IN CE CREDE PATRIARHUL DANIEL ?

Aparut pe scena publica romaneasca precum o noua vedeta a Ortodoxiei, Dan Ilie Ciobotea, viitorul Episcop-vicar de la Timisoara, apoi Mitropolit al Moldovei si Patriarh al Romaniei, a fost depozitarul unor mari sperante.

Sustinut de catre societatea civila si de catre mari duhovnici si teologi, ca parintele Staniloae, parintele Cleopa sau parintele Anania, pentru a accede in ierarhia bisericeasca, proaspatul monah Daniel Ciobotea promitea sa aduca un aer proaspat in Biserica, fara insa a atenta la traditia sanatoasa.

Dupa aprope 20 de ani de la hirotonirea sa intru arhiereu, Prea Fericitul Daniel (sau Sanctitatea Sa, cum prefera sa i se spuna), risca sa fie doar o mare dezamagire.

Actiunile sale din ultima vreme, si mai ales comunicatul Biroului de Presa al Patriarhiei din 23 mai*, m-au facut sa-mi pun intrebarea din titlu.

Si, dupa faptele sale, constat ca PF Daniel crede in:

- puterea banului, pe care se straduieste sa-l scoata si din piatra seaca, prin compromisuri cu puterea politica si prin tot felul de biruri puse pe preotime;

- puterea inaltilor functionari ai statului, pe care ii slujeste fara discernamint, dupa cum au aratat intelegerile pe care le-a facut, de pilda, cu Ministerul Sanatatii, in plina campanie de vaccinare “impotriva cancerului de col uterin” (va amintiti, poate, scandalul Gardasil, unde mirenii au fost iarasi lasati singuri de catre ierarhia BOR) si cu Ministerul de Interne (in cazul actelor de identitate cu cip);

- puterea presei, cu care nu stie sa comunice, dar pe care ar vrea sa o aiba sprijinitoare (de aici, tot felul de pozitii echivoce in probleme majore), drept care a si pus pe picioare un trustulet de presa, care e insa pe duca, pentru ca PF Daniel a preferat sa angajeze yesmeni in locul profesionistilor;

- necesitatea aggiornamento-ului BOR, cu sacrificarea invataturii de credinta (vezi cazul atit de graitor al impartasirii IPS Nicolae Corneanu la catolici);

- dreptul sau de viata si de moarte in Biserica – de unde un comportament de stapin peste o turma de sclavi pe plantatie. (Culmea e ca a reusit sa bage in sperieti, cu acest comportament, si destui episcopi!)

Si lista ar putea continua.

Acum, in ce nu crede Prea Fericitul nostru Parinte Patriarh?

In opinia mea, SS Daniel nu crede in:

- libertatea de expresie, de vreme ce pune pumnul in gura oricui indrazneste sa formuleze vreo critica sau sa aiba alta parere decit preafericirea sa (pe calugarii din Moldova, cel putin, i-a terorizat pe vremea cind era mitropolit acolo); PF Daniel a fost deranjat cind o serie de organizatii neguvernamentale ortodoxe i-au cerut explicatii (cum a fost cazul unei fantomatice “hotariri” de Sinod prin care ni se spunea ca putem fi cipuiti, ca nu e nici un pericol), sau cind i s-a solicitat interventia pe linga autoritati in chestiuni de interes public (de pilda, stoparea propagandei homosexualitatii), dar, dupa cum se vede din comunicatul mettionat, si atunci cind mirenii au iesit in strada sa se apere singuri;

- rolul mirenilor in Biserica – in ciuda faptului ca mirenii sint din ce in ce mai bine organizati in societatea civila, ca a fost fondat si un For Ortodox Roman, ca principal partener de dialog al ierarhiei bisericesti, PF Daniel continua sa vada in credinciosi o turma necuvintatoare, buna doar sa bage banul in cutia milei si sa tamiieze clerul;

- sobornicitatea din Biserica – preafericirea sa se viseaza un soi de papa ortodox, ale carui ordine se executa, nu se discuta; intimplator sau nu, ierarhii care “misca in front” sint izolati sau supusi unor campanii de presa defaimatoare.

Si iarasi lista ar putea continua.

In fata acestui tablou, ajung sa ma intreb daca Patriarhul Daniel crede in Dumnezeu. Caci nu-mi explic cum poti crede in Dumnezeu, dar in conceptia ta sa primeze materialul asupra spiritualului, sa vrei sa-i stapinesti pe ceilalti, sa nu uiti si sa nu ierti, sa vrei sa schimbi pina la schimonosire Biserica pe care ai fost pus s-o slujesti.

Poate gresesc. Poate ca nu vad bine lucrurile si, cum am mai spus-o si altadata, sint gata sa-i sarut dreapta si sa-i cer iertare public Parintelui Patriarh daca dovedeste, prin fapte, ca n-am dreptate.

Insa acest comunicat al Patriarhiei referitor la marsul gay si marsurile pentru normalitate, organizate pe 22 si 23 mai in Bucuresti, imi slabeste nadejdea.

In urma cu aproape o luna, Forul Ortodox Roman solicita Sfintului Sinod sa intervina pentru stoparea propagandei homosexualitatii. N-am primit nici un raspuns. Cu o saptamina inaintea organizarii Marsului pentru Familie, Forul Ortodox Roman, Federatia Pro-Vita si Alianta Familiilor din Romania au cerut binecuvintare pentru aceasta actiune de la Arhiepiscopul Bucurestiului, PF Daniel. Printr-un purtator de cuvint, ni s-a refuzat cererea, sub diferite pretexete birocratice. Ca in urma, iata, Patriarhia sa transmita protestul sau catre Primaria Bucurestiului, pentru ca ne-a acordat autorizatia de a marsalui pe traseul Ateneu – Dealul Mitropoliei! In comunicatul tifnos al Patriarhului se spune ca Dealul Mitropoliei este doar pentru rugaciune, reculegere si pelerinaj. De cind este interzis crestinilor sa vorbeasca in fata Patriarhiei? Nu e firesc ca un mars al crestinilor sa se incheie la picioarele Maicii lor, Biserica?

Patriarhia precizeaza ca nu am avut binecuvintare pentru mars, dar oare nu se cuvenea ca Intiistatorul Bisericii Ortodoxe Romane sa dea aceasta binecuvintare si imbarbatare manifestantilor? Era vorba, totusi, de o actiune in interesul crestinilor. Ca sa nu mai spun ca trebuia sa vina din partea preafericirii sale initiativa acestei miscari de aparare a valorilor familiei si de constientizare a romanilor asupra problemelor pe care le are familia in Romania.

Patriarhia mai sustine ca noi urmarim doar sa ne facem imagine. Oare asta fac asociatiile Pro-Vita, care au prevenit zeci de mii de avorturi? Asta fac asociatiile Rost, Sfintii Martiri Brancoveni si Christiana, care, de multi ani, pun in opera un program de educatie nationala si crestina a noilor generatii? Asta face Alianta Familiilor din Romania, care se bate pentru impiedicarea adoptarii unor legi anticrestine in tara noastra?

PF Daniel stie bine ca sintem pe deplin indreptatiti in ce facem si ca vom continua sa marturisim, dupa puteri, in ciuda tuturor oprelistilor. Era frumos si normal ca preafericirea sa, dimpreuna cu toti sinodalii, sa sprijine miscarea laicatului. Dar se poate si fara asta.

Dumnezeu ne va judeca pe toti intr-un final. De aceea, ma intreb: Prea Fericitul crede, oare, macar in Dumnezeu?

Claudiu TARZIU

“Patriarhia Romana a luat act cu surprindere de hotararea Primariei Generale a Capitalei de a aproba organizarea la baza Dealului Mitropoliei, in zilele de 22-23 mai 2009, a doua manifestatii publice de catre mai multe asociatii si organizatii care functioneaza fara binecuvantarea Sfantului Sinod si urmaresc doar propria lor imagine si publicitate. Prin aceasta decizie, factorii responsabili din Primaria Generala a Capitalei, fara sa respecte libertatea Cultelor cu specificul lor religios, pasnic si solemn, dovedesc ca nu inteleg incompatibilitatea manifestatiilor zgomotoase de strada cu spiritul de rugaciune, reculegere, pelerinaj si evlavie de pe Dealul Mitropoliei, destinat doar organizarii de ceremonii religioase. Pe de alta parte, Patriarhia Romana considera inoportuna orice manifestare publica prin care sunt negate direct sau indirect identitatea, integritatea si demnitatea familiei crestine traditionale si valorile etice si morale ale societatii. Astfel de manifestari, straine de traditia bimilenara a poporului roman, nu fac altceva decat sa creeze tulburare si confuzie in detrimentul familiei si al societatii romanesti actuale. Biserica Ortodoxa Romana, atat la nivel central, cat si local, deruleaza numeroase proiecte si programe pastoral-misionare, social-filantropice si spiritual-educationale destinate sustinerii familiilor aflate in dificultate. In acelasi timp, in ultimii ani, s-a acordat o atentie speciala problemelor cu care se confrunta familia astazi, intr-un context secularizat (saracie, avorturi, violenta domestica, abandonul scolar, copii ai strazii, disparitia copiilor, somaj, imigratie etc.) prin organizarea de conferinte internationale, seminarii, colocvii, dezbateri in eparhii si scolile teologice si abordarea acestei temei in pastorale, predici, cateheze si presa bisericeasca...”.