Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, dupa ce toata viata s-a impartasit (la figurat) cu securistii,

acum se impartaseste (la propriu) cu catolicii !

DE LA ECUMENISM LA APOSTAZIE

            Pastorul cel bun isi pune viata pentru oile sale. Iar cel platit, care nu este pastor adevarat, si nu il doare inima de oi, cand vede lupul venind, lasa oile si fuge, iar lupul rapeste si risipeste oile. Dar pe langa pastorul cel bun si naimitul la turma se mai gaseste si lupul in haina de pastor. Sf. Apostol Pavel isi avertiza fiii duhovnicesti ca vor intra intre ei lupi ingrozitori ce vor rupe din turma, si ca dintre ei, chiar, se vor ridica asemenea (ne)oameni. Dar prin ce spun Sf. Scripturi ca lucreaza si se cunosc acesti lupi rapitori? Prin aceea ca vor grai invataturi rastalmacite, ca sa duca in inselare pe crestini. Deci, prin cuvantul Scripturii – care este absolut pentru orice crestin [1] – vedem ca lupi ingrozitori sunt numiti cei care invata poporul crestin o asa-zisa invatatura a lui Hristos care de fapt e rastalmacire. Si ce trebuie sa faca pastorul cel bun cand vede acesti lupi? Daca fuge, este naimit si nu pastor. Daca se alatura lor, este fie lup ca si ei, fie sacalul ce urmeaza lupii. Daca este pastor adevarat, lupta pentru a-si apara oile, chiar cu pretul vietii. Nu este usor, dar nici nu este alta cale, daca vrei sa te numeri cu pastorii cei buni.

Dar cine sunt pastorii Turmei lui Hristos? Desigur, episcopii si locotenentii lor, adica preotii. Acestia sunt primii care au misiunea sfanta de-a apara Dreapta-credinta, daca au iubire de oameni si frica sau iubire de Dumnezeu, caci fara Dreapta-credinta nu este mantuire. De ce S-ar fi rastignit Hristos, de ce ar fi rabdat atatea chinuri, de ce ne-ar fi invatat atatea, daca ne putem mantui si fara El, fara Jertfa si Invierea Lui, fara Cuvantul Lui? Dar Insusi Hristos spune ca fara El nu putem nimic, deci nici vorba de mantuire in afara Lui. Si tot El spune ca El e vita, iar mladitele care se despart de El sunt aruncate afara. Si iarasi ne spune, tot El, ca singur El este Calea, Adevarul si Viata, si ca la Tatal nu ajungem decat prin El. Iata deci ca, dupa invatatura lui Hristos, nu exista mai multe credinte care mantuiesc, ci doar cea lasata Bisericii de Fiul lui Dumnezeu. De aceea preotii si episcopii, daca iubesc pe oameni, sunt obligati sa apere si sa vesteasca Invatatura lui Hristos, fara de care toti se osandesc pentru vesnicie. Doar auzind si invatand Credinta lui Hristos omul poate, sprijinit de puterea harului lui Dumnezeu, sa lupte cu minciuna, cu pacatele si cu patimile, ca sa castige mantuirea, sfintirea, indumnezeirea. Deci, doar prin apararea si propovaduirea Dreptei-credinte ne putem arata pastori adevarati si iubitori de oameni; iar nu prin acceptarea drept adevar a invataturilor rastalmacite.

            Totusi, in anume imprejurari, o inteleapta  ingaduinta poate fi buna. Sf. Vasile cel Mare, dupa ce infatiseaza temeiul respingerii botezului ereticilor anti-trinitari, spune ca poate fi, totusi, primit, daca prin aceasta sunt (re)adusi la Biserica multi din cei instrainati. Parintele Staniloae, martir al prigoanei comuniste, a fost unul dintre cei care, pe asemenea temeiuri, a incercat sprijinirea unui ecumenism intelept. Prin acest ecumenism Parintele intelegea de fapt o lucrare de vestire a Credintei lui Hristos intre eterodocsi, in paralel cu o mai buna intelegere a ideilor acestora, tot in scopul unei cat mai eficiente propovaduiri apostolice. Scrierile sale sunt pline de blande, insa limpezi observatii asupra teologiilor eterodoxe, despartind cu un discernamant plin de har ideile false de partile pastrate din invatatura Bisericii. Dar... pas cu pas, an dupa an, Parintele Staniloae a vazut ca toate bunele sale intentii sunt zadarnicite de o putere ascunsa, dar extrem de puternica: interesul lumesc. Si, vazand cum lupta sa pentru un ecumenism ortodox este anulata, vazand cum politicianismul si interesele lumesti dar curs unui alt ecumenism, anti-ortodox, a inteles un lucru simplu, la fel de inacceptabil pentru lume ca si ascultarea fata de Iisus Hristos: ecumenismul este erezie, de fapt este pan-erezie. Si s-a retras din aceste actiuni in care facea nota discordanta, in care era singurul care incerca, inutil, sa pastreze o linie ortodoxa. A devenit mai transant, mai expeditiv in exprimari, sperand ca poate asa va putea sa-i apere pe credinciosi de negura ce se ridica asupra Bisericii. A reusit? Doar pentru unii. Multi altii au fost inghititi de ratacirea ecumenista, o ratacire care incearca sa anuleze dreptul lui Hristos de a fi Calea, Adevarul si Viata, sau a Bisericii lui Hristos de a fi pastratoare a Adevarului. Cum s-a intamplat cu ostenelile Parintelui Staniloae s-a intamplat si cu pogoramintele pe care Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane le-a facut. In loc de a aduce pe eterodocsi la Biserica, au ajutat doar la instrainarea celor slabi in credinta, la vulnerabilizarea lor in fata atacurilor anti-ortodoxe. Fata de blandetea, de multe ori aflata dincolo de hotarul firestii rabdari, a Sfantului Sinod, religiile eterodoxe au raspuns cu o politica prozelitista completa, extrem de bine organizata si teribil de fatarnica. Chiar actiunile prozelitiste desfasurate in paralel cu actiuni ecumeniste in care se vorbeste si se iau hotarari impotriva prozelitismului (atentie!) arata aceasta fatarnicie. Ca sa dam o singura pilda, la Balamand s-a semnat, atat de Vatican, cat si de ortodocsi, condamnarea Uniatiei din sec. XVIII si incetarea oricarei lucrari din partea Catolicismului in aceasta directie. Dar cea mai agresiv anti-ortodoxa grupare din Romania este tocmai cea a Ritului bizantin asa-zis „Greco-Catolicism” [2]. Mijloacele folosite de aceasta sunt cele bine cunoscute din arsenalul Opus Dei si Inchizitiei. Se ajunge pana la o propaganda a urii neincetate fata de Ortodoxie, in fata credinciosilor catolici de rit bizantin, combinata cu acuzatii in mass-media de lipsa de iubire din partea... Ortodoxiei! In fata credinciosilor simpli se prezinta o istorie a Romaniei si a Bisericii falsificata pana la inimaginabil. Am avut prilejul sa aud cum un taran din Apuseni imi spunea convins: „noi, Romanii, am fost catolici pana in sec. XVIII, cand ne-a atras la Ortodoxie calugarul Sofronie, ca asa ne-a spus parintele nostru”!!! Am putut auzi predici si citi pe Internet declaratii pline de ura fata de Biserica Ortodoxa Romana din partea unor clerici catolici de rit bizantin; dar tot pe acestia i-am vazut si auzit la televizor vorbind „plini de durere” despre „lipsa de iubire si toleranta” a ortodocsilor! Farse juridice numite „procese”, in care toate normele de drept romanesc si international sunt rasucite in fel si chip, masuri administrative ilegale si nenumarate alte procedee s-au folosit si se folosesc de catre „greco-catolici” pentru prigonirea ortodocsilor romani. Totodata, tinerii promitatori din facultati si chiar din seminarii sunt vizati de agentii Vaticanului pentru burse in Apus, unde se urmareste sa fie bine educati in spirit romano-catolic. Asemenea burse, ajutoare, excursii etc. sunt folosite si pentru atragerea preotilor sau episcopilor intr-o directie cat mai ecumenista in sensul departarii lente, dar sigure, de adevarata teologie ortodoxa izvorata din scrierile si trairea Sfintilor Parinti.

            Rezultatul a zeci de ani de excesive pogoraminte a adus Biserica Ortodoxa Romana in situatia in care unii dintre pastori (multi chiar fara sa o constientizeze) au ajuns in tragica postura de naimiti sau lupi in piei de oaie (sau haine de pastor, in fine). Progrese catre unitatea in Adevar nu s-au facut, dar multi accepta astazi si o unitate in minciuna, doar interesul sa le fie satisfacut. S-a ajuns la contradictii legale incredibile. Teoretic neascultarea fata de ierarh este o abatere extrem de grava, si cu atat mai mult cea fata de Biserica – fie privita ca Biserica locala, adica Sf. Sinod, fie ca Biserica Universala, adica Sinoadele Ecumenice si hotararile unanime ale Ortodoxiei. Practic, prin acceptarea majoritatii „Tainelor” catolice – de pilda – s-a anulat valoarea ascultarii. Daca cei care nu asculta de Sinoadele Ecumenice si de Sf. Sinod au „Taine valide” pe motiv ca au tinut candva de Ortodoxie (acum vreo mie de ani!), de ce nu ar avea „Taine valide” orice dizident fata de Sf. Sinod? Mai ales ca abia s-a despartit de Ortodoxie, deci are „continuitate apostolica”, cel putin in aparenta?

            La concluzia ca poate fi independent de Sf. Sinod al B. O. R. si fata de toata Ortodoxia pare a fi ajuns si (inca) Mitropolitul Nicolae Corneanu. Acesta s-a impartasit duminica, 25 mai 2008, din mana nuntiului papal, la „sfintirea” unui lacas de cult romano-catolic de rit bizantin (asa-zis „greco-catolic”). Prin gestul sau, Mitropolitul Banatului a batjocorit Sf. Sinod al B. O. R., care a interzis expres „impartasirea reciproca” atat cu romano-catolicii, cat si cu alte culte cu care se poarta discutii ecumenice. Mai mult, ierarhul Nicolae Corneanu a batjocorit intreaga Biserica Ortodoxa, incalcand numeroasele canoane ale Sinoadelor Ecumenice care interzic un asemenea gest cu toata strasnicia. De asemenea, a batjocorit jertfele si sangele tuturor martirilor ardeleni care vreme de o mie de ani au aparat Ortodoxia in fata prigoanei neincetate a Catolicismului. Sfintii Sofronie, Ioan din Gales, Moise Macinic, Visarion Sarai, Oprea si nenumarati altii au fost batjocoriti pe fata prin acest act, la fel de fatis cum a fost scuipat in fata Mantuitorul de cei ce L-au rastignit. Pentru ca fie acesti sfinti au fost niste nebuni intoleranti, fie ierarhul de la Timisoara s-a alaturat lui Iuda si Satanasie Anghel. De ce? Simplu si clar: nimic esential nu s-a schimbat in Catolicism in ultimele secole. Nimic din ceea ce despartea Catolicismul de Biserica lui Hristos nu a fost indreptat. Mai rau, s-au adaugat si alte erezii la cele profesate in sec. XVIII. De la „infailibilitatea papala” la „imaculata conceptie”, sunt numeroase adaugirile eterodoxe si nu exista nici o indreptare in doctrina catolica. Nicolae Corneanu, slujind unui ecumenism fanatic si fara limite, a calcat in picioare jertfele si marturisirea Sfantului Grigorie de Palama, care a aratat limpede ca doctrina catolica a „energiilor create” inseamna anularea oricarei legaturi intre om si Dumnezeu. Or, spune Sf. Grigorie Palama si pecetluiesc nenumarate sinoade ale intregii Ortodoxii, din secolul XIV incoace, aceasta „anulare” inseamna fie monotelism, fie dioprosopism, ambele erezii fiind condamnate de Sinoadele Ecumenice. Iar condamnarile, ca si marturisirea Sfantului Grigorie Palama, sunt acceptate si pecetluite de toata Biserica lui Hristos! De care Biserica Mitropolitul Nicolae Corneanu s-a despartit duminica, 25 mai 2008.

            Spun unele guri ca acest gest de razvratire s-a datorat unor neintelegeri cu noul Patriarh [3]; ca a fost un semn de amenintare catre Bucuresti, de genul „Lasa-ma in pace sau trec la catolici!”. Cu atat mai rau, daca este asa! Ispitele neintelegerii trebuie trecute cu intelepciune, mai ales de pastorii turmei. Iar o asemenea „negociere” a Credintei lui Hristos este apostazie in cea mai clasica forma.

            Dincolo de raul teribil pe care Mitropolitul Nicolae Corneanu si l-a facut prin gestul sau, dincolo de osanda sub care se afla prin intreita batjocorire a Sfantului Sinod, a Bisericii Universale si a istoriei martirice a Neamului Romanesc (totdeauna ortodox), sta un rau si mai mare. Daca Sf. Sinod nu va lua o atitudine ferma fata de acest gest, ne putem astepta ca orice episcop si orice cleric sa se uneasca linistit cu orice „confesiune” sau, de ce nu, cu orice religie. Iubiti pastori, lupii au intrat in Turma lui Hristos! Va veti pune viata pentru aceasta Sfanta si Cuvantatoare Turma?

Preot al lui Hristos,

Mihai-Andrei Aldea

[1] Crestin inseamna ucenic al lui Hristos (Fapte 11, 26). Deci se poate numi cu adevarat crestin doar cel ce cauta sa cunoasca si sa implineasca poruncile lui Hristos – ceea ce este totuna cu Invatatura lui Hristos sau Credinta Crestina (a se vedea si Ioan 6, 68; 8, 31-32; 14, 15, 21 si 25-26; 15, 7-10 etc.).

2 Greco-catolicismul romanesc a fost desfiintat de Vatican in perioada interbelica. In locul sau s-a asezat de catre Papalitate Catolicismul „de rit bizantin”.

3 Se spune ca P. F. Daniel i-ar fi sugerat retragerea, pentru ca dosarul de Securitate al colonelului Nicolae Corneanu si verdictul de politie politica primit de acesta murdaresc imaginea Bisericii si produc sminteala, cu toata indelunga, proverbiala rabdare a romanilor.

COMUNICATUL DE PRESA GRECO-CATOLIC

Duminica, 25 mai 2008, in prezenta Excelentei Sale Mons. Francisco Javier Lozano, Nuntiu Apostolic in Romania, a PS Alexandru Mesian, Episcop greco-catolic de Lugoj, a zeci de preoti romani si straini, si a mii credinciosi veniti din toata tara, alaturi de invitati speciali dintre care ii amintim pe dl. Gheorghe Ciuhandu, primarul Timisoarei, si pe IPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul ortodox al Banatului, s-a sfintit biserica greco-catolica din Timisoara cu hramul “Sf. Maria – Regina Pacii si a Unitatii”. Cu aceasta ocazie a avut loc un eveniment extraordinar, si care a onorat intreaga audienta, cu o semnificatie religioasa si istorica cel putin egala cu cea a Revolutiei anti-comuniste pornite de la Timisoara. Conform martorilor oculari, in cadrul Sfintei Liturghii, la momentul impartasaniei, IPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul ortodox al Banatului, a plecat din mijlocul credinciosilor si a urcat la altar, unde a cerut permisiunea de a se impartasi. Ca raspuns, Excelenta Sa Mons. Francisco Javier Lozano, Nuntiul Papal in Romania, conform traditiei [sic!], i-a dat in mana Inalt Prea Sfintiei Sale Nicolae Sfantul Trup, dupa care i-a fost inmanat potirul cu Sangele Domnului, din care Inalt Prea Sfintia Sa Nicolae s-a impartasit singur. Un eveniment similar nu s-a mai intamplat din anul 1700, cand romanii ardeleni au refacut [sic!] unirea cu Biserica Catolica... (Cf. site-ul www.greco-catolica.org)

COMUNICATUL DE PRESA ORTODOX

In legatura cu informatia aparuta in mass-media, potrivit careia, duminica, 25 mai 2008, in biserica greco-catolica din Timisoara cu hramul “Sfanta Maria – Regina Pacii si a Unitatii”, Inalt Prea Sfintitul Nicolae, Mitropolitul Banatului, a cerut permisiunea de a se impartasi, facem urmatoarele precizari:

Patriarhia Romana nu detine date concrete si verificate despre eveniment. Ca atare, la proxima sedinta a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, care va avea loc la inceputul lunii iulie 2008, Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nicolae poate fi solicitat sa ofere explicatiile cuvenite Sfantului Sinod in legatura cu subiectul in cauza. Pana atunci, Arhiepiscopia Timisoarei poate oferi explicatiile de rigoare.

Totusi, in principiu, Patriarhia Romana precizeaza faptul ca dialogul actual al Ortodoxiei cu Biserica Romano-Catolica, deja destul de fragil, nu poate fi ajutat, ci mai degraba complicat prin gesturi considerate de unii “profetice”, iar de altii problematice.

Este de dorit sa cultivam nu miraculosul sau senzationalul, ci seriozitatea si credibilitatea in relatiile dintre Biserici aflate in dialog pentru refacerea unitatii crestine. (Biroul de Presa al Patriarhiei Romane)

COMUNICAT A.Z.E.C. / 28 MAI 2008

Asociatia Ziaristilor si Editorilor Crestini (A.Z.E.C.) apreciaza promptitudinea Comunicatului dat publicitatii de Biroul de Presa al Patriarhiei Romane in cazul „gestului” comis de I. P. S. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, in ziua de 25 mai a. c., la sfintirea bisericii greco-catolice din Timisoara cu hramul “Sf. Maria – Regina Pacii si a Unitatii”, si in special precizarea de principiu ca “dialogul actual al Ortodoxiei cu Biserica Romano-Catolica, deja destul de fragil, nu poate fi ajutat, ci mai degraba complicat prin gesturi considerate de unii «profetice», iar de altii problematice”, de dorit fiind “sa cultivam nu miraculosul sau senzationalul, ci seriozitatea si credibilitatea in relatiile dintre Biserici aflate in dialog pentru refacerea unitatii crestine”.

Considerand ca ne aflam in fata unui incident de o maxima gravitate, fara precedent in lumea ortodoxa, credem ca ar fi binevenita o sedinta extraordinara a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, care sa dea inca o data incredere credinciosilor ortodocsi in ierarhia Bisericii lor si sa curme inflatia speculatiilor mediatice.

Pana la intrunirea Sfantului Sinod, le recomandam membrilor nostri (si facem apel si la ceilalti colegi din presa) sa adopte o atitudine masurata, si mai ales sa evite concluziile si generalizarile pripite.

Consiliul Director al A.Z.E.C.