SCRISOARE DESCHISA ADRESATA DOMNULUI CRISTIAN ADOMNITEI,

MINISTRUL EDUCATIEI, CERCETARII SI TINERETULUI

            Domnule Ministru,

            Cum evolutiile din invatamantul romanesc al ultimilor ani sunt ingrijoratoare, si fiindca ati fost primul ministru care a declarat – intre altele – ca vrea sa asculte si vocea profesorilor, tin sa va fac cunoscute cateva ganduri – rod al unor indelungate observatii si analize.

            De la inceput trebuie sa va spun ca ansamblul de reactii profesionale sesizat in sanul corpului profesoral romanesc releva o profunda criza, dublata de o insatisfactie perpetua, de frustrari, dezabuzare si revolta, toate cu consecinte majore asupra calitatii actului didactic. Este tot mai evident ca profesorul trebuie sa faca fata unor evolutii imprevizibile, pentru care el nu a fost pregatit nici profesional, nici psihologic. Ca urmare, in extrem de mobilul context in care profesam se pot identifica reactii clare de respingere a elementelor reformatoare, alaturi de o angoasa extinsa care dezangajeaza profesorii, diminuandu-le alarmant performantele. Daca sub comunism actul didactic a fost mai mult simulat si profund alterat in esenta sa, astazi a profesa la cote ridicate (intr-o nesiguranta absoluta sub raport profesional si material) devine ceva, practic, imposibil. Un corp didactic deceptionat, remunerat derizoriu, deprofesionalizat metodic, anihilat si „administrat” excesiv nu poate practica eficient cea mai delicata si dificila profesiune, care, in plus, suporta radicale si galopante transformari nefericite. Suntem bombardati cu rudimente preluate neinspirat din actuala didactica occidentala si cu tentative de perfectionare fortata, ce nu ridica in nici un fel calitatea calificarii de care dispunem. Aceiasi activisti cu mentalitate comunistoida decid evolutiile scolii romanesti. Absolut toate consultarile pe tema modificarii legilor 84 si 128 au fost superficiale, expediate, formale, pentru ca toata lumea stie ca lucrurile se decid „la centru”, peste capul specialistilor activi din unitatile scolare. In mod iresponsabil, inlocuim o birocratie cu alta. Formatia de baza si cea curenta a profesorului nu sunt nicidecum revigorate. Aceleasi cercuri pedagogice de la care nimeni nu a invatat niciodata nimic, aceleasi asa-zise perfectionari, aceleasi simpozioane si sesiuni de comunicari inscenate, incapabile sa ofere tehnici didactice superioare si functionale. In plus, a inceput o sarabanda a „cursurilor” de tot felul, care-i obliga pe anumiti profesori sa-si piarda timp, bani si nervi la sfarsit de saptamana pentru a asculta prelegeri penibile, tinute de persoane neavenite. Punctajele – si, mai nou, creditele – devin niste obsesii. Incertitudinea este suverana. Munca specifica, profesionalismul, lecturile aplicate si vaste, moralitatea ireprosabila nu mai conteaza. Ceea ce importa este... dosarul! Opriti, Domnule Ministru, acest tavalug al falselor evaluari si creditari! Nu permiteti veleitarilor sa se mentina si sa parvina prin hartii si nu acceptati inlocuirea profesarii autentice cu niste dosare pline de formalisme birocratice! Nu admiteti transformarea profesorului intr-un contopist al propriilor gesturi profesionale! Sa nu facem un comunism pe dos! Cum este posibil sa obligi profesorii a se inscrie la presupuse programe de perfectionare fara sa li se anunte problematica si nivelul cursurilor, nici titularii lor si – culmea! – pretinzandu-le un dosar cu cópii ale diplomelor de bacalaureat, licenta, grade didactice etc.?! Cum e posibil sa pretinzi un dosar cuiva care nu a cerut absolut nimic? Ce importanta poate avea diploma de bacalaureat a unui profesor pensionabil? Las la o parte faptul ca toate celelalte acte au fost prezentate de fiecare cadru didactic din orice scoala, in functie de vechime, de cel putin zece ori, la cererea inspectoratelor scolare! Iata aberatii de netolerat! Desfid aceste tentative de violentare si timorare a profesorilor, cer intreruperea lor imediata si definitiva si pretind pedepsirea exemplara a celor ce se fac vinovati de aceasta stupida evaziune birocratica! Dupa o munca ireprosabila si subremunerata de decenii intregi, dupa multe mii de ore suplimentare de pregatire eficienta pentru bacalaureate, concursuri de admitere, olimpiade scolare etc., ore facute adesea de amorul artei, un profesor asteapta multumiri din partea superiorilor ierarhici, iar nu evaluari, creditari, false perfectionari, sau alte aberatii de aceeasi factura. Anunt pe aceasta cale ca nu ma voi transforma niciodata intr-un dosar si nu voi deveni vreodata cursantul unor preparatori sau asistenti de ocazie.

            Profesorii si elevii trebuie rechemati in biblioteci. Nu se invata carte prin Internet. Protejati elevii de superficialitatea si de sclavia calculatorului! Ei trebuie sa stie bine sa foloseasca ordinatorul, dar este strict indicat ca acesta sa ramana un mijloc si nu un scop. Opriti, Domnule Ministru, nebunia asa-numitelor actiuni educative care, aproape zilnic, perturba cursurile si obliga clase intregi de elevi sa paraseasca orele pentru a participa la fel de fel de intruniri cu un impact derizoriu. Redati scolii de azi demnitatea si atmosfera din perioada interbelica! Institutia scolara trebuie sa redevina un spatiu privilegiat al echilibrului moral si intelectual. Anulati puterea activistilor de partid din scoala romaneasca! Curmati hotarat falsificarea examenelor de corigenta, diferenta, capacitate, bacalaureat, a olimpiadelor si a tuturor concursurilor scolare! Inversarea sistematica a valorilor demotiveaza acut si deceptioneaza adanc tineretul scolar onest. Insa factorul care greveaza in cea mai serioasa masura conditia noastra profesionala este legat de absenta unui acord asupra finalitatilor spre care tindem si asupra valorilor procesului instructiv-educativ. Inaltii diriguitori ai invatamantului, desi au centralizat masiv decizii, uitand a se consulta onest cu profesorii practicanti, nu au putut defini cu pregnanta obiectivele didactice pe care le vizam. De aici, cum aratam, apar posibilitati de negare din exterior a importantei muncii didactice, concretizate, intre altele, intr-o salarizare penibila, care inhiba, sperie sau invita la acte dezonorante. In fond, ceea ce se plateste in prezent abia acopera deplasarea si prezenta la ore... Iata de ce a imagina noi sisteme de evaluare, varii credite si punctaje menite sa scada salariul profesorului mi se pare un demers sinistru, amoral si iresponsabil. Cum poti scadea un salariu mediu aflat sub o mie de lei? Cu ce ar mai ramane cel penalizat? Cum s-ar mai putea prezenta in fata claselor de elevi? Ca un salahor? Ce carti si-ar mai putea cumpara? Cu ce tonus ar mai putea profesa? Cine – in asemenea conditii – ar mai veni in invatamant? Oricum, cei care profeseaza azi o fac pentru ca nu au alta solutie! Daca ar putea, mai toti ar parasi imediat sistemul! Credeti ca niste indivizi care vin la scoala cu mare retinere si cu teama perpetua – generata de zilnice schimbari stupide, obligatii absurde, inspectii umilitoare si evaluari strambe – vor putea reforma scoala romaneasca? Stiu perfect ca sunt si profesori care nu au nici o legatura cu exigentele didacticii, cu morala sau profesionalismul de rigoare. Ei sunt opera comunismului ante si postrevolutionar si, din pacate, pe foarte multi dintre ei se bazeaza sistemul actual. Le sunt agreate atat obedienta fara fisura, cat si dispozitia perpetua de a abdica de la principii spre a se deda oricaror malversatiuni... Caracterele nu plac deloc. Sunt ocolite, umilite, amenintate, marginalizate. Este clar, Domnule Ministru, ca se impune o revizuire fundamentala a pozitiei Ministerului fata de ambele categorii. Oricum, in pofida discursului oficial, revirimentul suportului socio-economic pentru activitatile didactice nu este inca perceput, iar parintii si scolarii insisi manifesta o tot mai redusa incredere in virtutile muncii dascalilor. Ca urmare, prestigiul traditional al acestei profesiuni cunoaste un regres evident, care se intrepatrunde cu modificarea ponderii anumitor convingeri si valori in lumea de azi. V-ar reveni, Domnule Ministru, sarcina si onoarea de a reda scolii romanesti demnitatea, rigoarea si linistea pierdute de atata vreme. O veti putea face numai inlaturand rapid si fara ezitari armata de activisti de partid din Minister, Inspectorate, directii de unitati scolare. Faceti gestul unic de a-i expedia acolo unde nu au dorit sa ajunga niciodata: dincolo de fotoliile de comanda sau in fata claselor de elevi, spre a tine cursuri, si atunci vom vedea de ce sunt capabili! Fara a avea vreo legatura cu esenta didacticii, acesti nefasti functionari nu sunt decat factori de tensiune, iritare si blocaj, prin suita diabolica de circulare, ordine, directive etc. pe care le emit perpetuu si care violenteaza profesorii si ii plaseaza intr-o situatie de culpa neintrerupta, intrucat nenumaratele pseudo-indatoriri ce li se impun nu pot fi niciodata indeplinite integral. Desigur, avem aici de-a face cu o continuare a manierelor comuniste de control, anihilare si administrare a profesionistilor. Stupiditatea discretionara, instabilitatea extinsa, insecuritatea sempiterna fac ravagii. Cum explicati, bunaoara, renuntarea la examenul de capacitate? Dupa ezitari indelungi si nejustificate pentru introducerea lui, dupa mutilarea lui (vezi reducerea nemotivata a disciplinelor de examen de la patru la trei), dupa transformarea lui intr-o bagatela, examenul – culmea! – devine „desuet”, iar cei vinovati de compromiterea lui isi continua nepedepsiti si dezinvolti opera distructiva! Cum este posibil asa ceva? Bacalaureatul, dintr-un examen care in perioadele normale ale scolii romanesti tinea natiunea cu respiratia intretaiata (fiindca erau filtrate si promovate valorile certe ale unor generatii), a ajuns o inscenare, o afacere sinistra pentru reprezentantii ambelor grupari: candidatii si evaluatorii! Cum se poate tolera o asemenea crima? Demantelati fara ezitari retelele care de ani si ani falsifica tabla de valori a olimpiadelor, examenelor de capacitate si bacalaureat sau a concursurilor de titularizare a profesorilor, si dictati pedepse exemplare pentru cei vinovati! Impuneti atat o asistenta riguroasa a tuturor probelor de examen sau concurs, cat si chemarea pentru evaluare a celor mai onesti si pregatiti specialisti. Impuneti ca presedinti ai comisiilor doar conferentiari si, mai ales, profesori universitari reputati si dispusi a-si face regulamentar datoria. In ultimele perioade, presedintii comisiilor sunt ilustri necunoscuti, ignora total regulamentul examenului national, parasesc centrul de examen, nu asista probele orale si favorizeaza tripotaje de cel mai jos nivel! Redati examenelor nationale tinuta si prestigiul de odinioara! Bagatelizarea lor, promovarea lor cu note si procente aiuritoare constituie lovituri grele date invataturii de carte. Interziceti difuzarea abuziva a sintezelor, compendiilor, culegerilor de texte semnate de veleitari si care sunt tot atatea otravuri pentru elevi! Ei nu au nevoie de surogate, ci de operele marilor autori. Repuneti latina, filosofia, religia in drepturile lor! Revigorati invatamantul primar, actualmente lamentabil, si nu ezitati a relansa invatamantul superior politehnic! Vegheati ca orice concurs sau examen cu probe orale si scrise sa debuteze numai cu cele scrise, eliminatorii, iar baremele de notare sa fie in asa fel concepute incat nota de promovare sa se obtina cu dificultate, si nu nota maxima! Mentineti fara rabat ciclul liceal de patru ani, pastrati minimum patru ani si pentru facultati si nu permiteti transformarea licentei intr-o calificare de categoria a treia! Renuntati la simulari de examene sau la testari inutile! Elevii trebuie redeprinsi cu invatatura. Atat. Nu pierdeti din vedere nici unele amanunte aparent minore, dar in realitate de mare importanta, ca de pilda a mentine nota 6(sase) ca nota de promovare a bacalaureatului in conditiile in care toate probele examenului se trec cu 5 (cinci)! Este stupid, fiindca orice examen alcatuit din mai multe probe se poate absolvi cu nota de trecere a fiecareia. E absurd a fi declarat admis dupa fiecare examinare si respins in final! Puteti pastra nota 6(sase) doar daca ea devine obligatorie ca nota minima de trecere a tuturor disciplinelor de examen. Si nu sovaiti a dispune reevaluarea, prin sondaj, a tezelor notate cu 5, 6, 9, 10. Veti fi in fata unor fapte penale...

Ar fi inca multe de adaugat. Daca scoala nu mai este acel templu al rezistentei intelectuale si daca ea a preluat ritmuri ori habitudini ale mediilor civile, regresand si alimentand discursuri depreciative sau generand adversitati care o erodeaza, Dumneavoastra, Domnule Ministru, alaturi de noi, aveti datoria de a incerca sa o redresati spre a putea functiona neintinata. Nu am naivitatea de a crede ca o veti face in urma unei scrisori. Nu am nici convingerea ca niste diriguitori obtuzi si venali, care nu stiu decat sa forjeze situatii statistice si sa imagineze „actiuni”, care se infatueaza cu premiile obtinute de elevi dotati la unele olimpiade internationale, uitand ca aceste rezultate au fost repurtate impotriva si in pofida scolii, sau care au imaginat cele mai absurde, injuste si umilitoare criterii de acordare a salariilor si gradatiilor de merit, ar putea invata vreodata ceva si, in consecinta, s-ar putea retrage din functiile pe care le reprezinta cu atata dezonoare. De ce am facut atunci acest demers? Simplu: Par acquit de conscience.      

Va rog primiti, Domnule Ministru, expresia deplinei mele consideratii.

Prof. Adrian POPESCU

Director, Colegiul National Anastasescu,

Rosiorii de Vede