“PASTE FERICIT” ?

E doar prilej de intristare si jena atunci cind, din pompa formalismului recent si din descreieratul establisment comercial, izbucnesc, cu totul desincronizat si blasfemiator, neavenite urari de... “Paste fericit!”. Eu, unul, sint pus in dificultate, dar prefer sa nu raspund nimic atunci cind, in Saptamina Mare, mi se arunca formula asta ori cealalta, la fel de nepotrivita: “Sarbatori fericite!”.

Saptamina Mare este o vreme pe care Biserica a rinduit-o pentru ca noi sa avem mai mult sprijin spre a ne sincroniza (asa cum, de altfel, in tot timpul ar trebui sa o facem) intru existenta la care Hristos ne cheama. In aceste zile inima noastra se poate incalzi si cerbicia noastra se poate inmuia mai lesne, caci noi devenim martorii patimilor lui Hristos. Desi nu pune pe sine sac si cenusa, ferindu-se sa bata toba pe seama oricarui fel de detaliu al postirii, credinciosul alege sa se apropie de dumnezeiasca smerenie a lui Hristos cu o minima nevointa personala, pe care Judecatorul o va  socoti de la banutul vaduvei si pina la darul bogatului.

Intreaga Saptamina Mare, care incepe cu slujba Deniei din seara Duminicii Floriilor, este o lenta si indelunga urcare a Golgotei. In rastimpul acesta se cuprind toate legile si toate proorociile, vechitestamentare si noutestamentare, caci dragostea lui Dumnezeu face un imposibil si inimaginabil act de smerenie in trup omenesc. Evenimentele se repeta in fiecare an, implacabil, pentru ca noi, cu pacatele noastre, punem la cale rastignirea lui Hristos, intrind de fiecare data, constient ori inconstient, cu voie ori fara voie, in rolul de martori-complici ai deicidului.

Pe masura ce aceste zile trec, tensiunea se acutizeaza, iar cel care intra in ritmul deniilor nu se poate sa nu simta asta. Joi si Vineri se petrec cele mai mari grozavii ale tuturor timpurilor. Hristos, Dumnezeu-Omul – Care este Calea, Adevarul si Viata – este vindut, chinuit, batjocorit, ucis si ingropat. Iar noi cadem intr-un abis al intristarii o data cu prohodirea; “Spaima ia pe ingeri/ De grozava-Ti moarte,/ O, Facator a toate!”.

In mod limpede, intre toate acestea, ca la orice ingropaciune, nu este loc pentru urari de bine, firitiseli si politeturi, caci crestinul a devenit acum  – in timp real, cum se zice intr-un anumit jargon tehnicizant – contemporanul episoadelor esentiale ale istoriei mintuirii. Chiar daca se gindeste si la ceea ce va fi Simbata noapte si Duminica, el o face cu sfiala si cu masura. Nu poate ura “Sarbatori fericite!” – oricum e o singura Sarbatoare, ba chiar Sarbatoarea –, si nici “Paste fericit!”, atunci cind Hristos urca Golgota acestor zile, sau este pironit pe Cruce, sau se afla ingropat. Si tocmai in vremea asta crestinul e bombardat fara scapare – din televizor, din ziare, din reclame de tot soiul si prin viu grai – cu “Paste fericit!”, incit, chiar daca nu ajunge sa pasca fericit, urarea ii devine familiara, iar uneori, politicos si erbivor, o mai scapa si el... nerumegata.

Ortodoxia nu incape asa o formula – insinuata negustoreste din advertising-ul Apusului –, caci Rasaritul are rinduiala lui “Hristos a inviat!” si “Adevarat a inviat!”.

Ceea ce este inca mai stricacios e ca formula asta nefericita, care a facut cariera dupa 1989, se perpetueaza si dupa Inviere, izbucnind in continuare monoton si irepresibil pe ecrane, din difuzoare si de pe variile materiale publicitare. E o sarja agresiva, lucrind la desacralizarea Sarbatorii.

Iarna trecuta am vazut pentru prima data in Romania folosindu-se cuvintul, daca poate fi numit asa, “X-mas”. Era plasat central intr-o reclama a unei companii de telefonie mobila. Pentru cine nu stie, X-mas este inlocuitorul relativ recent al lui Christmas. Asa cum se vede, in limba engleza Craciunul, Christmas, il cuprindea intreg pe Hristos, Christ. Dar Hristos nu pare sa-si mai aiba locul din cauza prilejului de fantastic comert al “sarbatorilor” globale de iarna, caci, in loc de Christmas, anglofonii il folosesc acum mai mult pe X-mas, care le suna aproximativ la fel si, dintr-un anumit unghi, este mult mai “corect”, fiind accesibil tuturor. Pe scurt, Hristos a fost inlocuit cu X, un nimic, iar din Craciun n-a ramas decit sufixul…

Or, daca aceasta prost-modernitate va prinde si la romani – ceea ce inca pare improbabil –, ne paste o fericire vara-iarna de genul cel mai pasunist (folosesc aici cuvintul in sensul propriu, iar nu in cel intrebuintat de vrednica intelighentie).

Evident, nu o acreala de postitor prost-dispus trebuie sa ne opreasca inainte de Pasti de la urari exuberante in tot chipul  – potrivite, de pilda, inaintea Nasterii Domnului, (dar in niciun caz impersonal si la gramada, facute pe email si SMS) –, ci oprelistea va sa-i vina crestinului din stradania spre adecvare duhovniceasca si din rinduiala Traditiei.

Iar pe ceilalti ii vom ingadui, de vreme ce nu vom fi in stare sa-i ferim de indatinarile de pe urma ale tragicei neintelegeri.

Lucian D. POPESCU

P. S.: O persoana apropiata inimii mele, o fiinta bine intentionata, cucernica si curata sufleteste, dar rapita, cu siguranta fara puterea de a se impotrivi, de nebunia pasterii fericite, mi-a trimis in Saptamina Mare textul “Paste fericit!” intr-o felicitare in genul martisoarelor de la “Fondul Plastic” si care nu continea nimic din semnele crestine, insa imi livra, in schimb, citeva paie pe care, la o adica, le-as fi putut… paste.

Si sint incredintat ca ea ma va ierta pentru indelicatetea de a fi publicat aceasta tulburatoare ilustrare, caci sint sigur ca ea va fi intre primii care vor intelege.