legii. Este vorba de un “sistem cu doua trepte”, practicat cu succes in mai multe state din Uniunea Europeana (Austria, Germania, Italia, Spania, Portugalia etc.).

O asociatie religioasa trebuie sa fie alcatuita, potrivit Legii nr. 489/2006, din cel putin 300 de persoane. Apreciem ca stabilirea acestui numar care reprezinta 0,000014 din populatia Romaniei este mai mult decat rezonabila si permite exercitarea fara restrictii a libertatii religioase in mod colectiv. Trebuie amintit in acest context ca, la ora actuala in Romania, functioneaza peste 1000 de asociatii si fundatii cu caracter religios, inregistrate in baza Legii nr. 21/1924 sau, ulterior, a O.G. nr. 26/2000. Pe baza noilor prevederi ale Legii privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor, toate aceste forme de organizare vor putea solicita recunoasterea calitatii de asociatie religioasa. Asociatiile religioase beneficiaza de facilitati fiscale potrivit Codului fiscal si, in multe aspecte, sunt asimilate cultelor religioase recunoscute (vezi art. 44/alin.2 din Legea nr. 489/2006).

Avand in vedere aspectele de mai sus, consideram ca Legea nr. 489/2006 vine in intampinarea nevoii de armonizare a legislatiei romanesti cu cea aplicabila in alte state membre ale Uniunii Europene si corespunde tuturor standardelor fixate la nivel international care garanteaza exercitarea libertatii religioase, in mod individual sau colectiv. Din acest motiv, orice contestare a acestei legi pe motiv de incompatilitate cu valorile europene pe care Romania trebuie sa le respecte nu poate fi facuta decat prin ignorarea realitatilor juridice si confesionale existente.

Consideram, de asemenea, ca aceasta lege poate servi drept model si altor state aflate in vecinatatea Romaniei care doresc sa reglementeze raporturile intre stat si formele de exprimare a libertatii religioase in spirit european.

Consecvent propriilor scopuri propuse, Institutul INTER va monitoriza cu discernamant civic si academic aplicarea transparenta a Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor.

Semneaza: Lect. univ.dr. Paul BRUSANOWSKI, Universitatea Lucian Blaga, Sibiu, membru INTER; Lect. univ. dr. Gheorghe BUTA, Judecator, Inalta Curte de Casatie si Justitie, membru INTER; Conf. univ.dr. Radu CARP, Universitatea din Bucuresti, membru INTER; Lect. Univ. dr. Picu OCOLEANU, Universitatea din Craiova, membru INTER; Lect. univ.dr. Radu PREDA, Universitatea Babes – Bolyai, Cluj, membru INTER