“OMUL RECENT” AL PARINTELUI CALCIU
Demult epuizata, cartea din 2002 a regretatului parinte Gheorghe
Calciu-Dumitreasa (1925-2006), Homo americanus. O radiografie ortodoxa, ingrijita si prefatata de Razvan
Codrescu, revede lumina tiparului intr-o a doua editie,
revazuta si adaugita, la Editura Christiana din Bucuresti. Dupa cum observa
prefatatorul, homo americanus este „omul recent” al
Parintelui Calciu: un tip uman care tinde sa devina model planetar (the
american way of life), dar care vadeste multe carente in ordinea
moral-spirituala, asupra carora autorul (exilat din 1985) avertizeaza in cunostinta
de cauza, fara sa treaca cu vederea nici resursele de regenerare interna a
lumii americane, mai ales in contact cu mesajul nepervertit al religiilor traditionale
(citeva pagini dense semnaleaza apetenta pentru Ortodoxie a unor fosti catolici
sau protestanti, convertiti inclusiv prin intilnirea catalizatoare cu traditia
ortodoxa romaneasca). Reproducem mai jos prefata editoriala a cartii.
Cartea de fata este o constructie editoriala durata din caramizile generos puse la indemana de Parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa in ultimii zece ani. Caramizile insele, prin forma si prin dimensiunile lor, mi-au sugerat arhitectura ansamblului. Eu n-am adus decat mortarul, tencuielile si spoiala, lucrand cu rutina de mester, dar cu smerenie de ucenic. Se cadea facuta din capul locului aceasta precizare, incat oricine va voi sa vorbeasca de bine sau de rau volumul de fata, sa stie cam ce trebuie pus in contul fiecaruia.
Titlul editorial pe care i l-am dat – Homo americanus. O radiografie ortodoxa – s-ar putea sa le sugereze unora (prea destepti pentru a nu fi circumspecti, sau prea oportunisti pentru a nu fi iritati) si altora (prea patimasi pentru a nu se lasa sedusi, sau prea reactionari pentru a nu jubila aprioric) o fronda antiamericana cu tot dinadinsul, ceea ce nu se potriveste cu pozitia profund crestina a autorului. Nu “antiamericanismul” pur si simplu defineste discursul necomplezent al parintelui, ci rezistenta moral-spirituala la fenomenul curent – si galopant – al “americanizarii”. Diferenta nu este tocmai anevoie de facut (cu conditia unei minime onestitati): “antiamericanismul”, tinand de trairea “tragicomica” a accidentalului, este indeobste o reactie ofuscata si exterioara la agresivitatea imperialista (horribile dictu!) a “mode-lului american”, pe cand “rezistenta la americanizare”, tinand de trairea “tragica” a esentialului, este o atitudine complexa, manifestata nu numai in afara lumii americane, dar si inlauntrul ei, ca refuz lucid al “semnului Fiarei”, adica al unei civilizatii excesiv-materialiste si cinic-utilitariste, din care hedonismul si pragmatismul – diavoli “imbracati in ingeri de lumina” – risca sa elimine complet orice exigenta morala si orice elan spiritual (a se vedea si motto-ul acestei editii, imprumutat din sarjele orale ale regretatului Petre Tutea, care se misca si el – “asimptotic”, cum ii placea sa spuna – intre admiratia “de stanga” si dispretul “de dreapta” fata de “liberala America”).
Nu
poate fi eludat faptul ca Parintele “radiografiaza” America nu din exterior, ci de la fata locului, dupa ani buni de convietuire si “cuminecare”
nemijlocita (din 1985 incoace). Pentru el, “omul american” nu este nici dusmanul,
nici strainul, nici “departele”; el este fratele, vecinul, “aproapele”. Un
frate adeseori “bolnav” – sau numai “pascut de boala” – in ordinea gingasa a
spiritului (asa cum si noi suntem “bolnavi” ori “pascuti de boala” intr-o
ordine mai terestra, prin care si el obisnuieste sa ne judece – si
adesea nu fara dreptate). Chiar criticand si certand, autorul, ca om greu incercat
si ca preot “mancat de ravna lui Hristos”, o face cu iubire si
responsabilitate; homo americanus este dragostea lui rastignita, asa
cum, acasa, dragoste rastignita i-a fost, o viata intreaga, “bietul om
de sub vremi”, cel “facut frate cu dracul ca sa treaca puntea”, intru a carui
vindecare s-a rostit fara inconjur, pana la jertfa de sine (21 de ani de inchisoare
sub comunisti, nu doar cu toata recuzita supliciului fizic, ci si cu aceea,
infinit mai perversa, a “asasinatului moral”). Sunt destule texte ale sale
(unele chiar si in cartea de fata) care-i vadesc fara putinta de tagada aceasta
iubire de fond; si pe cat de mare ii este indignarea fata de viciile proliferante
ale Americii, pe atat de mare ii este si bucuria pentru virtutile ei, atatea cate
le (mai) are, manifeste sau doar latente. Luand urma proorocilor vetero-testamentari,
Parintele Gheorghe/Father George a mustrat “cetatea” si “poporul” ca “om
al lui Dumnezeu”, cand cu blandete, cand cu asprime, “de la Rasarit si pana
la Apus”, avand masura pe Hris-tos si traditia mistico-dogmatica a Bisericii
luptatoare – Adevarul si Duhul Adevarului. Daca ar fi tacut el (sau cei
asemenea lui), “atunci pietrele ar fi strigat”… Wake up, America, wherever you are!
Este de ajuns sa citeasca cineva, in chiar cartea de fata, anexa la capitolul “Demonizarea Americii” (rechizitoriul desfasurat de Anne Graham), sau infiorata evocare meditativa pe care o face Federica Mathewes Green (in “Ziua judecatii”), sau marturisirea semnata de Mary Magdalene McCann (vezi “Povestea unei convertiri”), pentru a se lamuri ca aici nu-i catusi de putin vorba de idiosincraziile unui “popa” ortodox alergic la “modernitate”, ci de zbuciumul istoric al unei lumi care, privindu-se ea insasi, pe alocuri, in oglinda sacrala a spiritului, se cutremura sa-si descopere acolo infatisarea de “Vavilon” apocaliptic. E lipsit de importanta daca “popa” are sau nu dreptate in detalii; el poate gresi sau exagera pe alocuri, insa are dreptate in principiu, impotriva Americii, dar si laolalta cu ea.
E aproape de prisos sa spun ca homo americanus nu in-seamna “tot americanul”, ci un anume tip predominant si epidemic, care, treptat, nu mai tine de un loc anume, ci de o paradigma existentiala (cu care incepem sa ne confruntam tot mai serios si dincoace de ocean, ca si cu un cancer tinzand spre metastaza). Pana la urma homo americanus zace, ca o ispita a veacului, in fiecare dintre noi.
Intr-un fel, homo americanus, asa cum se afla radiografiat aici, este “omul recent” al Parintelui Calciu (ca sa evoc o sintagma pe care d-l H.-R. Patapievici a facut-o celebra peste noapte, intr-o carte nu mai putin radicala, in sistemul ei de referinta, decat cea de fata). In registre diferite, este vorba, aici si acolo, de acelasi tip uman, de acelasi faliment al modernitatii, de acelasi recurs soteriologic la “solutia crestina”. Definitia “omului recent” i se aplica intocmai lui homo americanus (care nu este, in fond, decat “omul recent” investigat la sursa lui, in mod mai simplu si mai concret, din perspectiva si cu experienta istorica a altei generatii): “… oamenii pe care ii produce intr-un ritm industrial modernitatea […] nu sunt cu adevarat nici noi, nici innoiti: sunt, asemeni conservelor cu data de expirare pe eticheta, doar recenti… Omul recent este omul care, oricat timp ar trece peste el si oricata vreme l-ar slefui, tot rudimentar ramane. Pentru ca acest tip uman nu se mai poate sprijini pe existenta vreunui suflet, nici al lui si nici al lumii, el nu mai are resursele de a intemeia traditii si nici macar datini […] Omul recent este omul care, dorind sa se sature de toate fenomenele acestei lumi – stapanindu-le, posedandu-le, schimbandu-le dupa plac si patrunzandu-se de toata materialitatea lor – s-a trezit intr-o buna zi ca nu mai este decat un epifenomen al curgerii, scurgerii si prelingerii lor”.
Mentionez, in incheiere, ca textele adunate aici au aparut prima oara in Romania fie in revista Puncte cardinale, fie in pagina crestina a cotidianului Ziua, iar o parte din ele se regasesc in eteroclitul volum Rugaciune si lumina mistica. Eseuri si meditatii religioase (Editura Dacia, Cluj, 1998). Toate au fost revazute si imbunatatite, fie de catre autor, fie cu ingaduinta sa. Parantezele drepte – de care am evitat sa fac abuz – sunt editoriale (cu o singura exceptie, semnalata insa la locul respectiv). Textele apartin perioadei 1993-2002. Succesiunea lor in volum nu este insa determinata de criteriul cronologic, ci de cel tematic. Traducerea in romaneste a textelor straine anexate ii apartine de fiecare data autorului. [...]
***
La cinci ani de la prima editie a acestei carti (care se deschidea cu prefata de mai sus) si la o jumatate de an de la stramutarea la ceruri a Parintelui Calciu (23 nov. 1925 – 21 nov. 2006), revenim cu aceasta a doua editie adaugita (a se vedea Addenda), raspunzand numeroaselor solicitari ale publicului (in conditiile epuizarii primei editii). Fie ca autorul sa staruie necurmat in constiinta si-n rugaciunile noastre.
Razvan CODRESCU
SUMARUL EDITIEI
PREFATA: “OMUL RECENT” AL PARINTELUI CALCIU (R. CODRESCU)
UN “FOUNDING FATHER” ANTI-HRISTOS
DEMONIZAREA AMERICII
HOMOSEXUALITATEA IN AMERICA
APOCALIPSA SI ANUL 2000
APOCALIPSA SI STIINTA
STIINTA SI PROVIDENTA
DUMNEZEU – CREATOR SI ARHITECT
MATERIE SI ANTIMATERIE
UN IZVOR DE ANTIMATERIE
CEARTA ASTROFIZICIENILOR
MASONERIA SI ORGANIZATIILE INTERNATIONALE
ERA INSCENARILOR
ULUITOAREA CONVERTIRE
BISERICA IN LUMEA CONTEMPORANA
IN LOC DE INCHEIERE: ZIUA JUDECATII (FEDERICA M. GREEN)
ADDENDA
OCCIDENTALI CONVERTITI LA ORTODOXIE
POVESTEA UNEI CONVERTIRI (MARY M. McCANN)
ORTODOXIA IN ARIZONA (O MARTURIE ANONIMA)
CAZUL SERAPHIM ROSE (IEROMONAHUL DAMASCHIN)
NOTA BIBLIOGRAFICA