DANTE ALIGHIERI, DIVINA COMEDIE

in noua versiune romaneasca a lui Razvan Codrescu

PURGATORIUL

Cintul VIII

Raminind in tovarasia lui Sordello, cei doi poeti coboara in valea principilor din Antepurgatoriu, de unde auzisera cintindu-se imnul de seara Te lucis ante terminum, rerum Creator, poscimus... Aici ii intilnesc pe reputatul judecator din Gallura, Ugolino (Nino) Visconti (nepot al contelui Ugolino della Gherardesca, sot al Beatricei d’ Este si tata al Giovannei de care se pomeneste in text), si pe marchizul Corrado (in text: Currado) Malaspina cel Tinar, dintr-o familie celebra din Lunigiana, careia Dante ii aduce un deosebit elogiu (in exilul sau, pe la 1306, a fost gazduit de familia respectiva). Cu totii asista la scena in care pazitorii locului, doi ingeri cu aripi verzi si sabii inflacarate, il izgonesc pe sarpele ce dadea tircoale (asimilat cu cel ce fusese unealta a ispitirii Evei si deci vrajmas – il nostro avversaro – al intregului neam omenesc nascut din ea).   

1  Era de-acuma ceasul greu de dor

ce-n inima naierilor trezeste

aleanul despartirii de ai lor,

4  si-n care-n cel pornit pribeag stirneste

fiori vreun clopot ce din departare

murinda zi ai zice c-o  jeleste,

7  cind eu prinsei sa simt ca nu-mi mai are

auzul spor, si spre un duh sa cat, 

ce, drept, cersea cu miinile-ascultare.

10  El palmele spre cer si-a-mpreunat,

parca graind, cu ochii-n Rasarit:

„Doar tie, Doamne, gindul mi-e-nchinat”. 

13  Te lucis ante-atit de maiestrit

se-nfiripa pe buzele-i pioase,        

incit si mie mintea mi-a rapit;

16  de imn fiind si celelalte atrase,

cuvios si dulce i-au cintat plinirea,

catind in sus, spre sfere luminoase.

19  Ascute-ti, cititorule, privirea

spre adevar, caci valul e subtire

si lesne poti sa-i afli deslusirea!

22  Vazui apoi acea aleasa-ostire

tacind si-n sus uitindu-se spasita,

palind de parca-avea o presimtire;

25  si mai vazui, din slavi in jos pornita,

de ingeri o pereche, spade-avind

de foc, dar fiecare-n virf ciuntita.

28  Vesminte verzi purtau, ca frunza cind

e cruda, si de aripi tot verzíi

erau batute,-n aer fluturind.

31  Unul putin mai sus de noi se-opri,

iar celalalt pe malu-opus, in jos,

incit la mijloc gloata se trezi.

34  Le desluseam balaiul par frumos,

dar catre fata vazul se pierdea,

cum covirsit e simtul de-un prisos.

37  „Dintr-a Mariei poala vin sa stea”,

grai Sordel, „de paza vaii-n care

sarpele-ndata iama va sa dea”. 

40  Iar eu atunci, nestiind pe ce carare,

privii in jur, facut de groaza sloi,

si ma trasei spre-obladnica spinare.

43  „Sa scoborim”, Sordel mai spuse-apoi,

„cu-aceste duhuri nobile-a vorbi,

caci drag le-o fi a se vedea cu voi!”.

46  Trei pasi si nu mai mult imi trebui

s-ajung la ei, iar unul drept la mine

se tot uita, de-s eu vrind parca-a sti.

49  Era la ceas cind bezne nu-s putine,

dar tot ne-a fost in urma-nvederat

ce ochii-ntii nu deslusira bine.

52  Unul spre altul ghes atunci ne-am dat:

o, nobil jude Nino, cit imi place

sa vad ca nu esti printre rai bagat!

55  Nu fu salut – ori el, ori eu – a-l tace;

apoi: „De cind venisi”, ma iscodi,

„sub munte-aici, pe-ntinsa marii pace?”.

58  „Chiar azi in zori, prin locuri de urgii,

venit-am eu, si-n prima viata sint,

dar pe cealalta mi-o cistig pe-aci”.

61  Cind in auz le-ajunse-al meu cuvint,

Sordel si-acela inapoi se dara,

cum face omul de uimire-nfrint.

64  Spre domnul meu se-ntoarse unul, iara

cel’lalt spre-un duh vecin: „Currado, sus,

sa vezi, prin har ceresc, minune rara!”.

67  Spre mine-apoi: „Ca pe-un prinos adus

celui ce rostul astfel si-l ascunde

dintru-nceput, de punti spre-acesta nu-s,.

70  cind inapoi vei trece peste unde,

Giovannei mele spune-i pentru mine

sa-nalte rugi cui celor drepti raspunde.

73  Nu cred ca maica ei prea drag ma tine,

caci scoase albul val de vaduvie,

desi l-o plinge, biata, mult si bine.

76  Prin ea mai lesne vezi cit va sa tie

focul iubirii in femeie, daca

nu-s ochi si miini adesea sa-l invie.

79  Mormint la fel de falnic n-o sa-i faca,

cum i-ar fi fapt cocosul din Gallura,

napirca ce Milanu-n zale-mbraca”.

82  Asa zicea, si ii marca figura  

acea ardoare dreapta care-si are

in tainitele inimii masura.

85 Spre cer mi-era privirea scrutatoare,

pe unde-i mersul stelelor mai lin,

cum spre butuc mai lenta roata pare.

88  Si domnul: „La ce ochii tai se-atin?”.

Zisei: „Ma uit la tortele acele

ce citestrei tot Polu-aprins il tin”.

91  Iar el: „Acele patru limpezi stele

vazute-n zori sint dincolo lasate,

si urca-acestea unde fost-au ele”.

94  Sordel din vorba prinse a-l abate,

zicind: „Vrajmasul nostru vine, iata!”,

si-ntinse mina ca sa i-l arate.

97  Pe unde-i gura vaii mai cascata

se-afla un sarpe, poate-acelasi care

ii dete Evei poama-nveninata.

100  Prin ierbi si flori cumplita tiritoare

venea, sucindu-si capu-adesea si

lingindu-se ca bestia pe spinare.

103  Eu n-am vazut si nici sa spun n-as sti

cum uliii ceresti pornira-n zbor,

dar pe-ambii asupra-i i-am putut zari.

106  Simtind bataia aripilor lor,

fugi napirca, si-ngerii pe sus,

zburind egal, s-au dus si ei cu zor.

109  Iar duhul ce de jude fuse-adus,

cind il strigase uluit pe nume,

tinea pe mine ochii mai presus.

112  „Lumina, ce de dincolo de lume

te mina, afle-n voia-ti cita ceara

se cere pin’ la-naltul smalt anume;

115  ci spune-mi de-ai cumva vreo veste clara

din Val di Magra”, prinse-a zice el,

„caci eram mare-acolo odinioara”.

118 Currado Malaspina sint; nu cel  

batrin, ci-urmas de-al lui, care iubirea

de-ai mei o curat de prea multul zel”.

121 „Oh!”, raspunsei, „eu n-avui fericirea

s-ajung pe-acolo, dar sa nu va stie

nu-i colt prin Europa nicairea.

124  Vorbesc si mari si mici de faima vie 

prin care casa voastra se cinsteste,

chiar de n-au fost pe-acolo sa se-atie.

127  Si jur, pe pasu-mi ce spre cer zoreste,

ca neamul tau, prin punga si prin spada,

si-acum in fata lumii straluceste.

130  Prin fire si-obicei, oricita sfada

aduce printre oameni capul rau,

ai tai ramin de drumul drept sa-si vada”.

133  Si-acela: „Mergi acum pe drumul tau;

soarele-n patul ce Berbecu-l tine

de sapte ori n-o pune capul sau

136 si-n minte-aceasta zicere de bine

ti-o fi batuta-n cuie mai presus

de orice alte marturii straine,

139 de-i neschimbat judetul cel de sus”.

(In numarul viitor: Cintul IX)