DIN MEMORIILE INEDITE ALE LUI IOAN IANOLIDE

 

Cum Richard Wurmbrand este un personaj despre care lumea nu stie mare lucru, dar care a intrat totusi in topul primilor zece “romani” (ba chiar intr-o recenta prezentare televizata a reusit sa-l devanseze pe Eminescu!), am considerat de interes ca, dincolo de cele cateva date biografice seci, sa reproducem aici, in doua numere consecutive, insemnarile cuiva care l-a cunoscut indeaproape in cea mai dramatica perioada a existentei sale (detentia sub comunisti) si care ni-l zugraveste cu lumini si umbre, intr-un mod poate mai subiectiv, dar indiscutabil onest si viu: fostul detinut politic de origine macedo-romana Ioan Ianolide, cel mai apropiat frate din temnita al lui Valeriu Gafencu, “Sfantul inchisorilor”. Paginile reproduse aici incepand din numarul trecut constituie subcapitolul “Pastorul evreu Richard Wurmbrand” din cartea de memorii intitulata Intoarcerea la Hristos. Document pentru o lume noua, ingrijita la Manastirea Diaconesti si intre timp aparuta la Editura Christiana din Bucuresti, cu un memorabil cuvant inainte al Parintelui Gheorghe Calciu (ce se refera direct si la cazul Wurmbrand), reprodus si aici, in continuarea textului lui Ioan Ianolide. (R. C.)

PASTORUL RICHARD WURMBRAND

(numarul trecut)

Marturisirea

In 1946 a avut loc o conferinta a confesiunilor din Romania, convocata de Ana Pauker, evreica si conducatoare a comunistilor. Atunci a luat cuvantul rabinul-sef Safran, care a acuzat pe crestini ca-i prigonesc pe evrei si a amenintat cu razbunarea, cautand in acelasi timp sa nege dumnezeirea lui Hristos; ei, evreii, a spus Safran, sunt poporul ales!

            Crestinii prezenti acolo au inghetat de frica. Un mitropolit roman a vorbit ca sa nu taca si a spus de toate, dar nu a indraznit sa-L apere pe Hristos si nici pe romani. Catolicii au fost demni, dar retinuti. Protestantii au fost confuzi si oscilanti. In sala se gasea si W., impreuna cu sotia sa, care i-a zis:

            - Tu trebuie sa-i spui rabinului adevarul. Cere deci cuvantul!

            Cum si el era reprezentant al miscarii ecumenice, i s-a ingaduit sa vorbeasca. A inceput prin a evoca originea sa iudaica, apoi a marturisit cum a ajuns crestin, in fine a trecut la atac impotriva lui Safran si a pacatelor si necredintei poporului evreu, pe care le-a dezvaluit cum numai un evreu poate sa o faca.

            - Voi sunteti vinovati! a strigat el. Pacatele voastre au urcat pana la cer. Voi urati, voi uneltiti, voi impilati, voi mintiti impotriva lui Hristos si a Bisericii Sale. Ati pierdut dreptul de popor ales prin uciderea lui Hristos si nu va ramane decat sa va pocaiti si sa va increstinati! Caci Cel pe Care Il prigoniti este Cel vestit patriarhilor si prorocilor. In afara lui Hristos nu aveti mantuire!

            Rabinul facea spume, Ana Pauker a dat ordin sa fie intrerupta radiodifuzarea discursului. Sala aplauda frenetic. Adevarul iesise la lumina prin W.. Cand a terminat cuvantarea era sleit, o putere mare iesise din el. Au venit ai lui si l-au scos pe o usa laturalnica, fiindca evreii il asteptau sa-l ucida. 

            W. si-a continuat activitatea pastorala in cadrul Misiunii suedeze, dar avea  repetate neplaceri cu actele de huliganism ale evreilor, care adesea invadau biserica provocand scandal. Mama si fratii sai au plecat in Palestina, comunicandu-i sa nu vina acolo, caci va fi distrus.

Arestarea

In 1948, intr-o duminica, pe cand se indrepta spre biserica, a fost oprit pe strada si dus cu masina la Securitate. Acolo il astepta colonelul Dulgheru, evreu si el, care, invartind un pistol in mana, i-a zis batjocoritor:

            - Ai sosit la timp si la vremea potrivita vei tine predica la biserica!

            A fost dus la subsolul 2 al Securitatii. Acolo, izolat, cu aer rau, cu rezistenta slabita, s-a imbolnavit. Nu a fost inregistrat cu numele lui, caci se interesau de el ambasadele straine, ci sub numele de Vasile Georgescu. Deci Securitatea raspundea invariabil ca nu exista nici un arestat cu numele R.W.. Intre timp i-au intemnitat si sotia. I s-a organizat apoi un proces secret si a primit douazeci de ani de munca silnica. Asa a ajuns in 1950 la Targu-Ocna.

Chitibusuri

           

Dupa ce si-a mai revenit putin din starea jalnica in care fusese adus, W. a fost mutat in camera 4, chiar in patul din fata lui Valeriu. Au urmat deci discutii indelungate intre cei doi, in care inteligenta speculativa si impregnata de materialism a pastorului era mladiata de gandirea lucida, profunda dar smerita a lui Valeriu.

            Zi de zi W. iscodea tot felul de chitibusuri, care erau de fapt izvorate din framantarile sale interioare si de fiecare data Valeriu punea ordine in gandirea evreului. Asa, de pilda, intr-o zi pastorul a intrebat:

            - Oare cine e mai mare, Hristos sau Marx? E mai bine cum a spus Iisus ori cum a spus Marx?

            Detinutii din camera, care se inchinau lui Hristos si respingeau categoric marxismul, s-au simtit jigniti si multi au pus la indoiala buna-credinta a evreului. Dar Valeriu a intervenit cu blandete:

            - Fratilor, acest om e chinuit de propriul sau trecut. Trebuie sa-l intelegem si sa-i dam raspunsul care sa-i lamureasca problema. Marx cutremura un secol. El aseaza lumea pe fagasul materialismului ateu, care vede universul si omul ca un mecanism. Aplicarea principiilor lui in societate duce la robie, tiranie politica si mutilarea spirituala a indivizilor. Iata ce este Marx pentru omenire. Noi suntem datori sa-i dam o replica crestina, sa aratam prin insasi viata noastra ce inseamna Hristos si invatatura Lui pentru lume.

Despre antisemitismul crestin

In alta zi, W. a spus dintr-o data:

            - Exista totusi antisemitism crestin!

            Valeriu i-a raspuns:

- Crestinii se gasesc pe pozitie de dragoste pentru evrei, dar nu si pentru faradelegile lor; acestea merg in fata dreptei Judecati.

- Dar s-au facut crime si abuzuri!

- Din partea cui? Cine provoaca, oare: crestinii pe evrei ori evreii pe crestini?! Oare apartenenta la „semintia sfanta” absolva de raspundere orice evreu de orice fapte? Iata, reeducarea din Pitesti a fost condusa de Ana Pauker, colonelul Zeller si alti evrei. Va solidarizati toti cu astfel de crime? E vremea sa renuntati la solidaritatea in rau, bazata pe orgoliul rasial. Cand va patrunde in sufletele evreilor dragostea care-i anima pe crestini, atunci se va putea discuta de la dragoste la dragoste si adevarul va iesi la iveala ca untdelemnul deasupra apei. Evreii s-au incatusat sufleteste si mental in sangele pe care l-au varsat. Ei trebuie sa se smulga din duhul caruia singuri s-au inrobit. Atunci se va apropia ziua bucuriei pentru noi si pentru voi.

- Oare Dumnzeu poate ierta poporul evreu? Nu crezi ca sangelui iudaic ii este refuzata mantuirea?

- Cred ca pocainta evreilor este o problema duhovniceasca si nu rasiala.

W. a ramas putin pe ganduri, apoi a spus:

- Nu toti evreii sunt invederati anticrestini, nici invederati  rasisti, sunt multi de buna credinta, multi capabili, cinstiti, dar ori sunt dezinformati, ori se lasa antrenati de ceilalti, ori sunt terorizati. Cunosc un rabin care s-a increstinat de bunavoie, dar s-a intors la iudaism de groaza.

Valeriu a conchis:

- Ar trebui mai multa stradanie crestina pentru intoarcerea evreilor!

            In aceeasi camera era si arhimandritul G., care-si traia ultimele zile de viata. El i-a spus lui Valeriu:

            - Admir rabdarea cu care-l tratati pe acest pastor. Poate este numai o risipa inutila de dragoste si inteligenta. Nu-mi inspira incredere acest om. Dar e bine ca faceti ce faceti.

            Intre timp, W. continua cu atitudinile lui oscilante. Odata, un detinut caruia i s-a adresat cu „tu”, i-a raspuns tot cu „tu”, fapt care l-a revoltat pe pastor, desi el fusese vinovat. Valeriu i-a spus:

            - Rugam pe domnul pastor sa foloseasca aceiasi termeni cu care i se vorbeste. Altfel risca sa se iste conflicte si ele pot fi evitate cu putina smerenie si buna-cuviinta.

            Altadata doi dintre bolnavii din camera l-au rugat sa inceteze putin discutia, intrucat aveau nevoie de liniste, dar el nu s-a putut stapani si a continuat. Cei doi l-au acuzat de lipsa de bun-simt, ipocrizie si provocare.

            - Asta e antisemitism! a ripostat el.

            - N-am fost si nu sunt antisemit, a raspuns un detinut mai glumet, dar daca toti evreii sunteti asa, incep sa-i inteleg pe antisemiti!

            Valeriu a incercat sa linisteasca spiritele, dar n-a izbutit. Totusi, in ziua cand au simtit ca li s-a apropiat sfarsitul, cei care-l apostrofasera pe W. au mers si i-au cerut iertare, gest care l-a impresionat profund. Simtea duhul sincer al acelor oameni. Stanjenit, si-a cerut si el iertare si asa s-au despartit impacati.

            Dupa asta W. a zis:

            - Aici am cunoscut cu adevarat pe Hristos, aici am intalnit pe adevaratii crestini. Lenin cu inca trei-patru tovarasi au intocmit intr-un parc din Elvetia planurile prin care au rasturnat jumatate din Europa. Eu, daca as avea o suta de oameni ca acestia de aici, as putea sa schimb fata lumii!

Infruntarea

Intr-una din zile a fost adus la sanatoriu un evreu talmudist cocosat, foarte grav bolnav. Cand a intrat in contact cu atmosfera din camera 4, ura lui impotriva crestinilor s-a dezlantuit violent:

- Voi, crestinii, sunteti vinovati de pogromul impotriva evreilor. Ne vom razbuna dupa legea noastra!

I s-a raspuns:

- Dimpotriva, crestinii sunt victimele directe sau indirecte ale evreilor. Evreii au ucis pe Hristos si-i prigonesc si-i ucid pe crestini ori de cate ori au ocazia in istorie, ca sa ajunga ei insisi stapanii lumii. Dar lumea moderna nu poate accepta guvernarea unui neam strain care se considera Israel.

- Noi suntem Israelul prin alegerea divina!

- Israelul este haric, si nu nascut dintr-o anume semintie.

- Voi sunteti antisemiti si prin asta nesocotiti legamantul dat de Dumnzeu poporului evreu!

- Antisemit nu a fost Hristos, ci Iuda, Ana, Caiafa si poporul care a cerut rastignirea. Antisemiti nu sunt crestinii, ci evreii care lupta impotriva evidentei, caci ei stiu bine ca Hristos este Dumnezeu, dar prin Talmud si Cabala au rastalmacit invatatura revelata a Vechiului Testament. Ei se inchina fie vitelului de aur impotriva Dumnezeului lui Moise, fie lui satana impotriva adevarului lui Hristos. Poporul evreu L-a dat pe Hristos, dar e incapabil sa-L urmeze, caci el insusi se considera Hristos – iata culmea demonismului la care a ajuns!

- Crestinii au colaborat cu Hitler impotriva crestinilor! a strigat talmudistul.

- Dar tot crestinii au fost marii martiri ai lagarelor naziste! De altfel, nazismul a fost un iudaism relativ.

- Cum vine asta?

- Evreii s-au declarat pe ei insisi drept fiinta sfanta, insusi Mesia, deci rasismul lor este absolut. Hitler a declarat pe arieni drept rasa superioara, deci o formula relativa. Mai mult, nici nazismul  nu a fost crestin, ci anticrestin.  Hitler ii suspecta pe crestini de semitism.

- Crestinii nu i-au aparat pe evrei impotriva nazismului!

- Crestinii i-au aparat pe crestini si pe evrei in masura posibilitatilor istorice de atunci. Evreii ii acuza pe crestini ca i-au prigonit prin Hitler, dar asta este o dubla ipocrizie:  pe de o parte, ei stiu ca nu se putea face mai mult atunci; pe de alta parte, vor sa justifice uciderea crestinilor pe care ei o savarsesc prin comunism.

- Dar evreii sunt victimele lui Stalin si ale comunismului!

- Asta e o ipocrizie si un tupeu tipic iudaic. Se stie bine ca evreii au creat materialismul istoric, au condus revolutia sovietica, au dezlantuit prigoana impotriva Bisericii crestine si a tuturor oamenilor care au refuzat comunizarea.

Aici W. a intervenit ferm in discutie: 

- Comunismul este instrumentul de iudaizare a lumii.

- Pentru aceasta afirmatie vei plati scump! i-a strigat infuriat evreul talmudist.

W. insa a continuat netulburat:

- In lupta dintre Stalin si Trotki a invins Stalin, care s-a folosit de evrei. El le-a refuzat puterea, dar nu si serviciile. Asa ca evreii au ales locul doi in comunism si nu l-au parasit niciodata. Ei sunt calul troian al revolutiei comuniste.

- Fiinta poporului evreu este sfanta si va pieri oricine se va atinge de ea.

- Tocmai asta este greseala rabinica, a spus W., rasismul de tip divin, dominatia lumii de catre evrei. Obsesia puterii mondiale ii satanizeaza pe iudei! Dar lumea a ajuns la o stare de constiinta care nu mai poate admite imparatia universala a evreilor. Nici comunistii, nici capitalistii nu sunt dispusi sa dea puterea in mana evreilor.

- Poporul evreu isi dovedeste mesianismul prin influenta lui mondiala si prin crearea statului Israel, a replicat cocosatul.

- Nu cu puterea lui Dumnezeu au facut ei aceste fapte, ci ca antihristi ce s-au inchinat lui satana.

- Meriti sa fii ucis! a strigat turbat talmudistul.

- Si mama si fratii mei mi-au spus la fel, a raspuns senin W..

Dupa ce s-a mai linistit, cocosatul a reluat:

- Evreii au fost capabili sa creeze dupa 2000 de ani statul israelit si vor fi capabili sa conduca lumea intreaga.

W. i-a raspuns:

- Statul Israel este o dovada a vremurilor apocaliptice de sfarsit de lume, de venire a doua oara a lui Hristos. Puterea vi se va lua. Iubesc poporul evreu, e poporul meu, dar cred ca numai prin Hristos se va mantui. Locul evreilor va fi unul de cinste in crestinism. Acum insa, cand sunt imbatati de putere, ei nu pot vedea adevarul, nu se pot pocai. As vrea sa fiu si eu anatema ca Pavel, numai sa pot mantui pe unii dintre ei!

- Vom rezidi templul lui Solomon si vom sterge orice urma de crestinism din Ierusalim!

- Veti fi din nou loviti cumplit, a zis W..

- Ne vor apara crestinii, a raspuns cu talc evreul talmudist. Am reusit sa nastem un complex de vinovatie in constiinta crestinatatii, care o paralizeaza si prin care o vom supune.

- Vinovatia este a voastra, dar voi respingeti adevarul. Hristos inca va mai intinde mana prin care va puteti salva. Si va veni vremea prorocita in care evreii vor intra in numarul crestinatatii; atunci va fi slava si bucurie pe pamant.

- Avem o mostenire comuna, a incercat evreul sa coteasca discutia.

- Hristos ne desparte, i-a retezat-o W.. Chiar Moise si prorocii sunt ai nostri. Daca ati urma lui Moise, ati fi crestini!

- Nu evreii, ci romanii L-au ucis pe Hristos, a insistat talmudistul.

- Evreii L-au ucis prin forma legala de atunci, deci prin romani. Nu romanii L-au urat pe Hristos, ci evreii. Nu pe romani ii acuza Hristos, ci pe evrei.

- Nu poporul evreu L-a ucis pe Hristos, ci capeteniile lui.

- Poporul evreu, cu unele exceptii de credinciosi, si-a urmat conducatorii si este vrednic de ei.

- Au trecut zeci de generatii de la Ana si Caiafa, e vremea sa se uite crima de atunci.

- Urmareste ce fac evreii de atunci si pana azi impotriva crestinilor si a tuturor oamenilor si vei intelege de ce li s-a spus ca pacatul impotriva lui Hristos va fi iertat, dar pacatul impotriva Duhului Sfant nu li se va ierta. Evreii de azi sunt mai vinovati decat evreii care L-au ucis pe Hristos!

Bolnavii din camera 4 ascultau uimiti. W. vorbea din propria lui otrava sufleteasca, de care acum se simtea eliberat. Talmudistul s-a jurat sa-l denunte dupa eliberare la mai-marii comunitatii evreiesti, care-l vor distruge. Insa in scurt timp a murit.

Dupa aceasta confruntare, Valeriu i-a spus:

- Domnul pastor cunoaste foarte bine adevarul, ramane numai sa se statorniceasca in el.

W. s-a inclinat usor si a ramas pe ganduri. Cunostea, intr-adevar, mai bine ca altii problema evreiasca si raportarea ei la crestinism. Avusese discutii aprinse pe aceasta tema cu fratele sau, care era mare maestru in Loja secreta iudaica, loja ce controla masoneria internationala.

 - Cum vreti voi, vreo cinsprezece milioane de evrei, sa guvernati patru miliarde de neevrei? il intrebase W..

            Iar fratele i-a raspuns:

            - Avem prozeliti suficienti. Unii stiu ca ne sunt prozeliti, altii nu stiu, dar toti sunt la dispozitia noastra si noi vom fi dumnezeul lor. Noi am creat francmasoneria, iar prin comunism, capitalism, materialism si umanitarism am dat deja o spiritualitate iudaica intregii lumi. Lumea se iudaizeaza zi de zi. Evreii sunt fermentul secolului XX.

            - Dar Hristos a venit! zicea W..

            - Nu a venit. Acela a fost un fur si un tradator al poporului ales.

            - De ce nu vine atunci Hristosul?

            - Insusi poporul evreu este Hristosul!

            Atunci W. a luat foc si a inceput sa-i demonstreze fratelui sau ca poporul evreu e plin de nelegiuire si pacat, incat nu poate fi frumosul, sfantul si desavarsitul Hristos. Acela a fost si ramane Iisus Hristos.

            - Va uram, i-a strigat fratele lui, si tu esti un tradator al neamului nostru. Cand vom rezidi templul lui Solomon, vom face in cetatea Ierusalimului cea mai mare statuie din lume, pe care vom scrie: „Sa nu uitati niciodata ce v-au facut voua crestinii!”.

            - Pieirea ta prin tine, Israele! i-a replicat W.. Voi nu mai aveti cer, caci dincolo de pamant nu aveti nici un ideal!

Spovedania

In ciuda atitudinii lui transante, W. era plin de framantari. Drama lui se consuma launtric cu puterea unui foc mistuitor. O data, cand am venit sa-i curat ranile, mi-a spus :

            - Te rog sa ma asculti. Am de marturisit lucruri grave, care trebuie cunoscute. Nu stim care dintre noi va mai scapa din temnita asta. Simt nevoia sa vorbesc.

In timp ce-mi spunea acestea a intrat politrucul strigand :

            - Hei, W., ce faci ? Te spovedesti lui I.I.?

            W. s-a infuriat:

            - De unde stie ciobanul asta ca vreau sa ma spovedesc? Satana nu ma lasa sa fiu deplin al lui Hristos!

            A trebuit sa ne despartim atunci, dar pe parcurs W. a gasit prilejuri sa-mi dezvaluie lucrurile care-l framantau. O facea in functie de conjunctura din penitenciar, dar si de miscarile lui sufletesti. Uneori era cald si sincer, alteori suspicios si inchistat. Tot ce scriu aici sunt marturisiri directe pe care le am de la acest om.

Evreii, imi spunea el, vor sa stapaneasca lumea. Ei cred ca sunt alesii lui Dumnezeu. Cred ca fiinta lor nationala este sfanta. Intrucat nu a aparut „Hristosul” pe care-l asteapta, au ajuns la teoria ca insasi fiinta rasiala a poporului evreu, deci evreii insisi in totalitatea lor, reprezinta „Hristosul”. Drept urmare, refuza sa admita ca au pacate si de aceea interzic orice critica, oricat de justificata, impotriva poporului evreu, acuzand de antisemitism si facand scandal si valva in lumea intreaga ca din nou sunt prada pogromului.

Pe langa asta exagereaza cu suta la suta suferintele si jertfele pe care le-au dat in timpul razboiului, dar uita rolul lor din revolutia bolsevica, in care holocaustul impotriva crestinilor nu are asemanare. Ei acuza pe crestini de antisemitism pentru a nu fi ei acuzati de anticrestinism. Considera sfant sangele lor si-l razbuna cu unu la o suta.

Dupa razboi, evreii au crezut ca a sosit momentul revolutiei internationale, dar au trebuit sa dea inapoi, caci s-a ivit opozitia americana. Acum s-au masat in America, dar n-au parasit nici comunismul, caci joaca o carte dubla si in final vor trece de partea celor care vor invinge. Ei sunt acum singura forta care are putere atat in comunism cat si in capitalism, ceea ce le da un larg spatiu de manevra.

            Bizara alianta comunisto-capitalista este opera lor, caci capitalistii evrei si francmasoneria iudaica au finantat comunismul. Mai presus de toate evreii lupta pentru cauza lor, si deci sunt solidari intre ei, indiferent pe ce baricada se gasesc. Puterea lor este imensa. Influenta lor e hotaratoare atat la Kremlin, cat si la Casa Alba.

            Este adevarat ca a existat un conflict de putere cu Stalin, dar nici Stalin nu i-a alungat pe toti, nici ei n-au parasit niciodata puterea sovietica. Evreul Caganovici a fost socrul lui Stalin. Cand au cerut sa aiba si ei parlamentari in Soviete, Stalin le-a spus :

            - Aduceti-mi un singur evreu miner si atunci voi vedea daca voi reprezentati clasa muncitoare. Voi nu puteti fi reprezentati ca natiune, caci nu aveti un teritoriu al vostru. Deci va voi crea o tara in Siberia.

            Ei n-au acceptat. La scurt timp a aparut o carte la Editura  Politica, in care se spunea ca poporul evreu si-a indeplinit ultima misiune istorica prin contributia la Revolutia bolsevica, dar de aici inainte el va trebui sa se topeasca in masa proletariatului si a popoarelor internationale. Cartea nu a placut evreilor si au reusit sa-l determine pe Stalin s-o retraga din circulatie.

            Dar ei nu s-au retras din U.R.S.S.. Influenta lor s-a pastrat nestirbita in punctele cheie. In plus, au izbutit sa-i iudaizeze pe comunisti, care gandesc si actioneaza ca evreii. De pilda, ura comunistilor impotriva crestinilor este pur iudaica. Numai ei Il urasc pe Hristos atat de absurd si de total.

            Evreii insa manevreaza lumea si prin alte mijloace. Francmasoneria este dominata si dirijata de ei. Capitalismul este in cea mai mare parte controlat de finanta evreiasca. Influenta lor politica este covarsitoare. Sunt orbiti de putere si au o forta revolutionara care starneste admiratie, dar nu au har. In aceste conditii este greu de crezut ca se poate astepta de la ei umilinta care i-ar increstina.

            Acum evreii discuta cu Vaticanul si cer sa nu se mai considere ca poporul evreu L-a ucis pe Hristos, ci romanii si cateva capetenii ale iudeilor. In felul acesta vor sa schimbe adevarul evanghelic. Ei ignora faptul ca de 2000 de ani nu fac altceva decat sa-L urasca pe Hristos si sa unelteasca impotriva tuturor oamenilor.         

            Discutiile de la Vatican nu sunt decat o manevra politica. Evreii vor de fapt distrugerea Vaticanului si a intregului crestinism, pentru a le putea prelua ei. Evreii radicali talmudici refuza orice fel de increstinare si vor sa iudaizeze lumea si sa se instaleze ca mari pontifi.

            Evreii sunt solidari intre ei in atingerea scopului final. Duhul minciunii satanice ii stapaneste. Ei sunt acei  ”caini scrijeliti”, cum ii numeste Pavel, ei sunt dusmani ai tuturor oamenilor. Si totusi, dintre ei va iesi o ramasita care se va mantui prin Hristos. Ultimul popor care se va increstina sunt evreii. Suferinte cumplite se deschid in fata istoriei. 

Facand aceste marturisiri, R. W. era el insusi infricosat, dar o facea cu forta pe care o exercita asupra constiintei sale credinta in Hristos. Caci dincolo de oscilatiile sale, W. credea in Iisus si credea ca numai prin El se va mantui poporul evreu.

De fapt framantarea fundamentala a acestui om era raportul dintre dragostea lui pentru neam si dragostea pentru Hristos. Acest conflict iesea adesea la suprafata si din pricina lui multi il suspectau si-l acuzau pe pastor, dar Valeriu l-a aparat in fata lor, facandu-i sa inteleaga drama acestui om, drama pe care noi, romanii, nu o cunoastem, fiindca romanul s-a nascut crestin.

Streptomicina

Treptat apele tulburi din sufletul lui W. se limpezeau. Atmosfera de pace si dragoste care domnea printre detinutii din camera 4 era ca un balsam pe zbuciumarile lui launtrice. Dar inca nu vazuse tot. Urma sa fie martorul unui gest care avea sa-i salveze viata si sa-i faca inca o data dovada adevaratului crestinism.

            In calculele tactice ale politrucilor din Targu-Ocna intrau si elemente socante. Asa se explica faptul ca au permis sa patrunda in sanatoriu 10 grame de streptomicina pentru R.. A fost un adevarat pelerinaj. Toti bolnavii se duceau sa o vada ca pe o minune, iar medicii savarseau un intreg protocol cand o manevrau. R. a decis sa dea aceasta streptomicina lui Valeriu.

            - Iti multumesc din suflet, dar nu o pot primi, de ea depinde sanatatea ta! i-a zis emotionat Valeriu.

            - Eu nu sunt atat de grav bolnav si condamnarea mea este mica. Am toate sansele sa supravietuiesc. Deci te rog sa o primesti! a insistat R..

            B. a auzit si a spus :

            - Avem datoria sa-l salvam pe W.! El este un apostol al lui Hristos si poate fi de folos oamenilor. Propun deci sa-i dam lui streptomicina.

            Situatia era delicata, caci atat pastorul cat si Valeriu erau primii candidati la moarte apropiata.

            - O voi da lui Valeriu, a hotarat stapanul medicamentului.

            Valeriu a ascultat linistit si a spus :

            - Iata un prilej in care ne putem arata dragostea pentru poporul evreu, dincolo de atitudinea lui fata de Hristos. Sunt deci de parere sa-i dam lui W. streptomicina.

            - Nu! s-a impotrivit R.. Raman la prima mea hotarare. Dorim sa traiesti, avem nevoie de astfel de oameni!

            - Bine, a zis Valeriu. Primesc streptomicina si-ti multumesc. Sunt nevrednic de dragostea ta.

            A luat deci streptomicina si a daruit-o, la randul sau, lui W.. Era atat de ferm in gestul lui, incat nici R. si nici nimeni altcineva nu a putut obiecta. Acele 10 grame de streptomicina au salvat viata lui W.. El traieste, iar Valeriu s-a stins din viata.

Ioan IANOLIDE