DE LA “DRACULALAND” LA “THAILANDA EUROPEI”

 

            Dupa ce am cedat mai demult cerintei imunde de “a intra in Europa cu spatele” (sintagma lansata, daca nu ma insel, chiar de d-l Andrei Plesu), dezincriminind legal homosexualitatea, legislativul nostru pare a fi prins gustul irezistibil al evaziunilor sexuale. Noul proiect de legiferare si dezincriminare a prostitutiei reia campania esuata in Anul Caragiale (2002), dar si unele incercari ulterioare mai timide (cum a fost cea a ministrului Vasile Blaga, in 2007), amintind, o data in plus, de vechiul proverb romanesc: “Tara arde si baba se piaptana”. Iar aceasta nu doar pentru ca in Romania post­­comunista exista numeroase alte urgente legislative cu caracter vital, ci si pentru ca prostitutia beneficiaza deja de o reglementare oficiala suficient de larga si per­fect de­mo­­­cratica (art. 328 din actualul Cod Penal). Mai mult de­cit atit: spre deosebire de modificarea legislativa adoptata acum cativa ani in privinta homosexualitatii, mai degraba ca o for­ma de curtoazie sui generis fata de ambasadorul unei mari puteri (vorba bancului aparut pe acest fond: Be my Guest!), in cazul prostitutiei nu mai e vorba de nici o pre­siune externa, ci doar de ideea fixa a unor grupuri politice au­tohtone (in frunte cu familia prezidentiala, care si-ar dori in plus si dezincriminarea consumului de droguri!), sustinuta cu o argumentatie in­su­­ficienta si falsa, pe fondul unui intreg concert demagogic cu tenta electorala.

Principalul argument al sustinatorilor acestei re­for­­me legislative se vrea unul de natura medicala: ca prin institutionalizare prostitutia va putea fi monitorizata, iar in acest fel rata imbolnavirilor venerice va scadea. Infai­libil la prima vedere, acest argument propagandistic este contrazis de numeroasele statistici efectuate recent atit in tari unde prostitutia este incriminata, cit si in tari unde s-a procedat la dezincriminarea acesteia: intre unele si cele­lalte nu exista diferente semnificative in ce priveste rata bolilor cu transmisiune sexuala (BTS). Dovada ca adeva­rata problema nu este incriminarea sau dezincri­minarea prostitutiei (existente pretutindeni si dintot­dea­una), ci limi­tarea fenomenului prin masuri responsabile si con­crete de natura moral-educationala, socio-economica si medico-sanitara. Legalizarea juridic-abstracta este o ma­sura facila si ineficienta, riscind sa duca chiar la o recru­descenta a fenomenului (mai ales sub forma unor “retele paralele”, neoficiale), cum o arata experienta ma­jo­ritatii tarilor care au pus-o in practica. Legalizarea permisiva nu constituie, in ultima instanta, decit o forma de incurajare si protectie oficiala, in virtutea careia Statul devine prin­cipalul proxenet.

            Pe de alta parte, este stiut de toata lumea (cu ex­cep­­tia parlamentarilor nostri) ca majoritatea bolilor cu transmisiune sexuala au o lunga perioada de incubatie, in decursul careia nu pot fi depistate prin semne sigure, oricit de riguros ar fi controlul medical. Or, in acele cite­va luni sau chiar numai saptamini, o prostituata bolnava (nota bene: de 80 de ori mai predispusa BTS-urilor decit o persoana normala!) poate imbolnavi sute si mii de clienti, care la rindul lor devin transmitatori inconstienti catre cel putin tot atitea alte persoane (in speta, sotii nevinovate, iar uneori si progeniturile acestora).

          Din punct de vedere sociologic, ne aflam in fata unui atentat la sanatatea vietii familiale, dar si in fata unei noi forme de sclavie “civilizata”. Vinzindu-si trupul in mod mai mult sau mai putin liber, prostituata isi vinde o data cu el si libertatea, devenind, practic, proprietatea pro­xenetului si fiind supusa in diferite grade capriciilor acestuia (ea nu-si mai decide nici pretul, nici “modul de intrebuintare”, nici clientii, nici ritmul activitatii). Prosti­tuata nu-si pierde numai demnitatea, dar si umanitatea, devenind treptat o simpla “masina de facut sex”. In ace­lasi sens, din activitatea sa specifica fiind exclusa impli­carea afectiva si moral-spirituala, ea pierde principalele marci distinctive ale umanului in raport cu regnul animal. Prostitutia legalizata este cea mai cinica modalitate de injosire oficiala a femeii, implicind o discriminare indi­rec­ta si o grava deteriorare a imaginii sale generale in con­­­­stiinta sexului opus.

            In fine, este aproape de prisos sa mai vorbim despre scandalul moral-religios al unei asemenea “legi a faradelegii” (impotriva careia, in mod firesc, Biserica s-a constituit in principalul bastion de rezistenta*). Prostitutia pingareste trupul omenesc, prefacindu-l din “templu al Duhului Sfint” (I Corinteni 6, 19) in capiste a desfrinarii. Vechiul Testament statea sub semnul poruncii a saptea din Decalog (“Sa nu fii desfrinat!” – Iesirea 20, 14) si pe­depsea aspru orice forma de preacurvie (mergindu-se pina la lapidare). In Noul Testament, Hristos este mult mai in­gaduitor (“Cel fara de pacat dintre voi sa arunce cel dintii piatra asupra ei”), dar conditia este clara: “Nu nu te osin­desc”, dar “de-acum sa nu mai pacatuiesti!” (cf. Ioan 8, 7-11). Or, noi, care ne pretindem crestini in virtutea unei lungi traditii, cautam, iata, sa promovam un cadru legal de a pa­ca­tui, fara a ne mai sinchisi de Dumnezeu, pe Care am reusit sa-L prefacem doar intr-un soi de garant conven­tional al parastaselor festive.

In fata acestui proiect legislativ deopotriva anti­crestin, antinational si antiuman, tineretul responsabil al Romaniei nu se poate simti decit ofensat si profund ingrijorat, vazindu-si amenintat viitorul in cele mai pure aspiratii ale lui. Tinerii de astazi (si descendentii lor) vor fi principalele victime ale disolutiei sociale si bioetice careia parintii lor se pregatesc astazi sa-i dea votul, in numele unui “eu­ro­penism” prost inteles (de fapt, al descreierisirii fara frontiere).

            Adevarata constiinta crestina si europeana nu poate decit sa deconspire aceasta initiativa in acelasi timp imunda si aberanta, ghidata in subsidiar de oculte ratiuni negutatoresti, prin care o clasa politica patibulara, dupa ce a propus Romaniei sa devina “Draculaland”, ii propu­ne mai nou, in repetate rinduri, sa devina un fel de “Thailanda a Europei”.

Razvan CODRESCU

* A se vedea, pe urmele protestului formulat de Sf. Sinod al B.O.R. si in 2002, recentele declaratii ale Biroului de Presa al Patriarhiei, amplu comentate in presa si pe internet. Pentru o informare mai detaliata asupra diferitelor aspecte ale problemei, a se (re)vedea, intre altele, si brosurile din 2002 intitulate Fata ascunsa a prostitutiei legalizate (realizata de “Grupul de Initiativa pentru Apararea Familiei”, grup “alcatuit din profesori universitari, medici, avocati, teologi, studenti, membri ai Comisiei de Bioetica a Patriarhiei Romane, ai Centrului de Studii Teologice Aplicate, ai A.S.C.O.R. si ai Ligii Studentilor din Universitatea Bucuresti”) si Legiferarea prostitutiei – o lege a fara­delegii. Argumente moral-religioase, juridice, sociologice si medi­cale impotriva dezincriminarii prostitutiei (realizata din initiativa si cu binecuvintarea I. P. S. Parinte Teofan, pe atunci Mitropolitul Olteniei, sub egida Centrului pentru Studii de Teologie Aplicata, intrunind semna­turile teologului Ilie Moldovan, juristului Teodor Sambrian, sociologului Ilie Badescu si doctorului Pavel Chirila).