ANNICK DE SOUZENELLE
„LIBERTATEA” CARE ADUCE „CIUMA”
(cuvant despre homosexualitate)
Clasa politica se va confrunta cu o problema care, desi lipsita de orice consistenta, risca sa ia proportiile broastei din fabula. Sa speram ca, in cele din urma, acest balon de sapun va impartasi soarta aceleeasi broaste, caci, altfel, prea laica noastra Republica nu dispune de vreun instrument pentru a o dezamorsa.
Ma refer la revendicarea ca mariajul intre homosexuali sa fie recunoscut la nivel institutional.
Odinioara, regele se casatorea simbolic cu poporul. Imparatul Chinei, fiu al cerului, lua in casatorie poporul, fiu al pamantului; unul si multiplul erau de nedespartit. In prezent, poporul nu recunoaste alt punct de referinta in afara lui insusi. Astfel, el nu va reusi sa-si gaseasca echilibrul decat daca se va intoarce catre Unitatea fondatoare a propriei sale fiinte interioare, altfel spus, catre propria sa dimensiune regala.
Demult iesita de sub autoritatea exterioara a Bisericii, Republica noastra si-a definit laicitatea prin legea din 1905. Aceeasi Republica va trebui sa-si redefineasca raporturile fata de autoritatea pricipiului divin din om, asupra careia statul nu are nici o putere. Or, din acest principiu decurg legile care structureaza lumea. Ele sunt pentru lume ceea ce este un zid de sustinere pentru o casa; incalcate, ele vor provoca prabusirea! Incalcandu-le din ignoranta, pricinuim dezastre!
Ele nu sunt legi de ordin moral, de genul celor pe care se intemeiaza etica unui anume popor in cadrul propriei civilizatii. Ele se afla dincolo de registrul dialectic al binelui si raului, unde omul experimenteaza relativitatea. Ele hotarasc viata sau moartea.
La nivelul realitatii ontologice, homosexualitatea nu-si gaseste nici un corespondent. Toate traditiile lumii legitimeaza uniunea contrariilor, cea dintre cer si pamant, respectiv dintre polii masculin si feminin.
Traditia biblica, pe care se intemeiaza civilizatia noastra, vorbeste inca de la primul cuvant despre alianta dintre Increat si Creat, despre relatia nuptiala dintre Dumnezeu si umanitate, apoi, despre Adam si femininul sau interior, despre nunta dintre lumina si tenebre, fara de care lumina nu poate spori, despre ingemanarea dintre uscaciune si umiditate, in lipsa careia nu exista fecunditate. In sfarsit, ca un reflex al realitatii ontologice in lumea noastra cazuta, ni se vorbeste despre uniunea dintre barbat si femeie.
O data ce uniunea contrariilor este transgresata, asupra noastra se va abate CIUMA, cea de-a cincea plaga care a devastat Egiptul, tara unde evreii erau tinuti prizonieri. Aceasta plaga va cobori asupra lumii in care fiintele umane sunt prizoniere ale propriei inconstiente. Precum in vremea Exodului biblic, oamenii sunt chemati sa faca trecerea catre un alt nivel de constiinta. Ei sunt chemati la implinirea Pastelui launtric.(radacina ebraica PESAH inseamna TRECERE). Pastele evreilor despre care se vorbeste in Exod cheama astazi un Paste al neamurilor.
Din perspectiva celor ce trec catre un alt nivel de constiinta, urgiile nu sunt considerate „ghinioane”, ci simple obiectivari ale mizeriei lor launtrice, deci prilej de noi introspectii.
Ciuma, simbolul tuturor nenorocirilor despre care vorbim, e desemnata prin cuvantul ebraic DEBER, ce se pronunta DABAR. Cum in limba ebraica nu se scriu vocalele, acelasi cuvant desemneaza un „lucru” si reflexul „verbului” fondator. Daca pentru noi omonimia face obiectul jocurilor de cuvinte, in ebraica ea e un joc divin; aceasta inseamna ca lucrurile nu au realitate, sens si viata decat in relatie cu Verbul care le intemeiaza. Cand aceasta relatie e intrerupta, lucrul nu mai are sens si ciuma nu intarzie sa-si faca aparitia.
Homosexualitatea nu are nici o legatura cu Verbul divin, fiind lipsita de realitate ontologica. De fapt, ea nu exista decat in lumea noastra cazuta, ca o deviatie de la relatia normala dintre barbat si femeie. Aceasta relatie normala se afla in directa legatura cu perechile ontologice. Iata de ce ea duce la fecunditate; ea e sacra in sine.
Confruntati cu deviatiile carora le suntem prada in lumea de azi, toti avem datoria de a ne ajuta intre noi. Dar intelegerea si intrajutorarea nu trebuie confundate cu acceptarea deviatiei in sine si recunoasterea unui statut legal pentru obiectul acestor deviatii. A oferi un statut legal ce asaza homosexualii pe acelasi plan cu perechile normale, a da homosexualilor dreptul de a se casatori in fata ofiterului de stare civila, aceasta inseamna a aduce ciuma. Trebuie sa o stim.
Total ignorant fata de dimensiunea sacra a antropologiei si de textele ce ne-o reveleaza, Statul se impotriveste acestei revendicari prin argumente de ordin moral, sentimental, afectiv, sau invocand bunele obiceiuri. Sub acelasi pretext al libertatii, de care uzeaza azi homosexualii, poate ca maine se va pretinde recunoasterea legala a poligamiei, sau – de ce nu? – a incestului...
Ca si majoritatea contemporanilor nostri, Statul nu cunoaste inca adevaratul chip al libertatii. Libertatea se cucereste ascultand legile ontologice, care releva chipul nostru divin. Umanitatea rupta de divin e aducatoare de ciuma; intoarsa catre divin e izvor de viata.
Alegerea pe care o avem de facut nu suporta nici o amanare.
Traducere de
Marian STAN