O RADIOGRAFIE A PRIMAVERII BASARABENE

REVOLUTIA FARA EROI

In primavara aceasta, la Chisinau, am vazut cit costa o viata de om pentru lumea in care traim. Pot muri zeci, sute si alte mii sa fie batuti si violati de catre cei care ar trebui sa-i apere, dar oamenii isi continua mersul prin viata nestingheriti. Oamenii au devenit nu doar indiferenti, ci si cruzi.

Pe foarte putini ii mai intereseaza durerea aproapelui. Am fost in Chisinau in ziua cind televiziunea moldoveneasca transmitea amenintarile presedintelui ca va folosi gloante daca tinerii vor mai iesi in strada. Am intrat in acea zi in capitala pe drumul dinspre Tiraspol si am vazut masinile de politie care pindeau ca niste tilhari. Strazile Chisinaului erau pustii si aerul era imbicsit de frica si cruzime. Intre timp sute de oameni erau batuti in sectiile de politie din Chisinau si de aiurea, iar unii dintre ei murisera deja, fara ca macar cineva sa o stie... Ororile petrecute in aceasta primavara la Chisinau sint doar virful aisbergului unui sistem intretinut prin tortura si santaj.

Ceea ce ii preocupa acum pe gazetari este sa demonstreze cit de regizata a fost revolutia de la Chisinau. Unii dintre fratii nostri romani isi aduc aminte ca au avut colegi de scoala basarabeni care vorbeau ruseste. Altii le reproseaza ca nu s-au unit cu Romania. Altii, mai ortodocsi, ii acuza pentru ca au arborat steagul UE pe Parlament. Si asa mai departe. Putini mai vorbesc de suferinta familiilor care si-au ridicat baietii morti si de cei circa o mie de baieti si barbati cu plaminii dezbatuti si oasele rupte, care zac acum cine stie pe unde.

Am vazut ca traiesc intr-o lume de sacali. In prima zi, in ceasurile urmatoare incendierii Parlamentului si Presedintiei, oamenii erau cuprinsi de flacarile libertatii si ii aclamau pe cei care au aratat atita curaj. Pina si presa moscovita vorbea de Revolutie la Chisinau, dind titluri de genul: „Studentii i-au dat jos pe comunisti”. A doua zi entuziasmul a inceput sa scada printre comentatorii straini, care au fost urecheati de oculta internationala pentru ca incurajeaza vulgul la revolta. Chisinaul insa mai ardea de speranta.

Veti spune ca totul a fost regizat. Da. Si? Mortii care mor in aceste scenarii dracesti nu sint morti? Eu personal ii admir, desi imi dau bine seama ca au actionat dintr-o mare si pura naivitate. Dar ce frumoasa e naivitatea lor pe linga lasitatea si viclenia mai marilor acestei lumi!

Daca mai marii lumii sint lupi care au ajuns paznici la stina, sleahta care vorbeste acum de „violente” in rindurile protestatarilor sint sacali. Oare nu au aruncat mii de oameni cu pietre, si multe alte mii ii aclamau? Oare nu se fotografiau si copiii si batrinii in fotoliile parlamentarilor? Oare nu erau toti minati de eroismul vazut in filmele americane si in cartile de istorie? Sigur ca asa a fost, dar lasii isi tradeaza acum fratii, pentru a nu fi acuzati ei.

Forurile internationale care acuza violenta tinerilor de la Chisinau ar trebui mai intii sa interzica propagarea violentei prin desenele animate si filmele in care nu trece un minut fara ca sa ia foc ceva sau sa fie ucis cineva. In majoritatea filmelor eroii pozitivi ii bat pe politisti si nu li se intimpla nimic, ba chiar sint declarati dupa aceea salvatori. Iata ca moldovenii au luat de bune filmele voastre si au dat jos zidul de politisti, pentru a-si face dreptate asa cum au vazut in filme. Sint nebuni, dar i-ati innebunit voi!

Acum despre scenarii. A fost, desigur, un scenariu, dar el si-a depasit cu mult limitele. Mai intii, pentru ca, daca tinerii aceia ar fi venit pregatiti de bataie, si-ar fi acoperit capetele cu ciorapi, asa cum fac toti protestatarii violenti pe care ni-i arata tarile europene. Apoi, ar fi venit inarmati cu bete si rangi, deoarece orice basarabean care a depasit virsta de 18 ani stie cum bat trupele speciale de la Chisinau.

Asadar, am avut protestatari neinarmati si cu fetele descoperite, care au sarit pe scutierii ascunsi dupa coifuri si inarmati cu bastoane. Provocarea trebuia sa se reduca la citeva pietre aruncate in scuturile politistilor si la spargerea citorva geamuri, pentru a se putea invinui opozitia de vandalism. Nimeni nu s-a asteptat ca vor fi atitea pietre. Celor care afirma ca „persoanele violente” au fost identificate, le spunem doar ca exista fotografii care surprind mii de pietre in aer. Adica o mie de persoane aruncind pietre in acelasi moment. Fiecare piatra cintarea intre unul si trei kilograme (erau bucati din placile de granit si caldarimul cu care erau pavate piata si treptele cladirilor). Lupta cu pietre a durat citeva ore. Aruncatorii oboseau si se schimbau prin rotatie. Politia nu a fost pregatita pentru un astfel de atac, pentru ca nicaieri nu ati mai vazut ciocniri de strada cu mii de pietre mai grele de un kilogram. Era normal ca politia sa cedeze, de vreme ce nu au folosit focul de arma. Ca sa nu mai spunem ca insusi comandantul detasamentului Scut a declarat zilele trecute ca multi dintre politisti au refuzat sa bata deoarece si-au recunoscut in multime fratii si rudele.

Ca Vladimir Voronin si consilierii sai nu se asteptau la o astfel de turnura o arata faptul ca presedintele se afla in acele momente in cabinetul sau. Nu, el nu a venit la serviciu in acea zi pentru a vorbi multimii, ci pentru a da interviu dupa ce se spargeau citeva geamuri. Frica insa l-a cuprins pe tiranul comunist, stiut fiind ca toti tiranii sint niste lasi, si cel care a stat opt ani in fruntea tarii a fugit scos prin spate de securitate in loc sa iasa pe trepte si sa vorbeasca poporului.

Voronin a fost primul care a declarat in aceeasi seara ca actele de vandalism au fost savirsite de recidivisti si tineri „drogati” si beti. Sa ne mai miram acum ca opozitia a preluat acelasi refren, dupa ce i-a facut lui Voronin hatirul de a cere renumararea voturilor in loc sa ceara judecarea sistemului criminal comunist?

Miile care au aruncat cu pietre erau identificati de politie dupa ranile de pe miini. Granitul aspru si colturos le-a jupuit pielea de pe palme. Asa se explica de ce persoanele maltratate aveau palmele strivite de bocanci. Politistii ii loveau cu bastonul si le sareau cu bocancii pe miinile care au indraznit sa arunce pietre in sfinta presedintie comunista.

Cei care sustin ipoteza voroniana a provocatorilor din rindurile recidivistilor isi tradeaza poporul. Dupa ce opinia publica va fi convinsa de acest fapt, nimeni nu va mai iesi sa-i apere pe cei arestati.

Asadar, cei care in manualele de istorie si in filme sint declarati eroi, la Chisinau au ajuns sa fie numiti banditi. Vi se pare ca ceea ce s-a intimplat nu a fost o revolutie? Iar eu zic ca a fost. O revolutie care poate nu a schimbat lumea, dar care a dezgolit-o si a aratat-o asa cum este. Revolutia s-a facut inauntrul nostru. O revolutie fara eroi, dar cu atit mai vrednica si mai curata.

Oare nu ati inteles inca? Lumea nu mai are nevoie de eroi, pentru ca are nevoie de sclavi...

Ierom. Savatie BASTOVOI