HAIDUCUL LUI DUMNEZEU

 

            Fidelul nostru colaborator Florian Bichir, teolog si gazetar, publicist-comentator la Evenimentul zilei, debuteaza editorial luna aceasta cu un volum – Credinta noastra cea de toate zilele – aparut la Editura Revistei „Lumea Credintei” (din a carei Redactie autorul face parte de cativa ani buni). Semnaland aceasta iminenta aparitie, reproducem aici cuvantul inainte (P. S. Calinic: „Poftire la bucuria lecturii”) si prefata editoriala (Razvan Codrescu: „Haiducul lui Dumnezeu”) care deschid volumul respectiv. (Redactia)

Prin toamna lui 1994, cand mi s-a intamplat sa-l intalnesc pentru intaia oara, intr-o imprejurare care va face poate candva subiectul catorva gustoase pagini memorialistice, Florian Bichir era un tanar de abia 20 de ani, nu lipsit de istetime si cu bune instincte de dreapta, insa total neformat. Inalt, osos, intempestiv, i-ai fi prevazut mai degraba o cariera de bodyguard decat una de condeier. Dincolo de aceasta aparenta teribilist-haiduceasca, se vadea insa in el, de-l iscodeai mai indelung si mai indeaproape, un fond de candoare si de buna-credinta, care pana la urma l-a si salvat de primejdia „vitalitatii proaste” si a balcanicei alunecari in derizoriu. Infruntandu-si ispitele, omul s-a construit sarguincios pe sine, a studiat Teologia si Literele, s-a inversunat pe condei, stiind sa uceniceasca deopotriva la scoala marilor interbelici, dar si la cea a „evenimentizarii” contemporane, iar in cele din urma i-a fost dat sa razbeasca prin scris, intr-o ipostaza mai rara la noi: cea a jurnalistului crestin. Dupa cativa ani, am inceput sa-i intalnesc din ce in ce mai des numele in presa centrala, pe un registru variat: reportaj, ancheta, comentariu, pamflet...

„Padre”, cum ii zic prietenii, a invatat sa slujeasca ideea crestina printr-un discurs avizat, dar nepopesc, evitand lungimile, pretiozitatile, afectarile pioase sau rigoriste. Chiar daca uneori expresia pare prea cruda sau prea repezita, ansamblul este intotdeauna lamuritor, merge la nodul esential al lucrurilor, descreteste fruntile spre adevar, cu masura credintei, dar si cu un anume tupeu al libertatii asumate „haiduceste”, de o reconfortanta ofensivitate justitiara intr-o lume in care prea adesea „dreptatea umbla cu capul spart”.

Cand isi va aduna la un loc articolele cu tematica social-politica, va aparea mai pregnant darul lui de polemist si pamfletar – registru stilistic care se potriveste poate cel mai mult firii sale, dar si asteptarilor unui public satul de politica si de retorica evaziva  a jumatatilor de adevaruri „scaldate”. Deocamdata, intre copertele acestui volum de debut editorial sunt adunate texte mai cuminti – dar nu mai putin vioaie – dedicate dimensiunii crestin-ortodoxe a vietii romanesti, cu punctul de plecare in realitatile curente, dar cu reverberatii care ajung pana-n viscerele trecutului, caci viata religioasa este, pana la urma, traditie mereu actualizata, comuniune a viilor si a mortilor in prezentul etern al Duhului. „Faptul divers” crestin are intotdeauna o radacina bine infipta in humusul diafan al trecutului, nu se reduce niciodata la imediat si tocmai de aceea necesita o talcuire aparte, care nu este la indemana oricui.

Multi „isi dau cu parerea” prin presa noastra cea de toate zilele in legatura cu evenimente sau probleme din sfera credintei, dar prea putini au acoperirea teologica sau istorica a afirmatiilor lor si sensibilitatea cuvenita unor astfel de abordari. De aceea, cele mai multe referinte jurnalistice la „lumea credintei”, atat in presa scrisa, cat si in cea audio-vizuala, sunt oarecum pe dinafara problemelor, falsifica ingenuu sau tendentios faptele, uzeaza de termeni neadecvati si trag concluzii pripite, ajungand mai degraba sa dezinformeze sub pretentia de a informa. Iata de ce este o sansa deontologica pentru presa noastra in general, si pentru Evenimentul Zilei in special, sa aiba un analist al fenomenului religios cu orizontul si incisivitatea autorului acestei carti greu incadrabile. Si nu numai al fenomenului religios in sine, dar si al numeroaselor lui rasfringeri in ordinea culturii si/sau civilizatiei, cum se vede in multe dintre textele care urmeaza (majoritatea aparute initial, in ultimii 3 ani, fie in Evenimentul Zilei, fie in lunare cultural-religioase ca Lumea credintei sau Puncte cardinale).

Fiecare cotidian care se respecta ar trebui sa aiba un „Padre” bichiritor (DEX: a bichiri = „a face sau a drege un lucru pe indelete, migalind”), mai ales intr-o tara cu o atat de indelungata traditie crestina si cu o atat de covarsitoare majoritate ortodoxa (dar care risca contextual, dupa lungul hiatus comunist si pe fondul de confuzie al interminabilei „tranzitii”, sa-si piarda sau sa-si perverteasca identitatea si reperele istorico-spirituale).

Intrucat autorul este de mai multi ani si colaborator constant al magazinului ilustrat Lumea credintei, rezulta firesc si imbucurator ca editura omonima sa-i gazduiasca debutul editorial, cu marturisita „complicitate” intru Hristos. Cititorul – care ar putea sa nu fie familiarizat cu scrisul autorului – va descoperi in paginile care urmeaza un gen de carte cum nu sunt prea multe astazi la meridian romanesc: o oglinda a crestinismului viu, o galerie de portrete si de ctitorii ortodoxe „de langa noi”, o introducere informala in tainele si talcurile credintei lucratoare, intr-o redactare concisa si colocviala (sau, daca vreti, intr-o buna „deghizare” jurnalistica), meritand din plin binecuvantarea si calda recomandare introductiva a unui ierarh-carturar care cunoaste in toate implicatiile ei puterea ziditoare si marturisitoare a cuvintelor care se cer dupa Cuvant.

Razvan CODRESCU

POFTIRE LA BUCURIA LECTURII

De cate ori citesc un text si este reusit, incerc o mare bucurie a inimii. Este o descoperire si un dar ce se face scrisului romanesc, mai ales.

De cele mai multe ori, vazand aceasta, am indemnat pe fericitii condeieri sa-si inmanuncheze osteneala in carti, pentru a se hrani si altii de bucuria lecturii.

            Asa am avut bucuria sa citesc si ofranda scriitoriceasca a lui Florian Bichir. Daca ne gandim numai la titlurile: Crucile care cresc din pamant; Taina clopotelor; Pamantul care canta; Sfantul dintre noi: Teofil Orbul; Ortodoxia copilariei mele; In Occident este mai bine pentru trup, aici pentru suflet; Pustnicul Onufrie, prietenul lui Dumnezeu, putem spune ca toate acestea, si altele, ar putea fi titlul fericit a tot atatea carti.

            Fiind la prima carte, drumul lui Florian Bichir este deschis ca sa i se intrupeze gandurile si in alte tomuri de realizari literar-artistice.

P. S. CALINIC ARGATU,

Episcopul Argesului si Muscelului