DE CE BRAM STOKER AICI?!

            Stau surprins si clipesc des dupa ce am citit pe placa de pe un soclu subicos: „Bram Stoker, 1847-1912, autorul romanului Dracula”. Iar sus, pe soclu, asezat, chiar el insusi in persoana, Bram Stoker de bronz, sau doar vopsit intr-o culoare bronzulie. Falnic, in costum croiala englezeasca si cu cravata, priveste spre Varful Pietrosu Rodnei si tine in maini o carte. Nu stiu daca e o lista de meniu de la un pub din Whitby – England, unde a stat vreo trei ani si a clocit romanul cu Dracula, sau altceva. Sincer, sunt semiaiurit si perplexo-buimacit sa dau cu ochii peste bustul irishman-lui, adica a irlandezului, aici la Piatra Fantanele, in fata unui hotel numit „Dracula” chiar de pe vremea „iepocii de aur”! Sunt si putin contrariat fiindca, in referirile anglofone despre aceasta scriere se precizeaza, de cei ce stiu ce citesc si vor sa fie corecti, ca este a horror novel si nu credeam ca, pentru atata lucru, ce dezmorteste plictiseala adolescentilor sau prelungeste insomnia pregeriatricilor, se ridica un monument in Carpati!!!

            Hotelul a fost ridicat in vremea acelui cincinal in care pe toate le-am facut pe jumatate in patru ani si a iesit o cladire-cocktail, cu amestecaturi imprumutate din medieval pana in socialism, nepotrivindu-se unele cu altele, dar trec neobservate datorita maretiei peisajului carpatin ce-i estompeaza incongruentele. A fost atunci un moment in care unii tovarasii din conducere si-au adus aminte ca sunt si romani pe langa comunisti si Romania noastra e falnica, cu un mare potential turistic, dar trebuie, intai, sa prezentam bogatiile frumusetilor carpatine, iar apoi sa cream o baza turistica adecvata. Imediat s-a infiintat un Minister al Turismului, cu directiuni si directii in fiecare judet („si a fost un lucru bun”, cum se zice in Geneza biblica, dar pe care parvenitul arogant Adrian Nastase l-a desfiintat, creand in locul lui un minister al intratului in NATO, altul al intratului in UE si al treilea, mai mic, al intratului in francofonie). In judetul Bistrita-Nasaud, in care se afla unul dintre cele mai frumoase pasuri transcarpatine din Romania, cel dintre Transilvania si Bucovina, tovarasii de la judet s-au orientat – just – sa faca un hotel turistic la Piatra Fantanele. Si in loc sa-i zica „Traiasca 23 August” sau „La coana Leanta”, s-a gasit un tovaras epigramist-istet, cu simtul afacerilor turistice in pantaloni, si i-a zis „Dracula”! Dar nu Dracula, nepotul lui Mircea cel Batran, nici fiul lui Vlad Dracul sau domnul Munteniei din secolul al XV-lea, ci acel Dracula de horror fiction al lui Bram Stoker. Si ca atestat, certificat sau dovada ca de ala este vorba, intr-o hruba intunecoasa din hotel a fost montat un sicriu mecanizat, care la comanda incepea sa se miste cu un zgomot lugubru, iar capacul, scartaind, incepea sa se ridice pe o latura, prin care iesea o mana ce tinea doua degete rasfirate in V mare. Nu erau ale lui Churchill, ci ale lui Dracula de Bram Stoker, in semn de victorie ca a ajuns la Piatra Fantanele sa sperie toate turistele occidentale amatoare de horror fiction and movies! Intrarea se facea pe baza de bilet platit si certificat medical ca nu sufera cu inima (de cap nu se facea nici o precizare).

            Toate bune si turistice, insa statuie sa-i faca lui Bram Stoker pe aceste mirifice plaiuri mioritice celor de la OJT-ul bistritean nu le-a trecut prin cap, ca atat le-ar mai fi trebuit! Dar, cum vreme trece, vreme vine, intr-un decembrie a venit frontul salvarii, in frunte cu Iliescu si Petre Roman, zis si „Neulander cel frumos”, care au dat bani chiar si pentru statui, orice fel de statui, pentru inceput. De necrezut, dar in judetul Bistrita-Nasaud nu lipsea decat o singura statuie: a lui Bram Stoker! Or, o asemenea inapoiere euro-atlantica era inacceptabila! Toata Europa Occidentala si America Unchiului Sam clocoteste de horror novel and movies about Dracula, numai noi, aici pe Valea Bargului si-n Pasul Tihuta, sa nu-l onoram pe Bram Stoker! Se poate?! Cum sa iesim noi din tunelul lui Ciorbea, din tranzitie, cum sa intram in Europa fara statuia irlandezului care ne-a dus faima de vampiri carpatini in lumea mare?! Acum, l-au cocotat aici, la Piatra Fantanele, pe soclu inalt, bust falnic privind turistii ce casca gura la el. Unii raman cu ea cascata si cand se pozeaza cu statuia. Asa le sta si mai bine, apar naturali!

            „Draga, da asta cine mai e?!”.

            „Vai, draga, ignoranta mai esti! E ala care a scris ca Vlad Tepes le sugea sangele la femei, de fac americanii un film cu vampiru in fiecare an! Hai, fa-mi o poza cu Bran asta, sa moara aia de ciuda, cand are sa ma vada cu cine m-am pozat, aici in Maramures! Si pe urma mergem la WC. Oare o fi curat?”.

            Chiar asa, cine mai este si asta?!

            Abraham „Bram” Stoker s-a nascut la Dublin in 1847. Bun elev si student, termina colegiul cu honourus in mathematics, dar se apuca de scris povestioare de oroare, dupa care se dau in vant anglofonii. Si cum este mare cerinta in anglofonie de groaza, oroare si soc, Bram se apuca serios de treaba, citind ce scrisese in literatura culta ori fusese cules din folclorul european pe aceasta tema. Citind mult, ii cade in mana si Transylvania superstitions (carte scrisa de o scotianca, Emily Gerald, casatorita cu un cavalerist ungur, dupa care incepe sa-i fiarba in imaginatie o alta graforee de groaza, in care personajul principal sa fie un conte ungur, pe care-l numeste Wampyr). Merge inainte cu cititul si-l descopera pe Arminius Vambery (fost Herman Bamberger), o personalitate intelectuala interesanta, poliglot si publicist, profesor universitar si aventurier, nascut evreu in Ungaria si ajuns agent si spion al Foreign Office din Anglia, posesorul unei vaste culturi si inzestrat cu un farmec de narator deosebit. Bram Stoker il cunoaste personal si este fascinat de talentul cu care isi etaleaza aventurile, calatoriile euro-asiatice si povestile de superstitii populare din cuprinsul austro-ungar. De la el primeste sugestia sa mute locul actiunii din Styria – Austria, pe care si-l alesese initial, in Transylvania, unde inapoierea si superstitiile sunt si mai ingrozitoare.

            Bram Stoker se retrage pentru cercetare si inspiratie necesara intr-un mic orasel pescaresc la Marea Nordului, Whitby, al carui peisaj pietros si intunecos i se pare ca ar avea elemente adecvate scriiturii sale. Aici, in biblioteca oraselului, gaseste cartea consulului englez de la Bucuresti, William Wilkinson, An Account of the Principialities of Wallachia and Moldova, o relatare geografica, etnica si istorica in limite informationale corecte despre principatele romane, in care Bram Stoker da, pentru prima data, peste Dracula, ce este tradus devil, evil. Impresionat de sonoritatea si intelesul cuvantului, ii declanseaza o efervescenta imaginatie de groaza cu sange, fara a mai tine seama de celelalte date istorice, adevarate, trecute de William Wilkinson in raportul sau diplomatic despre domnitorul muntean.

            (O paranteza: diplomatul englez William Wilkinson a scris si tiparit un account despre lumea romaneasca in 1820 – repet: in 1820 a fost tiparit – si apoi raspandit in toata Anglia, de vreme ce un exemplar a ajuns si in biblioteca micutei asezari pescaresti de la Whitby, unde l-a gasit Bram Stoker. Ma intreb si va intreb: oare William Wilkinson nu merita o statuie in Bucuresti, fiindca a facut cunoscut englezilor si anglofonilor din lumea larga, acum aproape doua sute de ani, existenta celor doua principate romane, distincte, ce se zbateau de secole pentru suveranitate intre trei imperii? Constatam ca, in vremurile de azi, cei care fac o relatare istorica corecta despre romani nu sunt recunoscuti, in timp ce lui Bram Stoker, un horror scribbler, care s-a folosit de numele unui domnitor muntean intr-o fabulatie, distorsionandu-i si denigrandu-i memoria, i s-a ridicat o statuie pe unde nici nu a calcat!)

            Ca fapt divers, tot pentru dosarul cu mici amanunte adevarate, la Whitby, unde Bram Stoker a stat si cugetat la singurul sau roman timp de trei ani, locuitorii, anglofoni ca el, au asezat o banca pe tarmul stancos, pe care scrie: „The view of this spot inspired Bram Stoker (1847-1913)”, pentru ca aici, in portul lor, a naufragiat fregata cu care a sosit Dracula ce s-a dat la gatul frumoasei Lucy Westera, sugandu-i sangele, de nu stiau admiratorii si doctorii care este cauza anemiei ferprive de care incepuse sa sufere...

            Si, ca sa incheiem conturile cu Bram Stoker si admiratorii care i-au ridicat statuia, adaug: „The novel Dracula was completed and published in 1897 to a little acclaim”, scrie Shauna Banta in www.essortment.com/all/whitbyengland_rbqg.htm. Lectura libera! Raspandirea si popularitatea scrierii de groaza Dracula s-a facut, si inca se mai face, de catre Hollywood – film industry, careia, probabil, cei ce dirijeaza postcultura in Romania ii vor ridica, intre hotelul „Dracula” si statuia lui Bram Stoker, un obelisc cat brazii de aici si vor infrati Piatra Fantanele cu Padurea de ilice (asta inseamna Hollywood, nu?)...

Corneliu FLOREA