CE FAC ROMANII ARDELENI?

Cand s-a organizat Mitropolia de la Cluj, o multime de ardeleni, mai ales din Sibiu, dar nu numai, s-au agitat. Si s-au agitat foarte tare. Dar cand e vorba de “referendumul” organizat de unguri in asa-zisa “secuime” (care demult e deznationalizata de Ungaria si devenita maghiarime), ardelenii dorm. De la 1918 si pana astazi, propaganda maghiara nu inceteaza a ponegri atat pe romani in general, cat si stapanirea romaneasca in Transilvania, Crisana, Maramures, Banat. Romania, statul roman si romanii sunt acuzati – in corpore si individual – de orice este cu putinta, de la coruptie la severitate extrema, de la lipsa de preocupare pentru educatie la controlul extrem al educatiei, de la delasare la oprimare. Este evident ca nu au cum sa fie adevarate toate. Dar principiul “Ponegreste, ponegreste, pana la urma va ramane ceva!” functioneaza si in acest caz.

Ce face statul roman?

Ceva – foarte putin – mai mult decat nimic, dat fiind ca UDMR este prezenta in mai toate guvernarile.

Ce fac romanii, mai ales romanii ardeleni?

Pana la 1918 romanii ardeleni luptau pentru apararea fiintei nationale. Luptau pentru salvarea si cresterea Neamului, pentru unitatea Tarii, pentru dezvoltarea unei societati si culturi romanesti. La fiecare actiune anti-romaneasca a ungurilor, Ungariei sau Austriei, romanii cautau a gasi un raspuns, cat mai potrivit atat vremurilor, cat si trebuintelor nationale. De exemplu, la sistematica prigoana pentru maghiarizarea numelor, exercitata atat de unguri ca indivizi, cat si ca politica de stat si culturala, romanii raspundeau prin apelarea la nume imposibil de maghiarizat: Romulus, Traian, Remus, Iulian etc. De multe ori, cei care erau siliti de functionari a-si maghiariza numele apelau la toate mijloacele posibile pentru a si le recapata in forma romaneasca. Proteste mai mult sau mai putin diplomatice fata de maghiarizarea fortata apareau in presa romaneasca, desi de multe ori erau platite nu doar cu amenzi, ci chiar cu inchisoare. Intr-un cuvant, se raspundea, pe toate caile posibile, actiunii anti-romanesti.

Dar astazi? Nimic, sau aproape nimic.

La toata denigrarea ungureasca, romanii ardeleni se arata incapabili sa dea un raspuns eficient.

Criminalii de razboi unguri au monumente in felurite locuri din Ardeal, din Arad in Harghita. Romanii n-au nimic de zis, nici macar sa faca o amarata de plangere la UE. Ungurii o fac si daca stranuta un roman, acuzandu-l de terorism si razboi biologic. Daca ungurii fac apologia terorismului, romanii ardeleni dorm linistiti. Ungurii au reusit sa acuze Romania de moartea evreilor pe care ei, ungurii, i-au masacrat in Transilvania de nord-vest, ori i-au trimis in lagarele naziste. Romanii ardeleni, chiar si urmasii celor ce si-au dat viata pentru a salva o familie evreiasca (si au fost salvate mii de familii evreiesri!), n-au nimic de zis.

Ungurii ce au masacrat in Al Doilea Razboi Mondial sate intregi romanesti nu au fost niciodata judecati de instantele romanesti si internationale. Teribili criminali de razboi au murit in liniste, lasand urmasilor lor principiile oribile dupa care si-au trait viata. Fata de Ip, Traznea si celelalte localitati in care genocidul anti-romanesc a atins cote inimaginabile, romanii ardeleni sunt vinovati de uitare si indiferenta.

Mostenirea Gojdu, jefuita de Ungaria si guvernul (ardelean!) de la Bucuresti, nu a starnit nici o replica la nivel de mase, nici o ridicare a romanilor din Transilvania si celelalte provincii. Ii preocupa ceva pe romanii ardeleni, in afara de cresterea nivelului de trai? Da, sa critice conducerea de la Bucuresti, sa acuze “Regatul” si “regatenii” de balcanism si, eventual, sa viseze, spre fericirea iredentei unguresti, la cat de bine s-ar conduce un Ardeal autonom. Si totusi, politicienii originari din Ardeal sunt multi, puternici si... nu fac prea multe pentru tara (ce diplomati suntem!). Romanii ardeleni nu vad asta, nu inteleg faptul ca cei care-i tradeaza la Bucuresti ii vor trada si oriunde altundeva. Singura solutie ar fi ca ceea ce a fost odata ASTRA, ceea ce au facut candva romanii ardeleni fara un guvern national sa fie din nou pus in practica. In definitiv, daca un guvern ardelenesc tradeaza astfel Ardealul, aceasta ar fi singura solutie.

Pentru referendumul secuiesc pot exista nenumarate reactii:

- lucrari despre genocidul anti-romanesc din Transilvania de nord-vest, in engleza, germana, franceza etc. si trimise UE si statelor europene;

- lucrari despre genocidul anti-evreiesc din Transilvania de nord-vest, in engleza, germana, franceza etc. si trimise UE si statelor europene;

 - lucrari despre genocidul anti-tiganesc din Transilvania de nord-vest, in engleza, germana, franceza etc. si trimise UE si statelor europene;

- lucrari despre persecutiile anti-romanesti – din ultimii ani – ale autoritatilor locale unguresti din “secuime”, traduse in engleza, germana, franceza etc. si trimise UE si statelor europene;

- emisiuni si articole pe tema in  mass-media din intreaga Romanie;

- demonstratii de protest, memorandumuri, memorii s.a.m.d. 

Ce fac romanii ardeleni? Nimic.

Iar dupa ce vor fi pusi in fata faptului implinit, vor acuza eventual tot “regatenii” sau Bucurestiul ca nu le-au implinit dorintele pe care nu le-au exprimat, drepturile pe care nu au stiut sa si le apere. Trista aceasta generatie, care se plange de orice, dar nu mai lupta decat pentru bani!

Preot Mihai-Andrei ALDEA