RAZVAN CODRESCU

ROST DE DOINA

(Noi cintece fara stapin)

Inchin aceste versuri

 apusei maiestati

 a taranului roman

si

sufletului veghetor

al lui Horia Bernea

HAIDUCIE

Haiducie, dorul meu,

unde m-ai lasat la greu?

Ce se-alese, in amurg,

si din flinta, si din murg,

ce se-alese din pistoale,

si din piepturile goale,

si din pleatele in vint?

Fluierele – unde-mi sint?

Haiducie, dorul meu,

sa te bata Dumnezeu,

c-ai tulit-o tocmai cind

ma pastea din cer un gind...

LUPII SFINTULUI ANDREI

Sint Andreie, lupii tai

is din zi in zi mai rai;

nu-si mai schimba parul tot,

ci doar singele pe bot,

iar cind urla-n codrii vechi,

cad luceferii parechi.

Sint Andreie, lupii tai

se scoboara noaptea-n vai

si prin marile zapezi

nu-i auzi si nici nu-i vezi,

doar le simti, cu-nfiorare,

laba-nfipta in spinare.

Sint Andreie, lupii tai

umbla razna peste cai

si nimic nu le e lor

cruce, pestera, izvor,

tot acest amar tara

numai buna ca sa moara.

DOAMNE, INTRE SUS SI JOS...

Doamne, nici saminta nu-s

si nici rod de jos in sus,

nici nu sint, de sus in jos,

nici iubire, nici prinos.

Dar tu, Doamne, jertfa-adus

pentru vecii mei de sus,

esti, de cind te stiu, milos

si cu anii mei de jos.

De-oi purta de jos in sus

crucea Domnului Iisus,

m-o-ntarca de sus in jos

slava Domnului Hristos.

DUHOVNICEASCA

            Intru pomenirea

Parintelui Cleopa

De ti-o da pacatu ghes,

zi-i cinci vorbe cu-ntales

si te-nhama cu rabdare,

ca-i pacatu cutra mare.

Ca sa aibi cu cerul parte,

gindu tine-ti-l la moarte,

ca frumoase cite sint,

toate s-or facea pamint.

Iar nacazu, daca vine,

fa-l nadejde mai bine,

ca-ntr-un sclipat, pe tirziu,

raiu te-o minca de viu.

VISELE

Visele, cind tocmai vin,

amiros a rozmarin.

Visele, cind stau in loc,

amiros a busuioc.

Visele, cind n-au liman,

amiros a maghiran.

Numai unde vise nu-s

e-o duhoare de nespus...

CINTEC DE NEAM

Neamule, de ce vrei tu

ce-altii au si-ai nostri nu?

Si de ce nu vrei si lor

sa le dam din dorul-dor?

Neamule, stii tu ce ai

colea-n gura ta de rai?

Si pricepi ce dar ti-a dat

Dumnezeu, cind te-a-ntarcat?

Neamule, au pina cind

vei cersi, nimica dind,

iar din darul tau, cind oare

da-vei si la cine n-are?

CARTE CATRE MINDRA MEA

Io mi-s, mindro, dintr-un gind

cit lumina de plapind.

Io mi-s, mindro, dintr-un dor,

cumu-i boarea de usor.

Io mi-s, mindro, dintr-un vis,

dalb ca floarea de cais.

D-aia, mindro, cind ma vrei,

nu-ti dau veste pasii mei.

D-aia, mindro, cind ma cati,

ochii tai ramin mirati.

D-aia, mindro, cind ma ai,

tu-mi esti coasta, io ti-s rai.

DOINA DARURILOR

Neamul meu, de vechi ce este,

pare basm, pare poveste.

Limba mea, de veche ce-i,

are rai la gura ei.

Iara dorul, sfintul dor,

ce-i al nostru, nu si-al lor,

chiar de-l uita omul viu,

ingerii din cer ni-l stiu,

si ni-l stie codrul des,

de la munte pin’ la ses,

si ni-l stiu, pe sub tarini,

mortii nostri, din batrini.

Neamul, limba, dorul ni-s,

de cu veghe, de cu vis,

darurile sfinte care

prisosec peste uitare

si ne trag, cu morti si vii,

dinspre veac inspre vecii.

ANA LENA

Ana Lena, dusu-s-au

aii care simbur au,

si-au ramas in coji si-n foi

numa aii care-s goi...

Ana Lena, mai stii tu

colea-n coasta mea cum fu?

Nu tu sarpe, nu tu vina,

doar lumina lumii lina;

nu tu leat, nu tu soroc,

doar iubirea – ca un joc.

OCHI DE RAI

(varianta)

Intr-al raiului cerdac

toate motaie si tac,

numai vintul, cind si cind,

mai rasfata frunza blind...

Doarme bunul Dumnezeu

cu un ochi deschis mereu,

iara eu, in poala lui,

torc un gind si nu i-l spui...