PORNIND DE LA CAZUL GOMA

INTERVIU CU SCRIITORUL LIVIU IOAN STOICIU

● La 16 ani de la caderea comunismului, dl. Liviu Ioan Stoiciu este demis de la conducerea revistei Viata romaneasca de actualul presedinte al Uniunii Scriitorilor, dl. Nicolae Manolescu, pentru odioasa crima de a-l fi publicat pe Paul Goma! ● Marginalizarea lui Goma e dictata „de sus”. ● Goma este interzis in revistele aparute sub egida Uniunii Scriitorilor. ● Goma a pus sub semnul intrebarii legitimitatea morala a elitei romanesti, si asa ceva nu se iarta. ● Goma calca pe urmele lui Soljenitin in reevaluarea istorica a rolului evreilor in impunerea comunismului. ● Nu intamplator, comunistii i-au spus lui Goma ca e legionar. ● Protestatarii care ii sustin pe Goma si Stoiciu sunt etichetati si ei drept legionari de catre presedintele Uniunii Scriitorilor, la fel cum ii cataloga Ion Iliescu pe manifestantii anticomunisti din Piata Universitatii. ● Pentru a ajunge ambasador UNESCO la Paris, Manolescu a inscenat cazul Goma-Viata Romaneasca, crezand ca astfel i se vor sterge acuzatiile de antisemitism. ● In 1977, Goma a fost tradat de scriitorii romani din Consiliul Uniunii, care au cerut sa fie dat afara. ● Pentru ca demasca impostura lui Manolescu, Liviu Ioan Stoiciu risca sa ramana fara loc de munca. ● A-l publica Goma in presa din Romania post-decembrista se dovedeste a fi un act de un curaj nebun, tot atat de sinucigas ca luarile de atitudine ale lui Goma impotriva lui Ceausescu. ● Cine este omul care, in aceste conditii, a indraznit sa-l publice pe Goma?

Scriitorul Liviu Ioan Stoiciu (poet, memorialist, romancier, dramaturg, eseist, publicist – tradus in engleza, franceza, germana, spaniola) a debutat la 30 de ani, in 1980, cu volumul de versuri „La fanion” (Ed. Albatros), pentru care a primit Premiul de Debut al U.S.R., dar a fost primit in Uniune abia dupa Revolutie, pentru ca avea „dosar la Securitate”. Ulterior primeste Premiul pentru Poezie al U.S.R. pe 1991 („Poeme aristocrate”, Ed. Pontica), Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Romane pe anul 1996 („Singuratatea colectiva”, Ed. Eminescu), premiile ASPRO (Asociatia Scriitorilor Profesionisti din Romania) pe 1996 („Singuratatea colectiva”) si 1997 („Ruinele poemului”, Ed. Pontica), Premiul de Poezie al U.S. din Republica Moldova pe 1996 („Singuratatea colectiva”), premiile de Poezie ale Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti pe 1997 („Post-ospicii”, Ed. Axa) si 2000 („Poemul animal”, Ed. Calauza), Premiul pentru Dramaturgie al U.S.R.  pe 2005 („Teatrul Uitat”, Ed. Muzeul Literaturii Romane).

Vocatia „fluieratului in biserica” si-a manifestat-o inca de la 15 ani, cand, dupa cum relateaza, „am afisat la gazetele de perete ale liceului poeme protestatare si am fost exmatriculat…trei zile”. In armata, „am plecat voluntar, intrerupandu-mi Facultatea de Filologie, atunci cand URSS a intrat cu tancurile in Cehoslovacia”. Dupa incheierea stagiului militar, lucreaza in mina, la Balan, unde „am avut de-a face cu securistii judetului Harghita, dupa ce am scris catre «organele centrale» proteste impotriva conditiilor de viata din subteran”. Ulterior, lucreaza la ziarul romanesc din Miercurea Ciuc, unde relateaza insa realitatile „din teren” – ceea ce il implica intr-un conflict direct cu Securitatea. Nu a fost membru P.C.R. 

Din 1975, cand se casatoreste cu fiica unui legionar (Vasile Popa, sef de cuib in Muntii Vrancei), devine „ciumat politic”, in timp ce la Radio Europa Libera i se citesc versuri protestatare. La 13 octombrie 1989 semneaza, impreuna cu Doina Cornea si Dan Petrescu, apelul impotriva realegerii lui Ceausescu la al XIV-lea Congres. Consecintele? „Domiciliu fortat si pierderea locului de munca la Biblioteca Judeteana. Am incercat sa incalc interdictia, sa vin la Bucuresti sa semnez un alt protest, al lui Stelian Tanase, dar am fost oprit cu forta in gara din Focsani. Atunci am trimis o scrisoare deschisa prin care ceream infiintarea unei Uniuni a Scriitorilor Necomunisti. Pe 5 decembrie 1989 mi s-a inscenat la Focsani un proces public de catre Securitate, in fata unei sali arhipline cu activul cultural al judetului Vrancea, la care s-a cerut sa-mi abjur semnatura de pe acel Apel, sa fiu lasat fara loc de munca sau, in cel mai bun caz, sa fiu trimis la o mina... Totodata, am fost trecut pe o lista neagra nationala, a celor ce trebuia sa fie lichidati fizic pana la sfarsitul lui 1989. Pe 22 decembrie 1989 am fost pus cu forta presedintele judetului Vrancea de catre revolutionari (eram cunoscut de la Radio Europa Libera) si am devenit automat membru al Parlamentului Provizoriu – pozitie din care am plecat definitiv pe 5 martie 1990, scarbit de transformarea FSN in partid si de acapararea structurilor de stat de catre neocomunisti, de comunisti si securisti cu pielea schimbata (din martie 1990 am fost ales in lipsa redactor-sef la noul saptamanal al USR, «Contrapunct», unde am publicat pagini intregi si despre crima postcomunista din 13-15 iunie, din Piata Universitatii; de altfel, am publicat o carte («Jurnalul unui martor», Ed. Humanitas, 1992) despre aceste evenimente tragice; un an mai tarziu, in 1991, mi-am dat demisia din fruntea saptamanalului «Contrapunct», colegii de redactie facand compromisuri politice, si am venit in redactia lunarei «Viata Romaneasca»”.

„Marginalizarea lui Goma e controlata de sus”

Reporter: Ce v-a determinat sa optati pentru publicarea jurnalului lui Paul Goma?

Liviu Ioan Stoiciu: Traim intr-o Romanie schimonosita spiritual, cenusie, falsa, cu o elita vanduta corectitudinii politice “internationaliste”, care afiseaza democratia si libertatea pe toate gardurile, dar e incapabila sa-si asume responsabilitatile stricte fata de propria constiinta (aceea nepervertita de interese si tradari), fata de  identitatea noastra specifica si fata de personalitatile sale incomode, cu coloana vertebrala. Intrebarea pe care mi-o puneti n-ar avea sens intr-o democratie reala: Paul Goma trebuie publicat cu tot ce scrie, fiind o constiinta recunoscuta a neamului sau, nu e cazul sa optam daca sa-l publicam. Nu sunt vorbe mari, Paul Goma se identifica azi cu acei romani din stratul profund al spiritualitatii romanesti, cu statut public, demn, perceput mereu ca nemultumit si incomod, care se simte dator sa spuna lucrurilor pe nume, sa deschida ochii puternicilor zilei sau liderilor societatii civile si colegilor lui scriitori ca sunt lipsiti de clarviziune si ca Romania merge pe un drum gresit (fapt recunoscut de toate sondajele postcomuniste, de altfel). Paul Goma nu e un carcotas-mistocar (un Mitica bucurestean), ci un scriitor perfect liber (locuieste la Paris, de unde urmareste in amanunt viata politica, sociala si culturala romaneasca), care judeca la adevarata valoare involutiile romanesti postcomuniste (e intr-un perpetuu exil, ultragiat, pus pe baricade) – ceea ce deranjeaza la culme. S-a ajuns azi la paroxism: Paul Goma, marele scriitor disident (fost si actual disident in Romania, e de necrezut, la 16 ani de la prabusirea comunismului!), este interzis tacit in revistele literare ce apar sub egida Uniunii Scriitorilor din Romania (USR) – rareori se scrie despre opera sa (si atunci depreciativ) si niciodata nu i se publica texte originale. Si nu numai: mass-media scrise (publicatiile cotidiene sau neliterare) si audio-vizuale tac si ele, atunci cand e vorba de Paul Goma. Exceptie fac azi doar ziarul Ziua si trei reviste literare independente, fara tiraj: Jurnalul literar (Bucuresti), Ardealul literar (Deva) si Oglinda literara (Focsani) – vi le redau ca sa vedeti cat de grava e marginalizarea lui Paul Goma, controlata “de sus” (vreau sa spun de cei ce controleaza lumea, nu numai de cei ce controleaza Romania sau USR). Asta da de gol si ce se ascunde in spatele chipului deformat al realitatii romanesti de azi. In aceste conditii, va dati seama, am considerat o onoare sa-l public pe mai departe pe Paul Goma – mereu l-am publicat. La ziarul Cotidianul l-am publicat chiar zilnic, pana cand am fost inlaturat din redactie pe tacute de catre “catavencii” de serviciu. Era normal sa fiu pedepsit si acolo unde aveam cartea de munca, mai apoi, la revista literara Viata Romaneasca (unde am fost pana anul trecut redactor-sef), fiindca l-am publicat iar pe incomodul Paul Goma cu un jurnal literar, in care facea praf elita romaneasca, in frunte cu N. Manolescu, dovedita corupta de putere, de “banii pusi la bataie sa cumpere constiinte”. Doar ca, lipsiti de demnitate, cei ridiculizati, iresponsabili, in frunte cu N. Manolescu si Comitetul Director al USR (in care sunt recunoscuti “bursieri Soros”, responsabilii cu alegerea bursierilor; am citit de curand “Lista Soros” in ziarul Ziua, cu bursieri “portocalii” nelipsiti de pe listele de tot felul de “proteste civice postcomuniste”, si pana la fosti propagandisti PCR, scriitori, chiar membri ai CC al PCR sau fosti colaboratori ai Securitatii!) l-au acuzat abrupt pe Paul Goma de... anti-Semitism – eticheta de antisemit aducand automat blamul public... O mizerie de nedescris, pe care eu o voi condamna in veci. Paul Goma si-a pastrat mereu independenta si curajul de se exprima fara menajamente, ocupandu-se inclusiv de teme tabu, precum aceea legata de evreii romani compromisi de colaborarea lor condamnabila cu partidul unic si Securitatea.

„In USR nu s-a facut nici un pic de curatenie morala”

Rep.: Ce va apropie (etic si/sau estetic) de Goma?

L.I.S.: Paul Goma e printre prea putinii mari scriitori romani care si-au respectat conditia de a avea si obligatii morale, etice, in numele colectivitatii, nu numai obligatii estetice, individualiste. El n-a crezut in basmul lui N. Manolescu, ca scriitorul roman a rezistat prin cultura. Sa fim seriosi, scriitorul roman a rezistat in majoritate prin lasitate, si atat. Paul Goma a contestat sistemul comunist, pe fata. Cei prea putini care au scos capul si s-au opus dictaturii comuniste sunt azi asupriti de majoritatea oportunista a scriitorilor. E stupefiant ca dupa 16 ani de la inlaturarea oficiala a comunismului nu s-a facut nici un fel de curatenie morala in USR si ca Paul Goma, singurul scriitor roman de care tine seama cu adevarat strainatatea (vezi dictionarele de literatura universala), e pus la index de USR si de catre presedintele ei, N. Manolescu! Ba mai rau, profund nedrept si tendentios, Paul Goma e acuzat de antisemitism! Numai in Romania e posibila o asemenea executie publica, stiindu-se ca un scriitor, inclusiv in jurnalele sale, are totala libertate sa se exprime dupa propria vointa, dincolo de orice lege restrictiva a corectitudinii politice de la un moment dat... Va dati seama, de Paul Goma ma apropie totul (excesele domniei sale intra in regula jocului), cred in conditia sa misionara, de a deschide ochii lumii careia ii apartine, inclusiv asupra abuzurilor politice. Fara scriitori ca Paul Goma, literatura romana ar fi o mare de caractere viciate, contemplative, pasive, visatoare, “izolate in turnul de fildes”, rupte de realitate, fara coloana vertebrala, care ar trai intr-o lume paralela fata de cititorii lor... In galeria “Marilor Romani” (de care se face mare caz acum, cand va raspund; e o noua intreprindere de tembelizare romaneasca, fara criterii si de necontrolat public, temandu-ma sincer de rezultat, care va fi sigur in spiritul “corectitudinii politice”) n-ar trebui sa lipseasca Paul Goma, domnia sa depasindu-si conditia de mare scriitor.

„Goma a pus sub semnul intrebarii

legitimitatea morala a elitei romanesti”

Rep.:   In prezent, avem de-a face cu o campanie anti-Goma?

L.I.S.: Indiscutabil, e o campanie – condusa in numele corectitudinii politice. Paul Goma a dat in judecata, pentru calomnie, toate numele publice care l-au etichetat drept antisemit (repet, in mod iresponsabil). In timp, s-a demonstrat ca e o campanie impotriva lui Paul Goma, impotriva staturii sale intransigente, pentru compromiterea autoritatii sale. Fiindca Paul Goma devenise un “guru credibil” al eticului romanesc si al radicalizarii discursului anticomunist, era de asteptat sa se ajunga pana aici, sa se incerce “inchiderea gurii” lui, cu orice pret, inclusiv prin calomnierea sa. Personal, regret ca in acest joc degradant s-au implicat si N. Manolescu si acea parte a scriitorilor romani care serveste fara discernamant abuzurile celor ce promoveaza din strainatate „corectitudinea politica”, fara nuante. Paul Goma a pus sub semnul intrebarii legitimitatea morala a elitei romanesti (elita cumparata cu o functie inalta sau cu o bursa in Occident), dovedita necompetitiva, si asa ceva nu se iarta. “Revolutiile portocalii” din fostele tari comuniste (fie si din spatiul URSS) au dat de gol si mecanismul vanzarii constiintelor nationale (constiinte din randul societatii civile, platite sa manipuleze populatia de rand) in numele “schimbarii si reformei” (profitabile Marilor Puteri, care gasesc in ele noi piete de desfacere, “democratia importata” nefiind chiar pentru catei)...

Rep.:   Cine credeti ca orchestreaza aceasta campanie?

L.I.S.: “Internationalismul” postcomunist, adeptii globalismului economic fara conditii si ai multiculturalismului minoritar, care nu mai dau doi bani pe valoarea umana in general si pe identitatea innascuta, in particular. Totul trebuie sa fie o apa si un pamant, ca sa poata sa fi condusa mai usor prostimea... Cine? Cei ce conduc lumea, in secret sau pe fata… Teoria “alesilor de catre Dumnezeu” (exclusivisti si intoleranti, dar solidari intre ei, cum sa nu invinga?) are aplicare in practica. Mesajele subliminale (de care se vorbeste in televiziune) sunt fatis afisate in politica, ei au impus legi (neuitand suferintele indurate de stramosii lor, dar refuzand sa le egaleze cu cele provocate de genocidul comunist) prin care trebuie sa le recunoastem ascendentul divin...  

Rep.:   Avem de-a face cu un alt Paul Goma dupa decembrie 1989 ?

L.I.S.:  Aceasta e si intrebarea care se pune in legatura cu marele disident rus Aleksandr Soljenitin (sa raman doar la exemplul lui, pe urmele caruia Paul Goma a calcat sever, inclusiv in cazul reevaluarii istorice a rolului evreilor in impunerea comunismului). Paul Goma traieste in Occident, are perspectiva critica a neajunsurilor democratiilor occidentale, “gandeste cu capul sau, nu cu al altora” si e un sceptic, nu crede nici macar in determinismul divin (de o rasa sau alta), daramite in determinismul indus de Marile Puteri ale secolului trecut si ale celui actual. Dupa ce a plecat din Romania si-a apasat discursul anticomunist si a cautat originile raului comunist, care nu se mai termina, care se reinnoieste, isi schimba pielea (naparleste cand si unde te astepti mai putin), sa-l inteleaga si sa-l distruga. Nu intamplator i s-a spus de catre comunisti ca e legionar, cand a luptat in tara cu comunismul – legionarii au fost primii care au inteles rolul nefast al comunismului. Absolut revoltator e ca azi i se spune ca e antisemit, numai fiindca a indraznit sa-i dea de gol pe evreii care au importat comunismul in tara (de la partidul unic, la Securitate, ca ideologi) si au fost si ei unelte practice ale comunismului represiv in Romania (si Basarabia). Sau fiindca a cerut sa se recunoasca genocidul comunist (la care au contribuit si evrei; fara sa generalizam), nu numai genocidul impotriva evreilor (la care au contribuit si romani; fara sa generalizam), fiindca oricum istoria nu poate fi schimbata si intr-o zi adevarul iese singur la lumina, chiar daca azi e tinut sub obroc, “interpretat” dupa placul vremurilor conformiste... Paul Goma a fost mereu liber, o fire de luptator, care nu tine cont de tabuuri, nici macar de cele inventate de “democratiile occidentale” in favoarea minoritatilor de tot felul, carora li se trece cu vederea ceea ce nu i se trece majoritatii. La 70 de ani cu o minte clarvazatoare, marele scriitor Paul Goma ramane si un reper moral, cu care scriitorimea romana nu se va mai intalni – si cu toate acestea (sau poate tocmai de aceea) Paul Goma “e tinut cu capul la cutie” in literatura romana (literatura care refuza in continuare sa se reevalueze si etic). Intelept, Paul Goma isi respecta conditia, isi duce crucea in singuratate, izolat. Sper sa aiba parte macar de o posteritate pe masura, daca in timpul vietii e blamat de confratii sai.

Rep.:   Pe cine continua sa incomodeze Paul Goma?

L.I.S.:  Toate spiritele conformiste sunt incomodate de Paul Goma. Ca si cei ce nu iubesc adevarul, care o scalda de pe o zi pe alta, speriati de bombe, atenti sa fie corecti politic, sa nu deranjeze, sa supravietuiasca – pe cat de neimplicati, pe atat de nedemn. Sa nu cumva sa indraznesti sa le pui oglinda in fata scriitorilor romani si sa le spui ca lasa de dorit din mai multe punte de vedere, ca devii dusmanul lor de moarte. E de necrezut, adversarii imorali ai lui Paul Goma sunt cei din elita care “pupa papucii” puternicilor zilei, mereu schimbati. E dezolant sa vezi ca Paul Goma e facut albie de porci de liderii arivisti ai „corectitudinii politice”. Azi nu atat politicienii (care sunt constienti de nuantele corectitudinii politice, aplicabile de la caz la caz, nu la gramada) sunt dusmanii lui Paul Goma, cat personaje fara scrupule, scoase parca din culisele lui I. L. Caragiale (care domina societatea de azi), personalitati publice cu caracterul in schimbare (dupa interese), care vor putere cu orice pret... Noua generatie, care n-are nici prejudecati postcomuniste, va trebui sa-l reconsidere pe Paul Goma si sa-i ridice statuia pe care o merita.

Rep.:   Cum va explicati ca Paul Goma – cel mai vehement si mai curajos opozant al regimului Ceausescu, care a atacat frontal Securitatea – se situeaza intr-o radicala opozitie si fata de elitele politice, intelectuale, literare post-decembriste?

L.I.S.:  Explicatia elementara e ca Paul Goma e singurul scriitor liber cu adevarat din Romania, care n-are nimic de pierdut si de castigat din pozitia sa. Paul Goma a impus adevarul sau in relatiile cu aceasta lume romaneasca nedispusa sa-l accepte, l-a pus pe hartie, l-a scris si l-a vorbit. Bineinteles, adevarul lui Paul Goma nu convine, adeseori domnia sa “da cu parul”, nu iarta pe nimeni (nici pe domnia sa), e convins ca menirea sa este sa indrepte ce se mai poate indrepta... Ca nu e crezut, ca e executat public pentru ce afirma, ca e aratat cu degetul ca un blasfemiator, asta e destinul sau. Vehementa lui Paul Goma ii face pe cei ce-l prigonesc si mai puternici, azi ca si ieri (atatia au profitat de pe urma acestei vehemente, sa se catere in functii-cheie; asta fiindca structurile de putere stau in mainile celor care abuzeaza) – normal ar fi sa vina si ziua “razbunarii”, cand i se va da dreptate numai lui Paul Goma si nu se va mai pune la bataie sintagma cu “au dreptate toti, nu numai Paul Goma”. E prea departe aceasta zi? Cu atat mai rau pentru Romania... Paul Goma e din a doua parte a secolului trecut pana azi un opozant credibil, printre prea putinii romani care au avut ceva de spus zi de zi, si care au contat, incalcand toate regulile si tabuurile comuniste si postcomuniste – si de aceea el e tinta. Paul Goma a reusit sa intre (ca si Soljenitin) in dizgratia “Guvernului Mondial” – nu? Umorul nu strica in asemenea context, Guvernul Mondial este clonat la Bucuresti, in mizerie...

„Pentru a ajunge ambasador UNESCO,

Manolescu a inventat «cazul Goma»”

Rep.:   Este Goma antisemit? De ce a ajuns sa fie catalogat astfel? Cui prodest?

L.I.S.:  Nu numai ca Paul Goma nu e antisemit, dar nici un scriitor nu poate fi antisemit in opera sa literara. Degeaba se tot dau de ceasul mortii detractorii lui Paul Goma “sa-l infunde” cu aceasta calomnie, degeaba se face referire la legea impotriva insemnelor fasciste si antisemite... E o prostie. Poti critica politica romaneasca sau americana, poti fi adica etichetat drept antiroman sau antiamerican de catre politia ideologica de azi, dar nu poti critica politica Israelului (ceea ce a facut Paul Goma in jurnalul literar pe care i l-am publicat in revista Viata Romaneasca), deoarece devii automat... antisemit!  Sper din toata inima sa castige Paul Goma procesul de calomnie deschis impotriva celor ce l-au etichetat drept antisemit. Si eu l-am rugat sa o faca, sa deschida un proces public, sa se inceteze o data cu aceasta amenintare cu intrarea in puscarie fiindca iti permiti sa ai o opinie, intr-o tara in care Constitutia stipuleaza libertatea de expresie. Este condamnabil ca Uniunea Scriitorilor se preteaza la asemenea marsavie, de linsare a unui mare scriitor disident, etichetandu-l drept antisemit. Cum e posibil ca tocmai conducerea USR sa transforme in delict penal o opinie a unui scriitor? Dupa cum astept sa aplaud sentinta prin care se va da castig de cauza celor de la ziarul Ziua, care au fost acuzati de antisemitism de catre „cei 18” calomniatori din “societatea civila” (printre ei si scriitori; cam aceiasi semnatari-calomniatori ai lui Paul Goma). Stiti, redactorii de la Ziua au fost acuzati de antisemitism si fiindca au publicat protestele lui Paul Goma!

Rep.:   Cine si de ce s-a sesizat din partea comunitatii evreiesti in „scandalul Goma”? Dumneavoastra ati fost acuzat ca sunteti „legionar” si „antisemit”?

L.I.S.:  N-a fost nici o sesizare oficiala a comunitatii evreiesti. Un fost colaborator al foii Securitatii (Saptamana lui Eugen Barbu), pe nume H. Zalis, a facut o delatiune ordinara catre USR, pentru a se acoperi incalificabila inscenare a condamnarii revistei Viata Romaneasca, peste noapte acuzata ca promoveaza antisemitismul, deoarece l-a publicat, in numarul ei 6-7 de anul trecut, pe Paul Goma cu cateva pagini de jurnal literar (care cuprindeau luna ianuarie 2005). Spun inscenare, fiindca intre timp am inteles ce s-a intamplat la sfarsitul lunii august 2005, de fapt. De un an N. Manolescu se tot chinuia sa fie numit ambasador UNESCO (propus de fostul presedinte al USR, Eugen Uricaru, care era si secretar de stat la MAE; ati aflat, intre timp Eugen Uricaru a pierdut procesul impotriva CNSAS, demonstrandu-se ca a facut politie politica; adica a fost un turnator). Cum N. Manolescu era pe lista antisemitilor (eticheta pusa pe nedrept, dupa ce N. Manolescu a cerut intr-un articol sa se recunoasca si holocaustul comunist) in scriptele celor ce conduc lumea, dosarul sau nu era aprobat... Asa ca N. Manolescu, victima a ambitiilor sale de preamarire, a gasit de cuviinta sa insceneze cazul Paul Goma-Viata Romaneasca-antisemitism (care s-a lasat cu demiterea mea din functia de redactor-sef adjunct; practic, eram redactor-sef, deoarece redactorul-sef era ambasador din 2001 la Atena si postul sau de la revista nu mai era retribuit), sa-si spele pacatele. Crezand ca daca-l infiereaza pe Paul Goma ca antisemit, se vor uita acuzatiile de antisemit la adresa sa, aduse de comunitatile evreiesti din tara si din lume. O incalificabila demisie morala a lui N. Manolescu, care a revoltat o lume intreaga, Paul Goma iesind si mai intarit din aceasta incercare. Cum era de asteptat, Paul Goma continua sa fie interzis in Romania, in timp ce N. Manolescu a fost numit ambasador UNESCO la Paris – operatiunea sa de prostire a reusit... Incredibil de jenant si dezonorant, N. Manolescu a mers pana acolo incat i-a acuzat public si pe sutele de semnatari ai protestului ca sunt... legionari si antisemiti! Altfel, nici N. Manolescu, nici altcineva din Comitetul Director al USR n-a indraznit sa ma eticheteze drept “legionar” si “antisemit”! Am  fost  acuzat  ca l-am publicat pe Paul Goma, nu ca sunt “legionar” sau “antisemit”. Le-am atras atentia la toti ca vor primi un pumn in plina figura daca ma vor eticheta astfel, fiindca eu n-am rabdare sa pierd vremea la tribunal, sa-i dau in judecata pentru calomnie – cu atat mai mult cu cat revista Viata Romaneasca a fost deschisa tuturor scriitorilor, inclusiv delatorului H. Zalis... Eu am fost gazduit in liceu de o familie de evrei la Adjud (locuiau in casa mea parinteasca,pe cand familia mea domicilia intr-un canton CFR), am numai cuvinte de recunostinta la adresa ei, cu ea am mancat cele mai bune bucate si ea m-a educat in spiritul tolerantei si al curateniei...

„Nu vad nici un viitor, sunt obsedat de sinucidere”

Rep.:   Care este atitudinea scriitorilor, in cadrul breslei, fata de „cazul Goma” si fata de demiterea d-voastra abuziva de la conducerea Vietii Romanesti ?

L.I.S.:  Atitudine recunoscuta de cand lumea la scriitorul roman: lipsa de solidaritate. A fost un concurs de morala publica, pe care breasla l-a pierdut... N-ai ce sa-i ceri acestei bresle care s-a hranit din lasitate si tacere subinteleasa. Abuzul a fost flagrant in cazul Vietii Romanesti – si cu toate acestea el a fost dus linistit pana la capat, N. Manolescu nu a tinut cont de nimic, orbit de pofta de parvenire (ca “ambasador” i se pare maximum de profit) si de ura sa la adresa lui Paul Goma, care nu i-a iertat niciodata lipsa de clarviziune, atacandu-l in publicistica sa. Stiti ca Paul Goma a fost tradat in 1977 de scriitorii romani din Consiliul USR, care au cerut sa fie dat afara din USR (in acel Consiliu era si N. Manolescu si toata floarea cea vestita a viitorilor lideri de opinie postcomunisti). In 2005, prea putini scriitori din tara au condamnat executia publica la adresa Vietii Romanesti, la adresa lui Paul Goma si a mea (ei au semnat Protestul public de care va pomeneam; las la o parte infantilismul public jignitor al lui N. Manolescu, care m-a acuzat ca eu am adunat semnaturile pe acel Protest; Protest initiat si definitivat in exclusivitate de scriitorul Dan Culcer, publicistul Valerian Stan si istoricul Mircea Stanescu; le multumesc si pe aceasta cale, au dat un exemplu de demnitate publica, nesperata pentru “romanul adormit pe picioare de azi, indiferent si fara mustrari de constiinta”, ca si pentru scriitorul roman fara coloana vertebrala, caruia nu i-a venit sa creada ca au fost si colegi care au protestat impotriva abuzurilor lui N. Manolescu, un zeu postcomunist). Sigur, eu imi merit soarta, trebuia sa fiu pedepsit deoarece am indraznit sa-l public pe Paul Goma-cel-interzis de postcomunistii din literatura romana, dar... ce vina a avut Viata Romaneasca, sa fie dezavuata? Si de ce lui Paul Goma trebuia sa i se puna anatema de antisemit? Sunt profund dezamagit de continua involutie a constiintei de persoana publica la scriitorul roman.

Rep.:   Este adevarat ca se fac presiuni asupra d-voastra, chiar si dupa demiterea din functia de redactor-sef adjunct, pentru a parasi redactia Vietii Romanesti ?

L.I.S.:  Mai nou, N. Manolescu, in fata Consiliului USR, mi-a sugerat sa-mi dau demisia din redactia Viata Romaneasca – fiindca vrea, sa instaleze un nou redactor-sef, pe motive politice. Adaug ultima amenintare a lui N. Manolescu: “Fereasca Dumnezeu sa ajungi sa vii sa-mi ceri mie un loc de munca!”... I-am raspuns ca mai bine imi pun funia de gat decat sa ajung la mila lui! Nu ma impresioneaza nimeni si nimic pe lumea asta dintre muritorii de rand (fie ei si sefi ai sefilor). Cat o mai vrea Dumnezeu sa ma tina pe aici, voi reactiona dur impotriva tuturor celor ce abuzeaza de destinul lor norocos...

Rep.:   Cand presedintele Uniunii Scriitorilor v-a inmanat premiul acesteia pentru dramaturgie, ati declarat ca traiti in plin absurd. De ce?

L.I.S.:  Nicolae Manolescu nu mi-a inmanat nici un premiu, era doar un prezentator al Galei Premiilor USR: probabil ca a fost in pericol sa cada de pe picioare cand a auzit cine e premiantul. Premiul mi-a fost inmanat de Mircea Ghitulescu; el a taiat plicul inchis, in care era trecut numele celui premiat (premiile au fost hotarate de un juriu de cinci critici, cu o ora inainte de Gala; Nicolae Manolescu s-a jurat ca nu stie cine sunt premiatii si a jucat perfect acest rol). Am declarat ca traiesc in plin absurd fiindca stiam ca nu am nici o sansa sa depasesc noua cumpana din viata mea, intrat cum eram in dizgratia totala a conducerii USR in urma “Cazului Viata Romaneasca-Paul Goma-antisemitism” – fiind asigurat de binevoitori ca voi fi ingropat de viu in literatura romana, fiindca N. Manolescu “e razbunator, nu te iarta pentru ce i-ai facut”! Nu puteam sa cred ca destinul meu prapastios e in stare sa-mi ofere o fereastra de supravietuire intr-o lume literara salbaticita, sufocata de aroganta, abuzuri, exclusivism, intoleranta (e adevarat, in aceeasi zi a premierii am aflat ca fiul meu a dat faliment si ca are “creditori la usa”; asa sunt eu facut, nu pot sa ma bucur de nimic). Pesimist cum sunt ca avem cu totii loc in literatura romana, am fost consternat sa aflu ca sunt premiat. Astept ziua cand Uniunea Scriitorilor, conducerea ei va fi in stare sa-l premieze pentru intreaga opera pe Paul Goma, cu inima deschisa – abia atunci voi considera ca s-a facut dreptate. Dar voi apuca eu aceasta zi?

Rep.:   Cum va vedeti viitorul?

L.I.S.:  Nu vad nici un viitor pentru mine, de sase ani sunt obsedat de sinucidere (nu ma mai pot motiva sa continui). Nu ma mai intereseaza viitorul. As fi fericit sa apuc (dar n-o sa traiesc eu atat de mult!) sa vad ca Romania are in sfarsit noroc de un conducator clarvazator, care sa tina cont de interesele romanilor, nu de interesele lui personale sau de interesele Marilor Puteri. Toata viata am fost un naiv, care s-a luptat cu morile de vant. Mereu in opozitie, am avut parte numai de prejudicii. Dar nu ma plang, observ numai ca a trecut viata si ca nu m-am ales decat cu prea putin, chiar daca mi-am facut datoria nu numai fata de mine insumi (am avut o familie, un copil, o casa; am publicat mai multe carti, bine primite de critica, unele premiate; am fost pe baricade, nu am stat deoparte la o adica, mi-am respectat statutul de persoana publica, “la nivelul meu”, onest).

25 iunie 2006. Bucuresti

Interviu realizat de 

Traian Calin UBA