CUVINTELE VII ALE PARINTELUI CALCIU

Parintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii. „A sluji lui Hristos inseamna suferinta”, editie ingrijita la Manastirtea Diaconesti, Editura Bonifaciu, Bacau, 2009 (243 de pagini si numeroase planse color).

In aceasta toamna se implinesc 3 ani de cind vrednicul de pomenire parinte Gheorghe Calciu s-a mutat la cele vesnice. In preludiul apropiatei comemorari, Sf. Manastire Diaconesti ingrijeste cu har un nou volum care poarta semnatura parintelui, dar care este de fapt o constructie editoriala, in care intra pagini alese (multe inedite) din predicile, conferintele sau interviurile sale, ordonate tematic in patru sectiuni: „Despre viata duhovniceasca”, „Biserica si ispitele veacului”, „Romania crestina si martira” si „Cuvinte de sarbatoare”. Fiecare parte poarta un motto orientativ, extras tot din spusele parintelui. Rezulta un indrumar viu si foarte actual de raportare crestin-ortodoxa la lume si existenta, atat la nivel personal, cat si la nivel comunitar. Nu se putea titlu mai potrivit decit cel de Cuvinte vii, pline de Viata Duhului si de Invierea lui Hristos. Ele se altoiesc pe experienta de viata si pe suferinta jertfelnica ale unuia dintre cei mai de seama marturisitori ai Ortodoxiei din secolul XX, in infruntare duhovniceasca atit cu ateismul comunist, cit si cu laicismul postcomunist, atit cu „diavolul rosu”, cit si cu „diavolul albastru”. Cartea are ca subtitlu un cuvint adeseori repetat de parintele: „A sluji lui Hristos inseamna suferinta”. Suferinta purificatoare si marturisitoare. Suferinta pe care Hristos Insusi Si-a asumat-o kenotic in slujba si de dragul zidirii Sale. O suferinta care lamureste, intemeiaza si deschide spre eshaton.

„A suferi trece”, spunea Léon Bloy, „dar a fi suferit nu trece niciodata”. De aceea cuvintele suferintei, cuvintele rastignirii pe urmele lui Hristos, nu pot fi decit vii si datatoare de viata. Forta lor netrecatoare tine de taina ultima pe care sta lumea si care este taina mintuitoare a Crucii. Cuvinte vii este cartea unui cruciat al secolului XX, de la care avem si vom avea enorm de invatat, pina la plinirea vremilor, ca insi si ca neam. Nu invatatura carturareasca (desi nici aceea nu-i de lepadat), ci invatatura muceniceasca (din cea care ramine scrisa in Cartea Vietii, cea de dincolo de veac). Urechi deschise sa fie, caci Dumnezeu nu ne-a lipsit de marturisitori!

Cuvinte vii intru Cuvintul cel fara de moarte – iata suprema zestre pe care o poate lasa urmasilor un om al lui Dumnezeu si a carei chivernisire lucratoare devine masura vredniciei lor. Diaconestiul si-a facut inca o data datoria si si-a probat inca o data vrednicia, intr-un duh cu Parintele Gheorghe, Noul Mucenic. Dar rodul cel mare il vrea Dumnezeu in noi toti, ca sa nu raminem datori si nevrednici in tirziul acestei lumi, avind ochi si nevazind, avind urechi si neauzind. Noua carte a parintelui Calciu este, inainte de toate, o provocare la in-vrednicire: „Eu nu zic sa fim ca El, caci cine poate fi ca El, ca Mintuitorul? Dar macar, cit de cit, sa mergem pe urma pasilor Lui”.

Amin, parinte! Asa sa ne ajute Dumnezeu. (R. C.)

Difuzare: Editura Bonifaciu, tel. 0755/276934 si 0747/110212.