CIT CREDE GUVERNUL CA VA DURA PINA CE VOM IESI IN STRADA ?

Un numar de ani, ca jurnalist, m-am ocupat de sindicate. Am scris despre greve, marsuri, mitinguri si actiuni in justitie. Aceatea au fost nu putine in primul deceniu “post-revolutionar”. Liderii sindicali s-au orientat apoi catre politica, fabricile s-au privatizat fraudulos, patronii au sugrumat, incet-incet, sindicatele. Azi, cind se mai face cite un miting sau se mai declara vreo greva, e aproape cert o manevra politica. Se loveste “cu manta”, in cineva, dar nu cauta nimeni sa indrepte o nedreptate majora sau sa obtina un drept pentru cei multi.

“Societatea civila”, recte ONG-urile care isi asuma scopuri privind apararea si promovarea nu stiu caror drepturi si libertati, e practic castrata. Sint doua categorii mari de organizatii: unele facute sa faca bani, unele facute degeaba. Cele din prima categorie apartin unor baieti destepti, care acceseaza fonduri nerambursabile de la stat sau de la UE, fac din cind in cind putin zgomot, ca sa-si semnaleze prezenta, si gata. Cele din a doua categorie fie sint constituite ca mod de “aflare in treaba la romani” – adica numai pe hirtie –, fie sint marginalizate, lipsite de sprijin financiar si deci fara vlaga. Nici unele, nici celelalte nu forteaza politicul sa pastreze masura si sa-si indeplineasca menirea.

Transferurile de oameni de la un partid la altul, tranzactionismul general, aranjamentele financiare mafiote, folosirea puterii in scopuri scandaloase ulcereaza viata politica si au surpat increderea majoritatii romanilor in politicieni, dar, mai grav, si in institutiile politice, si in actul politic. Asa se face ca multi crestini pun semnul egal intre politic si satana. Dupa umila mea parere, in mod gresit.

In acest context, absenteismul de la urne si apatia electoratului intre legislaturi sint oarecum explicabile. Insa, guvernul acesta, in special, si politicienii, in general, se inseala daca isi imagineaza ca asa va fi mereu. Va veni un moment cind li se va cere capul. Nu la figurat, ci la propriu. Si momentul se apropie.

In loc sa se joace de-a hotii si vardistii, guvernantii ar face bine sa rezolve repede citeva probleme majore pe care le naste criza. Scenariul american ameninta sa se repete si la noi. Se anunta valuri de concedieri. In multe companii au fost diminuate salariile. O parte dintre romanii din strainatate sint siliti sa se intoarca in tara din pricina recesiunii de pe acele meleaguri. Leul slabeste pe zi ce trece, iar creditele in valuta devin de nesuportat. Presa a anuntat ca este in crestere numarul celor care au luat masini in leasing si le dau inapoi, caci nu mai pot plati ratele. Curind vom auzi de executari silite ale unor persoane care nu-si mai pot achita creditele pentru case.

Dupa ce, in ultimii trei-patru ani, romanii au fost incurajati cu oferte si para-oferte sa se indatoreze in valuta (ba, pe linga euro, si in valute mai putin uzuale, ca francul elvetian), acum cursul valutar a luat-o literalmente razna. Iar BNR si guvernul nu par sa-l poata stapini. In doar patru luni, o rata lunara de 1000 de franci elvetieni, de pilda, a ajuns de la 2200 lei la aproape 3000 lei. Si daca evolutia francului ramine constant in ascensiune, peste citeva luni bancile vor trebui sa treaca la executarea a mii de debitori. Francii elvetieni sint extrem de greu de gasit la banci si la casele valutare, asa incit nu ai cum sa obtii un curs mai bun. M-am oprit la francul elvetian pentru ca aceasta moneda era prezentata, pina nu demult, ca una mult mai stabila in comparatie cu euro. Si era, dar nu in vreme de criza, cind este cumparata masiv, fiind moneda de refugiu, adica la fel de valoroasa si de sigura ca aurul.

Foarte multi romani, asadar, au facut credite in franci elvetieni pentru ca erau net mai avantajoase decit cele in euro si incomparabil mai bune decit cele in lei. Daca romanii, indatorati in valuta in general, nu vor mai avea de unde-si achita ratele la imprumuturi, iar bancile vor trece la executare, va fi o mare oferta de case pe piata imobiliara, ceea ce va duce la scaderea drastica a pretului lor. Numai ca nimeni nu va putea cumpara. Bancile au facut imposibile conditiile de creditare, dar chiar daca le-ar relaxa, cine mai risca sa se indatoreze? Exact asa s-a intimplat si in S.U.A. Insa oficialii nostri ne asigurau ca la noi nu exista acest risc, intrucit conditiile de creditare au fost mult mai stricte, am avut o mare crestere economica, leul e puternic etc. etc. Se vede ca au mintit, cu presedintele tarii in frunte (care ne asigura, in pragul noului an, ca pe noi criza mondiala nu ne va atinge!).

Eu unul, desi sint dezamagit de imobilitatea romanului si de lipsa lui de apetenta pentru actiuni civice, nu cred ca va mai rabda totusi prea mult. Daca nu va mai avea nici loc de munca, nici bani de la rudele de peste granita, si va fi scos in strada pentru neplata creditelor, atunci va cauta sigur un responsabil.

Vrea guvernul lui little big man sa vada daca mamaliga romaneasca mai explodeaza?

Claudiu TARZIU