ROLUL CRESTINULUI

IN VAJNICA LUME NOUA

Comunicarea de mai jos a fost sustinuta de d-l Ovidiu Hurduzeu la workshop-ul CNCSIS “Religie si politica in lumea contemporana”, Colegiul “Noua Europa”, Bucuresti, 17-18 septembrie 2008. Aici textul a fost preluat de pe Blogul lui Razvan Codrescu, unde a beneficiat si de interesante comentarii. Acest text si cel imediat alaturat, al d-lui Mircea Platon, deschid cu indrazneala si realism un larg camp de dezbatere cu privire la prezentul si viitorul dreptei crestine romanesti si a felului nostru ortodox de a raspunde provocarilor insidioase ale “Vajnicei Lumi Noi”, adica ale Noii Ordini Mondiale in curs de edificare, pe care multi dintre noi, din pacate, pariaza inainte de a cumpani... (Redactia)

Doamnelor si domnilor,

Intrucat am doar 15 minute la dispozitie, voi ataca direct problematica enuntata in titlul prezentarii mele.

Cand analizez rolul ce-i revine crestinului, ma gandesc la doua aspecte. Primul aspect se refera la rolul pe care ar vrea sa i-l atribuie Vajnica Lume Noua (Brave New World) – un rol impus de o instanta straina de tot ceea ce inseamna crestinism. Cel de-al doilea aspect priveste rolul asumat de credinciosul crestin pentru a raspunde provocarilor si presiunilor la care este supus in Noua Ordine Mondiala.

Dar mai intai sa incerc sa definesc, foarte succint, ce inseamna Vajnica Lume Noua sau Noua Ordine Mondiala. Privita din punct de vedere politic, este o ordine planetara utopica, in care statele si granitele nationale nu mai conteaza. Natiunile lumii sunt obligate sa-si supuna suveranitatea unor organisme suprastatale. Instrumentele ideologice si economice prin care Vajnica Lume Noua este transpusa in realitate le putem grupa sub numele generic de tehnoglobalism. Tehnoglobalismul considera ca activitatile financiare si industriale, revolutia tehnologica contemporana trebuie sa fie orientate spre transpunerea in viata a proiectului unei singure societati globale. Vajnica Lume Noua nu este doar o ordine economica sau politica, ea incearca sa inglobeze toate aspectele realului, toate dimensiunile vietii. Obiectivul ei final este sa construiasca o sfera totala definita in chip de NOU ABSOLUT. In fond, tehnoglobalizarea nu-i altceva decat un sistem de asimilare, omogenizare si integrare a ALTERITATII VII. Vajnica Lume Noua nu distruge viata, o transforma doar intr-un “habitat” aseptizat. In gradina zoologica a globalizarii, leul nu mai este inchis in cusca. Este mentinut in chip de animal viu-impaiat intr-o savana artificiala.

Acest sistem totalitar – totalitar intrucat se vrea absolut – ii cere omului doar sa se adapteze la noul mediul si sa adere la ideologiile tehnologlobalismului. Adaptarea la mediu se cere atat individului de pe strada, cat si oricarei alte institutii care vrea sa functioneze in Noua Ordine Mondiala.

Si crestinismul este constrans sa se adapteze. “Globalizat”, trebuie sa devina un habitat religios al timpurilor postmoderne, o realitate fara contradictii, o utopie realizata la nivelul spectacolului – spectacol in sensul lui Guy Debord.

Acest crestinism globalizat este menit sa produca un crestin politic corect. Pe langa ecumenismul obligatoriu, crestinul politic corect este patruns de o spiritualitate de tip gnostic. Intr-o astfel de spiritualitate, sufletul etern actioneaza asupra trupului, fara ca puritatea sa sa se contamineze in vreun fel sau altul. Un fel de inginerie religioasa in care “transcendenta spiritului” ramane intacta. In locul tensiunii creatoare dintre spirit si materie, caracteristica religiei crestine, puterea spiritului (intelect si vointa) domina in mod absolut materia circumscrisa. Tradus in plan politic, spiritualismul gnostic se refera la impunerea de proiecte si modele globale “superioare” asupra realitatilor lui aici si acum considerate ontologic deficiente. “Noul crestinism”, atat de drag globalismului, isi tradeaza vocatia sa intelectualista si instrumentala. Nu este departe de ratiunea tehnicista si utilitara a vremurilor postmoderne.

In Vajnica Lume Noua, acest crestinism de orientare panteist-gnostica este menit sa anihileze omul concret si sa-l inlocuiasca cu o fantosa maleabila, supusa experimentelor de tot felul. Prin intermediul habitatului crestin, fantosa maleabila, pe care am denumit-o sclavul fericit, urmeaza sa se integreze “fara durere” in sistemul tehnoglobalist. Crestinismul devine astfel o tehnica de adaptare la sistem, in genul psihoterapiilor si politicilor consolationiste ale “grijii”, cum ar fi multiculturalismul si “umanitarismul” drepturilor omului.

Adaptarea crestinismului la cerintele Vajnicei Lumi Noi are consecinte devastatoare. In cursul ultimilor cincizeci de ani, civilizatia occidentala, construita pe pilonii trinitarismului crestin, s-a transformat intr-o societate globala care a incetat sa mai fie garantul valorilor iudeo-crestine. In Europa Occidentala descrestinarea si paganizarea sunt deja procese aproape implinite. De pilda, doar 15% din italieni se duc duminica la slujba, iar in Cehia procentul este doar de 3%.

Nu este vorba de o secularizare sau despiritualizare a societatilor occidentale postindustriale. Dimpotriva. In Occident, asistam in prezent la o explozie a miscarilor religioase. Practic, Vajnica Lume Noua isi creeaza propria sa “transcendenta”. Nu este de mirare ca multe dintre noile neo-, cvasi- si pseudo-religii au primit statut de ONG-uri pe langa ONU. Vajnica Lume Noua incearca sa-si legitimeze astfel nu numai componentele economice (tehnoglobalismul), culturale (multiculturalismul, neoconservatorismul, apararea drepturilor omului), legislative (Tribunalele internationale), ci si pe cele religioase.

In Vajnica Lume Noua, crestinismul devine o religie a Omului. Nu mai este o religie revelata ce se traieste aici si acum prin intruparea lui Hristos. Ies din circulatie Viata, taina intruparii Logosului, sabia ce separa si tot ce tine de dimensiunea verticala. In schimb, se globalizeaza crestinismul de platou adaptat timpurilor, “parcursul spiritual si moral”, religia pietista, iubitoare de Umanitate si Drepturile Omului. Este evident ca Sfanta Treime este incompatibila cu modul de operare in flux a Vajnicei Lumi Noi. Tehnoglobalismul functioneaza ca un flux de informatii, imagini, simboluri, produce o lume imateriala si “descarnata”. Transformata intr-un information system, realitatea Vajnicei Lumi Noi iese de sub incidenta materiei, energiei si a limbajului incarnat – limbajul cultural, situat al civilizatiei iudeo-crestine.

“Dezintruparea”, imaterialitatea, simulacrul, decontextualizarea, uniformizarea sunt departe de spiritul si litera crestinismului. Personalismul crestin propune persoana, locul de intalnire dintre concret si universal, materie si spirit, “eu” si celalalt. Vajnica Lume Noua are insa nevoie de un om abstract si intersanjabil, permanent bransat, un “nod” intr-o retea colectiva.

In Vajnica Lume Noua pacatul suprem este Intruparea Logosului; si, prin extensie, orice intrupare. Logosul nu s-a incarnat pentru a spiritualiza materia in maniera new-age-ista, nici pentru a impune materiei informe o ordine “rationala”. Lucrarea lui Hristos se adreseaza unor oameni in carne si oase, liberi sa accepte sau sa respinga mesajul si faptele Lui. Luand trup si fata omeneasca, Fiul lui Dumnezeu a reabilitat existenta concreta, ceea ce este un scandal pentru globalisti.

In viziunea tehnoglobalista, lumea concreta de “aici” si “acum” este o lume iremediabil “rea”. Tradus in limbaj politic: “rea” este lumea diferentei reale, a ifoselor nationale, a traditiilor, a determinatiilor locale si istorice. Taramul “rau” este locuit de oamenii de rand. Ei trebuie disciplinati ca nu cumva sa se auto-distruga in confruntari tribale, periclitand internationalismul cultural si religios, abstractiunea planetara numita “umanitate”.

Care sa fie insa lumea “buna”, cea la care crestinul ar trebui sa se adapteze? In Vajnica Lume Noua, “buna” este considerata lumea abstractiunilor iluzionist egalitare si a utopiilor economice globalizante. “Bun” este atopicul, atonalul, the world wide web, heruvimul integrarilor. Omul amnezic planetar, nicidecum omul in carne si oase. “Bun” este virtualul, digitalul, creditul bancar si ideologicul umanitarist. Si tot “bune”: tolerantismul, relativizarea valorilor, institutionalizarea mediocritatii in numele lozincii “fiecare are dreptul la opinia sa”. “Buna” este privirea multiculturala aruncata asupra lumii de jos din sfera elitelor iluminate. Realitatea, cu particularitatile ei geografice si istorice, a devenit nu numai politic incorecta, ci de-a dreptul obscena.

Cei care cred ca fundamentalismul religios, crestin sau islamic, se opune in vreun fel Vajnicei Lumi Noi se inseala amarnic. Fundamentalistii, ecumenistii si globalistii merg mana in mana. Promoveaza cu totii ideea unei religii deteritorializate, epurata de particularitati culturale si nationale. Talibanii s-au napustit cu furie impotriva obiceiurilor populare afgane, de la muzica traditionala pana la luptele de cocosi; in mod similar, “noua ortodoxie” romaneasca, nascuta la Londra si Paris, ar vrea sa scape de popii colivari, babele superstitioase si parastase. Tariq Ramadan este de parere ca Islamul poate fi practicat intr-o forma mai “pura” in Occident decat in tarile musulmane, in care religia a fost pervertita de nationalism si ipocrizie. In viziunea fundamentalista, religia pura poate fi practicata doar in sistem de retea, in comunitati voluntare constituite in afara practicii sociale, pe baza de valori si dogme religioase neintinate. Ingineriei culturale, practicate de globalistii seculari, i se raspunde astfel cu o inginerie religioasa. Omul reconstruit economic si darwinist se intersecteaza cu cel remodelat de fundamentalisti in termenii “religiei adevarate”. Persoana reala, in carne si oase, este astfel inlocuita de omul abstract, transformata intr-un simplu “instrument”, un “mijloc” – o bomba umana, un instrument propagandistic etc.

Credinta in Hristos nu-i lasa insa pe crestini sa cada in amagire, sa se adapteze “veacului acesta”. Crestinii cred ca revelarea lui Dumnezeu in Iisus Hristos, doar ea nu poate fi incorporata in “noul absolut”, intrucat “Imparatia mea nu e din lumea aceasta” (Ioan 18, 36). Doar Adevarul intrupat nu-l asimileaza masina de produs amagiri a Vajnicei Lumi Noi.

Rolul crestinului nu este doar sa inteleaga mecanismele de iluzionare. El trebuie sa distruga in primul rand zidul de minciuni construit pentru a ascunde realitatea (la temelia “zidului de minciuni” stau miturile elitelor globale, mituri privitoare la progresul tehnologic, fuziunea planetara – one world, one accord – si aglutinarea omenirii sub faldurile “umanismului”). Si tot crestinului ii revine rolul sa se opuna ingineriilor care vor sa-l transforme intr-o abstractiune – un “europeean”, “un cetatean al lumii”, sau un simplu “consumator”.

Inlaturand iluziile si opunandu-se ingineriilor de tot felul, crestinul va ramane “sarea pamantului”. Precum sarea, crestinul are rolul sa conserve. Dar ce-ar trebui oare sa conserve? Va pastra vie spiritualitatea care nu a pierdut contactul cu viata concreta; va conserva o ordine sociala construita dupa firea si dimensiunile omului. Crestinul va avea grija sa conserve institutiile care nu obstructioneaza Adevarul. Tehnoglobalismul l-a plasat pe om intr-un habitat economic si spiritual in care cu greu poate sa mai auda Cuvantul incarnat, si cu atat mai putin poate sa-L inteleaga. In habitatul religios construit de globalisti, crestinii sunt incurajati sa reactioneze ca porcii, sa calce pe margaritarele divine nesocotind indemnul lui Iisus Hristos (“Sa nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare!” – Matei 7, 6). Iata de ce trebuie conservate acele situatii si institutii – din pacate, din ce in ce mai putine – care ii ajuta pe oameni sa-si pastreze modul de viata crestinesc.

In acelasi timp, crestinul are rolul sa devina, prin lucrarea Sfantului Duh, “lumina lumii”, “o cetate asezata pe un munte” (Matei 5, 13-14). Cu alte cuvinte, crestinul trebuie sa “creasca” intr-o persoana-eveniment, intrupata in istorie, dar orientata eshatologic. In chip de eveniment, crestinul este o marturie vie a Incarnarii Logosului, Marele Eveniment din care deriva toate celelalte. Daca sarea conserva, evenimentul modifica, este o interventie personala, radicala, care poate schimba cursul unei vieti sau al istoriei insasi. Vajnica Lume Noua incearca sa elimine Evenimentul din trupul crestinismului si din viata de zi cu zi a omului, intrucat ar vrea ca omul sa ramana o fiinta non-evenimentiala. Pasiv, incapabil de actiuni personale, omul nu s-ar mai preocupa sa caute si sa largeasca the crack in the wall, fisura din zidul societatii globale.

Elitele stiu prea bine ca Intruparea Logosului, ca “lumina a lumii”, poate sa ofere directie si inteles in sfera politica si sociala. Ele se tem ca Evenimentul le-ar reda oamenilor “o speranta care nu este o simpla iluzie” (Ellul). Nu-i de mirare ca Adevarul intrupat si persoanele-eveniment sunt cu greu tolerate in Vajnica Lume Noua.

In fine, crestinul adevarat trebuie sa fie ca o oaie in mijlocul lupilor. Noua Ordine Mondiala este un taram in care oile nu mai vor sa fie oi, ci vor cu toate sa devina lupi, sa domine si sa sfartece. Azi a fi o oaie in mijlocul lupilor inseamna sa fii trup si suflet cu neamul tau si cu Biserica lui Hristos, asa cum Moise si Ieremia au fost una cu poporul lor, asa cum Iisus S-a identificat cu multimile concrete, cu “oile fara pastor”. O astfel de atitudine – blasfematoare din punct de vedere globalist – implica un sacrificiu pe care doar crestinii adevarati mai sunt dispusi sa-l faca.

Ovidiu HURDUZEU