ADEVARATA DRAMA DE LA PETRU-VODA
Acum cativa ani s-a facut mare tulburare, cu inflatie de scenarii neo-securistice si mitinguri de protest in Dealul Patriarhiei, atunci cand Parintele Adrian Fageteanu (considerat – dupa plecarea la ceruri a Parintelui Sofian Boghiu – ultimul mare duhovnic al Bucurestilor) a luat hotararea de a se retrage intr-un schit izolat din creierii muntilor, mai sus de Lainici. Alegand sa se indeparteze, sub povara varstei inaintate, de zarva capitalei si de puhoiul de oameni care-l cautau zilnic, pentru spovedanie sau sfat, marele induhovnicit n-a fost lasat in pace nici la Locurele, unde a fost iscodit si hartuit inca multa vreme, pana cand a devenit limpede pentru toata lumea, prin chiar repetatele sale marturii, ca nu fusese la mijloc nici un “scenariu” si nici o “presiune”, ci doar libera sa voie, responsabila si bine cumpanita.
Situatia pare sa se repete, intr-un fel, si cu Parintele Iustin Parvu de la Petru-Voda, care, la 88 de ani, a luat hotararea (desigur ca deloc usoara) de a se retrage din staretie si de a-si asigura o pasnica succesiune, asupra careia sa ramana de veghe chiar la fata locului, ca rugator, sfetnic si indrumator discret, caci autoritatea de ctitor si de duhovnic nu i-o poate pune nimeni in cumpana, de la vladica pana la opinca.
Iata insa ca pe 2 aprilie, in a patra duminica din Sfantul si Marele Post, la slujba de instalare a noului staret, dupa maiestatea unei Liturghii ca din ceruri, lucrurile au luat-o razna la Petru-Voda, ajungandu-se la violente si tensiuni inadmisibile, sub cuvant ca Parintelui Iustin i s-ar fi fortat mana si ca ar fi victima unei grozave conspiratii “masonice”. La inceput au fost vociferari, apoi huiduieli efective, iar in cele din urma noul staret (Lavrentie Carp, ucenic mai discret al Parintelui Iustin, de numai 28 de ani, calugarit in 1998 si preotit anul trecut, dupa ce a absolvit Teologia la Iasi) si trimisii oficiali ai Mitropoliei Moldovei si Bucovinei (Arhim. Timotei Aioanei, exarh cultural, si Arhim. Pavel Toderita, exarhul pentru zona Neamtului) au fost molestati fizic si chiar azvarliti de multime pe portile manastirii! Zadarnic s-a straduit Parintele Iustin insusi sa lamureasca si sa potoleasca asistenta (incitata, din pacate, inclusiv dinauntrul obstii): marturisirile, explicatiile, dojenile si apelurile sale la cumintenie crestineasca n-au putut opri tavalugul contestatar si, pe cat se pare, nici decizia unor vietuitori ultraradicali de a parasi manastirea si de a chema credinciosii la un fel de djihad “ortodox” impotriva… propriei ierarhii bisericesti!*.
De a doua zi, zvonistica furioasa si amenintatoare a umplut Internetul, presa a exploatat tendentios si senzationalist evenimentele, agitatia a capatat proportii nationale, iar Parintele Iustin a ajuns sa fie tratat de catre cei care pretind a-l apara ca un fel de nevolnic caruia altii trebuie sa-i poarte de grija si pe care nimeni nu este atat de naiv incat sa-l mai creada pe cuvant!!!
Bazandu-ne nu numai pe ceea ce a declarat Parintele Iustin prin viu grai, dar si pe scrisoarea pe care preacuviosia sa a adresat-o catre I. P. S. Daniel in data de 23 martie a. c. (din care alaturat reproducem esentialul), nu putem face decat urmatorul apel de bun-simt: CREDETI PARINTELUI IUSTIN, cu atat mai mult cu cat sustineti ca-l respectati si-l pretuiti ca niste adevarati fii duhovnicesti! E trist ca anii se aduna, ca nimic pe lume nu este netrecator, ca sfintenia insasi are si ea soroacele ei, dar se cade sa ne pastram in toate echilibrul si luciditatea (chiar si atunci cand stim ca poate unii se bucura si profita impur de toate acestea, cum se intampla de cand lumea).
Tot ce s-a petrecut recent (si se petrece inca) in obstea de la Petru-Voda – si care tine mai mult de niste asteptari si orgolii lezate din interiorul acesteia decat de cine stie ce conspiratii din afara – ne face sa ne reamintim, intre altele, de cuvintele Parintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa, pe care le-am mai reprodus intr-un numar anterior (pe langa interviul luat Parintelui Iustin de catre d-l Claudiu Tarziu): “Cred cu tarie ca cel mai mare duhovnic in viata este Parintele Iustin Parvu de la Petru-Voda… Chiar daca nu are nici un rang ierarhic, are rangul Duhului care i s-a dat si care nu se va putea lua de la el. As vrea ca Sf. Arhangheli si Maica Domnului sa-i pazeasca pe ucenicii sai de ispita mandriei de a-i fi ucenici...”
P. S. Mai recent s-ar parea ca Mitropolia de la Iasi, pentru a curma pe moment tensiunile paguboase pentru toata lumea, ar fi revenit asupra deciziei sale, lasand ca Parintele Iustin sa-si mai duca o vreme crucea staretiei. In clipa in care predau aceste randuri pentru tipar, n-am insa o confirmare oficiala a faptului respectiv (care, oricum, nu schimba prea mult esenta discutiei). (R. C.)
Razvan CODRESCU
Din scrisoarea Protosinghelui Iustin Parvu
adresata I. P. S. Mitropolit Daniel
Inalt Prea Sfintite Stapane,
Subsemnatul, protosinghelul Iustin Parvu, staret al Manastirii „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil“ – Petru Voda, fiind la o varsta inaintata de 88 de ani, dupa 15 ani de staretie in aceasta manastire pe care am inceput-o din temelii si am adus-o la o stare de stabilitate materiala si duhovniceasca, va rog sa binevoiti a asculta cererea mea de a ma retrage din functia de staret. Motivele care m-au indemnat sa iau aceasta hotarare sunt atat varsta inaintata, cat si dorinta de a lasa inca din viata un succesor care sa continue ampla activitate a manastirii noastre. […] Toata aceasta bogata activitate are nevoie de o supraveghere atenta, de multa putere de lucru. Deoarece eu insumi, la varsta mea, fiind ocupat si cu problemele credinciosilor care vin la manastire, nu pot sa ma ingrijesc de toate acestea cum s-ar cuveni, am socotit nimerit sa las pe ieromonahul Lavrentie Carp, vietuitor in obstea noastra, in functia de staret al manastirii, pentru a putea prelua din timp sarcina de a purta de grija de bunul mers al manastirii si, fiind numit de mine personal, pentru a evita eventuale neintelegeri ce s-ar isca […]. Cel ales de mine pentru a prelua functia de staret, si pe care ma angajez ca-l voi sustine si-l voi indruma in dificila sarcina a pastoririi sufletelor si a slujirii lui Dumnezeu din aceasta postura, este ieromonahul Lavrentie Carp Lucian. Motivul acestei alegeri este ca il cunosc de multa vreme, inca inainte de a intra in manastire, si am vazut ca este cel mai potrivit […].
Al Inalt Prea Sfintiei Voastre supus ascultator,
Staret Protosinghel Iustin Parvu,
23 martie 2006
* La toate acestea au contribuit, desigur, suspiciunile si tensiunile acumulate de-a lungul mai multor ani intre bastionul traditionalist de la Petru-Voda si linia mai degraba antitraditionalista, de larg compromis ecumenic, adoptata de I. P. S. Daniel, acuzat inclusiv de angajare francmasonica. Acest gen de conflict nu e inedit in spatiul ortodox contemporan, iar de curand framantari pe aceeasi tema au avut loc si in Grecia, ba chiar si la Muntele Athos. Desigur, apartenenta directa si efectiva a unor inalti ierarhi ortodocsi la diferite loji masonice este greu de documentat, dar pentru perceptia publica importa mai putin latura formala si mai mult atitudinea sau demersurile concrete ale ierarhilor respectivi, in vadita contradictie cu anumite canoane sau uzante traditionale, pe de o parte, si in surprinzatoare consonanta cu ideologiile dominante ale stangismului politic actual, pe de alta parte. La noi, aceeasi problema a stat, pe dedesubt, si la baza tensiunilor create de recentele alegeri mitropolitane si de reimpartirea teritoriala a Ardealului bisericesc. Poate ca identificarea celor doua tabere adverse ca fiind una strict “traditionalista” (in frunte cu I. P. S. Bartolomeu Anania) si alta strict “ecumenica” (in frunte cu I. P. S. Daniel Ciobotea) este cam simplificatoare, dar nu-i nicidecum nemotivata sau neplauzibila, caci nu iese fum fara foc, iar contextul problemei se arata mult mai larg decat cel romanesc, implicand doua paradigme divergente la nivel panortodox. Aceasta este insa o discutie – altminteri destul de riscata – care depaseste cazul concret si imediat de la Petru-Voda.