FIGURI APOTEOTICE ALE ORTODOXIEI ROMANESTI

TESTAMENTUL PARINTELUI GALERIU,

CARE LUNA ACEASTA AR FI IMPLINIT 88 DE ANI

„M-AM STRADUIT SA VA ASEZ IN SUFLET CREDINTA,

VOI SA O MARTURISITI !”

Puterea legamantului

 

Multe si minunate sunt cuvintele pe care marele duhovnic, parintele Constantin Galeriu, le-a lasat fiilor sai duhovnicesti, dar si intregului neam omenesc, crestinesc si romanesc.

Neamului omenesc pentru ca in toata invatatura impartasita ne vorbea despre tot omul din lume, «omul creat dupa Chipul lui Dumnezeu», citandu-l adesea pe indianul contemporan  care a spus: “ Crestinismul este al lui Hristos, dar Hristos nu este doar al crestinilor”...

Neamul crestinesc pentru ca acesta ii era crezul: “Crestinii sunt vizionarii lumii!”; iar acest crez era cules din Evanghelie, era Cuvantul Mantuitorului asumat si trait viu: “Voi sunteti lumina lumii...” ( Mat. 5, 14)...

Si nu in ultimul rand, neamului romanesc, pe care l-a iubit si l-a slujit cu iubire si daruire sfanta, pana la ultima clipa a petrecerii pe acest pamant.

Acestui “neam sfant”, cum il numea Parintele, i-a pregatit, generatii intregi de: episcopi, preoti, calugari; dar si profesori, doctori, avocati, pictori, artisti, muncitori, oameni luminati, cu constiinta treaza care slujesc semenilor si vietii dupa Cuvantul Evangheliei, asa cum au vazut si au invatat de la Duhovnicul lor.

In seara de dinaintea inmormantarii, vazand cum oamenii de ordine pun oprelisti in calea celor ce urmau sa ia parte la slujba de inmormantare, o mare greutate imi apasa sufletul si atunci l-am rugat pe Parinte sa vegheze pentru a fi mangaiati toti oamenii care raman in spatele gardurilor... Iar Parintele nu a intarziat sa raspunda. Astfel ca, in momentul purtarii trupului Parintelui spre locul de odihna din curtea bisericii, deasupra multimii prezente la procesiune, in jurul soarelui s-a aratat un frumos curcubeu – semn biblic ce reveleaza legamantul, aratandu-ne cat de trainic si viu este legamantul intre Parintele duhovnic si fii sai duhovnicesti, dar si intre Dumnezeu-Creatorul si creatia Sa.

Puterea marturiei

            Cuvantul care mi-a luminat “cerul inimii” a fost rostit de Parinte in imprejurari deosebite si are valoare de Testament. Era cu trei luni inainte de adormirea sa intru Domnul. Am fost plecata din Bucuresti si, in jurul pranzului, cand am revenit am mers,  sa vad ce mai face Parintele... Imediat cum am pasit in curte am inteles ca se intamplase ceva grav. Toti cei ramasi erau marcati de o mare tensiune... Fara sa intreb ce s-a intamplat m-am alaturat celor prezenti, pentru a ne ruga impreuna. Dupa schimbarea antibioticului, Parintele facuse o reactie alergica puternica si fusese chemata Salvarea, care dusese de urgenta la spital. Prin simtirea lui vie si delicata, intelegand, dincolo de cuvinte, ce este in sufletul meu, diaconul Cristian Galeriu, m-a invitat sa-l insotesc la spital, acolo unde erau de veghe Ioana si Gabriel (cei nelipsiti in toata perioada de suferinta a Parintelui). Incercam din rasputeri sa alung din suflet orice spaima, orice apasare, Il rugam pe Dumnezeu sa-mi umple sufletul de credinta, de nadejde... M-am apropiat de pat... Avea ochii inchisi, chipul ii era obosit, dar scaldat intr-o lumina neobisnuita. Totul era parca incarcat de gravitate, de  taina... Era pentru prima data, de cand ne cunosteam, cand nu spunea nici un cuvant de intampinare...

            Parintele, care intotdeauna ne mangaia si ne indrepta privirile spre lumina, a prins deodata sa ne graiasca, rostind si rostuind intelesuri abia dibuite: «De acum am inteles, nu mai incape indoiala... Erau momente in care ma intrebam: cum va fi?... Si nu gaseam raspunsul potrivit... Astazi l-am primit... Incepusem sa ma desprind... si, inainte de a intelege limpede ce se petrece, cand am ridicat ochii… Maica Domnului impreuna cu Fiul ei asteptau cu bratele deschise spre intampinare»… Au urmat cateva clipe de tacere… clipe incarcate de rugaciune, de har… Si dupa acele cateva clipe de tacere, si-a adunat puterile si ne-a zis: «M-am straduit sa va asez in suflet credinta, voi sa o marturisiti!».

Te rugam din adancul sufletului, Prea  bunule Parinte, sa veghezi cu rugaciunea catre Mantuitorul si Sfanta Sa Maica, Cei ce pot face ca viata noastra sa fie o marturie vie a jertfelniciei in care ti-ai petrecut intreaga ta viata … Amin!

O smerita fiica duhovniceasca

GREU INCERCAT DE BOALA,

PARINTELE GHEORGHE CALCIU

IMPLINESTE LUNA ACEASTA 81 DE ANI

Luna aceasta, in ziua de 23, Parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa implineste 81 de ani (dintre care 21 i-a petrecut in temnitele comuniste: 16 sub Gheorghiu-Dej si 5 sub Ceausescu).

Din nefericire, aflat in obisnuita sa vizita anuala in tara, spre jumatatea lunii octombrie starea sanatatii sale s-a inrautatit si a trebuit sa fie internat de urgenta la Spitalul Militar Central din Bucuresti, unde a fost supus unei interventii chirurgicale. In urma operatiei, s-a constatat existenta unei tumori canceroase in faza avansata.

In momentul in care scriu aceste rinduri, Parintele Calciu se afla inca la sectia de reanimare a spitalului, cu o stare variabila, din care nu lipsesc momentele de buna dispozitie si de emulatie duhovniceasca. Vizitele se tin lant, ceea ce-l solicita poate mai mult decit ar trebui. Dintre sutele de vizitatori n-au lipsit insa Parintele Patriarh si Mitropolitul Bartolomeu (care l-a spovedit si l-a impartasit pe bolnav). Masluri i s-au facut aproape zilnic, iar maicutele trimise de la Diaconesti l-au vegheat cu discreta grija in toata aceasta perioada, alaturi de un personal medical despre care nu se poate spune ca nu si-a facut cu prisosinta datoria. Prietenii apropiati (Marcel Petrisor, Demostene Andronescu, mai tinarul Lucian Popescu, Jacques Iamandi, Erast Calinescu, Nicu Popa – venit anume tocmai din California – si alti citiva), impreuna cu fiul sau Andrei, i-au fost tot timpul prin preajma.

Dar si multi care nu i-au putut fi aproape in carne si oase, i-au fost aproape in duh, rugindu-se pentru sanatatea sa si pentru ca Dumnezeu sa-i intareasca familia greu incercata (doamna preoteasa Adriana Calciu-Dumitreasa, la rindul ei destul de bolnava, se afla singura acasa, la celalalt capat al lumii). Desi unii medici sint circumspecti, se pune problema ca in citeva zile, in conditii cu totul speciale, parintele sa paraseasca spitalul si sa zboare peste ocean. Mai mult decit oricind, parintele are nevoie de rugaciunea tuturor celor care-l cunosc si-l pretuiesc.

E imbucurator ca solidaritatea in rugaciune s-a facut din plin simtita, stiut sau nestiut, inca de la inceputul recentelor sale suferinte. Batrinii au o rinduiala a rugaciunii continue, formata din vremea puscariei: un fel de stafeta din 10-15 oameni care se roaga dupa un orar prestabilit, astfel incit flacara rugaciunii nu se stinge nici o clipa. Pe acest sistem si cu implicarea multor fii duhovnicesti mai tineri, sub binecuvintarea I. P. S. Nathaniel, cei din America au constituit un «Grup de rugaciune pentru Parintele Gheorghe Calciu», chemind sa li se alature cit mai multi romani ortodocsi din intreaga lume. Pentru coordonare s-a recurs la metoda foarte lesnicioasa de comunicare electronica (http://groups.yahoo.com/group/rugaciuneptprcalciu/), prin care oricine se poate inscrie in acest «lant» mistic, cea mai potrivita rugaciune fiind, in contextul dat,  ACATISTUL MAICII DOMNULUI PANTANASSA, VINDECATOAREA DE CANCER (http://saraca.1plan.net/acatiste/acatistul_pantanassa.htm).

Sa nu pregetam a-i ura parintelui LA MULTI ANI ! si a ne ruga – «coordonat» sau un – pentru sanatatea si ocrotirea sa in tot locul si in tot ceasul. E mult-putinul pe care-l putem face fiecare pentru cel mai mare disident in sutana din anii comunismului si pentru cea mai treaza constiinta ortodoxa a diasporei romanesti de azi. (V. A. M.)