JOSÉ ANTONIO PRIMO DE RIVERA

SI NATIONAL-SINDICALISMUL SPANIOL :

REVOLUTIA TRADITIONALA (II)

Falanga: intre Grecia antica si viitor

Falanga lui José Antonio este o miscare, nicidecum un partid – ci aproape un anti-partid – nici de dreapta, nici de stanga. Dreapta este aspiratia de a mentine o organizare economica, chiar injusta, iar stanga este dorinta de a distruge o organizare economica, chiar daca o data cu aceasta distrugere se pierd multe lucruri bune.

            Organizata dupa modelul militar grecesc (centurie, falanga, escuada), simbolizat prin sagetile spartane din dreapta blazonului, Falanga, in discursul fondator din 29 octombrie 1933, la Madrid, spune doar „Multumesc”, fara paragraf de multumiri, in stilul laconic militar ce o caracterizeaza.

            Punctele initiale ale Falangei sunt urmatoarele (aparute in Nº 1 F. E., 7 decembrie 1933) :

I.                    Spania

Nu este un teritoriu, nu este un agregat de barbati si femei, este inainte de toate o unitate de destin, o realitate istorica care a avut – si mai are de implinit – misiuni universale.

De aceea, Spania exista: primo, precum ceva distinct de fiecare dintre indivizii, clasele sau grupurile care o constituie; secundo, precum ceva superior tuturor acestor indivizi, clase sau grupuri, chiar daca sunt toti reuniti.

Deci Spania, intrucat exista ca o realitate distincta si superioara, trebuie sa aiba scopurile sale proprii, care sunt: primo, durata vietii sale; secundo, renasterea vitalitatii sale interne; tertio, participarea sa – cu un rol predominant – la intreprinderile spirituale ale lumii.

II.                 Dezintegrarea Spaniei

In atingerea acestor scopuri Spania se loveste de un mare obstacol: este impartita – primo, de catre separatismele locale; secundo, de catre luptele intre partidele politice; tertio, de catre lupta de clase.

Separatismul ignora sau uita realitatea Spaniei. Nesocoteste faptul ca Spania este, inainte de toate, o mare unitate de destin. Separatistii se leaga de faptul ca vorbesc o limba proprie, ca au caracteristici rasiale proprii, ca regiunea lor are o clima proprie sau o topografie particulara. Dar – si va trebui intotdeauna s-o repetam – o natiune nu este nici o limba, nici o rasa, nici un teritoriu. Este o unitate de destin in universal. Aceasta unitate s-a numit si va continua sa se numeasca Spania.

Sub semnul Spaniei, popoarele care o formeaza – unite in universal – si-au implinit destinul. Nimic nu poate justifica faptul ca aceasta superba unitate, ce a creat o lume, sa se rupa.

Partidele politice nesocotesc unitatea Spaniei, deoarece o vad din punctul de vedere al unui interes partial. Unii sunt de dreapta, altii sunt de stanga; a se situa astfel in fata Spaniei inseamna a-i desfigura realitatea. Inseamna a o privi doar cu ochiul stang, sau cu cel drept: din profil. Lucrurile frumoase si clare nu pot fi privite astfel; trebuie sa le privim cu ambii ochi, sincer, din fata. Nu din punctul de vedere al unui partid care, deoarece este partid, deformeaza lucrul privit. Ci din punctul de vedere al Patriei, care vazand ansamblul, corecteaza defectele noastre de viziune.

Lupta claselor ignora unitatea Patriei, deoarece rupe notiunea de „productie nationala” ca si ansamblu. Patronii, in stare de lupta, isi propun sa castige mai mult; muncitorii, de asemeni. Si se tiranizeaza alternativ.

In vremurile de criza de lucru, patronii abuzeaza de muncitori. Cand este foarte mult de lucru, sau cand organizatiile muncitoresti sunt puternice, muncitorii ii asupresc pe patroni. Nici patronii, nici muncitorii nu-si dau seama de acest adevar: unii si ceilalti coopereaza la opera de ansamblu care este productia nationala. Cum nu se gandesc la productia nationala, ci doar la interesele sau ambitiile propriei clase, patroni si muncitori se distrug intre ei si se ruineaza.

III.               Spre remediu

Daca luptele si decadenta decurg din pierderea ideii permanente a Spaniei, remediul va consista in a restaura aceasta idee. Trebuie conceputa din nou Spania ca o realitate de sine statatoare. Superioara diferentelor dintre popoare, luptelor dintre partide, luptei claselor.

Cel ce nu va pierde din vedere aceasta afirmare a realitatii superioare a Spaniei va vedea foarte clar toate problemele politice.

IV.               Statul

Unii vad Statul ca pe un simplu pazitor al ordinii, ca pe un spectator al vietii nationale care trebuie sa participe la aceasta doar cand ordinea este tulburata, dar care nu crede in nici o idee determinata.

Altii aspira sa preia Statul pentru a-l folosi – chiar in mod tiranic – ca instrument al intereselor grupurilor sau claselor lor.

Falanga Spaniola nu vrea nici una din aceste variante: nici un Stat indiferent, simplu politist, nici atat un Stat de clase sau de grupuri. Vrea un Stat care sa creada in realitatea si in misiunea superioara a Spaniei. Un Stat care, in serviciul acestei idei, repartizeaza fiecarui barbat, fiecarei clase si fiecarui grup indatoririle sale, drepturile si sacrificiile. Un Stat care sa apartina tuturor, care actioneaza doar sub ideea unei Spanii durabile, fara sa se supuna vreodata interesului vreunei clase sau vreunui partid.

V.                 Suprimarea partidelor politice

  Deoarece Statul nu va putea niciodata apartine vreunui partid, trebuie terminat o data pentru totdeauna cu partidele politice. Partidele politice sunt rezultatul unei organizari politice false: regimul parlamentar.

In parlament, un anumit numar de persoane spun ca ii reprezinta cetatenii care i-au ales. Dar majoritatea alegatorilor nu au nimic in comun cu alesii, nu sunt nici din aceleasi familii, nici din aceleasi comune, nici din aceleasi bresle. Cateva bucati de hartie, depuse la doi sau trei ani in urne, sunt singura legatura intre popor si cei ce pretind ca-l reprezinta.

Pentru ca toata aceasta masinarie electorala sa functioneze, trebuie agitata viata comunelor la doi sau trei ani intr-un mod febril. Candidatii vocifereaza, se injura, promit lucruri imposibile. Partidele se infoiaza, se ataca, se omoara. Cele mai feroce uri sunt dezlantuite in acele zile; se nasc resentimente care vor dura pentru totdeauna si care vor face viata imposibila in sate. Dar ce le pasa de viata in sate candidatilor castigatori? Vor sclipi in capitala, vor aparea prin ziare si-si vor pierde timpul discutand lucruri complicate, pe care sateanul nu le va intelege.

De ce popoarele au oare nevoie de acesti intermediari politici? De ce fiecare barbat, pentru a interveni in viata natiunii sale, trebuie oare sa se afilieze unui partid politic sau sa voteze pentru candidatul unui partid politic ?           
            Ne nastem fiecare intr-o familie; traim cu totii intr-o comuna; fiecare dintre noi are o meserie sau o profesie. Insa nimeni nu se naste sau nu traieste natural intr-un partid politic. Partidul politic ne uneste artificial cu alti oameni din alte comune sau alte meserii – cu care nu avem nimic in comun – si ne separa de vecinii nostri, sau de colegii nostri de lucru, cu care traim in realitate.

Un Stat adevarat, precum cel pe care si-l doreste Falanga Spaniola, nu va fi cladit pe bazele artificiale ale partidelor politice, nici pe parlamentul ce decurge din aceasta anomalie. Va fi bazat pe realitatile vitale adevarate: familia, comuna, breasla sau sindicatul. In acest fel, noul Stat va recunoaste integritatea familiei ca unitate sociala, autonomia comunei ca unitate teritoriala si sindicatul sau breasla ca baze ale organizarii totale ale Statului.

VI.               Dincolo de lupta claselor

Noul Stat nu se va dezinteresa de lupta pentru supravietuire pe care o duc oamenii. Nu va lasa fiecare clasa sa se zbata cum va putea pentru a se elibera de jugul uneia sau alteia, sau pentru a tiraniza alta clasa. Noul Stat, deoarece va apartine tuturor, va considera aspiratiile fiecarui grup care-l formeaza ca pe scopurile sale proprii si va veghea ca pentru sine insusi asupra intereselor fiecaruia.

Bogatia are ca prima misiune pe aceea de a ameliora conditiile de viata ale celorlalti; sa nu fie sacrificata majoritatea pentru luxul minoritatii.

Mestesugul este cel mai meritoriu titlu al demnitatii civile; nimic nu poate merita mai mult atentia Statului decat demnitatea si bunastarea lucratorilor. Asadar, va considera ca si datorie suprema, oricare ar fi pretul, de a procura fiecarui om o indeletnicire care sa-i asigure nu numai supravietuirea, ci o viata demna si umana. Si acest lucru nu-l va infaptui ca pe o pomana, ci ca pe o datorie.

Situatia actuala de lupta de clase considera ca exista doua clase cu interese diferite si opuse. Punctul nostru de vedere ii considera pe toti cei ce contribuie la productia nationala ca interesati intr-o mare actiune comuna.

VII.            Individul

Falanga Spaniola considera omul ca pe un ansamblu format dintr-un trup si dintr-un suflet, adica capabil de un destin etern, purtator de valori eterne. Deci, acordam cel mai mare respect demnitatii umane, integritatii omului si libertatii lui.

Dar aceasta libertate profunda nu autorizeaza pe nimeni sa subrezeasca fundamentele vietii comune publice. Acestea sunt: autoritatea, ierarhia, ordinea.

Daca integritatea fizica a omului este intotdeauna sacra, aceasta nu este suficient pentru a-i garanta sau admite o participare la viata publica nationala. Conditia politica a individului nu se justifica decat prin implinirea unei functii in viata nationala. Numai cei incapabili vor fi exonerati de aceasta indatorire.

Insa parazitii, lenesii, cei ce aspira a trai doar ca niste musafiri, pe eforturile celorlalti, nu vor merita nici cea mai mica atentie din partea noului Stat.

VIII.          Spiritualul

Falanga Spaniola nu poate considera viata ca pe un simplu joc al factorilor economici. Nu accepta interpretarea materialista a Istoriei. Spiritualul a fost si va ramane cheia de bolta a vietii oamenilor si popoarelor. Unul din aspectele predominante ale spiritualului este religia.

Nici un om nu poate scapa intrebarilor eterne despre viata si moarte, despre creatie si viata de apoi. La aceste intrebari nu se poate raspunde evaziv, trebuie raspunsul sa fie afirmativ sau negativ.

Spania a raspuns intotdeauna prin afirmarea catolica. Interpretarea crestina a vietii este – in primul rand – cea adevarata, dar in plus este, istoric, interpretarea spaniola.

Asadar, reconstrustia spaniola trebuie sa aiba un sens crestin. Asta nu inseamna ca persecutiile contra celor ce nu sunt crestinati vor reaparea; vremea persecutiilor religioase a trecut.

Asta nu inseamna nici ca Statul isi va insusi direct functiile religioase ce apartin Bisericii. Dar nici ca va tolera imixiuni sau intrigi ale Bisericii, care ar putea purta prejudiciu demnitatii Statului sau integritatii nationale. Ceea ce inseamna ca Statul nou se va inspira din spiritul religios catolic traditional si va determina cu Biserica avantajele si protectia ce-i sunt datorate.

IX.               Purtarea

Iata ce vrea Falanga Spaniola. Pentru a realiza acest lucru, cheama la o cruciada a tuturor spaniolilor ce vor vrea renasterea unei Spanii mari, libere, juste si originale.

Cei ce vor participa la aceasta cruciada vor trebui sa-si pregateasca sufletul pentru daruire si pentru sacrificiu. Vor trebui sa considere viata ca pe o daruire: disciplina si pericol, abnegatie si renuntare la vanitate, la invidie, la lene si la barfa. In acelasi timp, vor sluji aceasta directie intr-un mod vesel si sportiv.

Violenta poate fi licita cand este pusa in slujba unui ideal care o justifica; ratiunea, justitia si Patria vor fi aparate prin violenta cand vor fi atacate prin violenta ori miselie. Dar Falanga Spaniola nu va folosi niciodata violenta ca instrument de guvernare.

Cei ce anunta muncitorilor o tiranie fascista mint. Falanga Spaniola, arzand de dragoste, sigura de credinta ei, va sti sa cucereasca Spania pentru idealul spaniol, in mod martial.

Falanga lui José Antonio i-a ramas fidela dupa incarcerarea sefului suprem. Din inchisoare, si-a indrumat trupele pentru a lupta impotriva bolsevismului.

Model militar de ierarhie si de ordine, Falanga, lipsita de clarviziunea tanarului ei sef, ce avea sa fie executat in inchisoarea de la Alicante, nu a avut posibilitatea de a aduce guvernul spaniol pe calea national-sindicalismului, cu toata participarea sa la razboiul civil si chiar daca mai multi membri ai Falangei au facut parte din guvernele succesive. (Va urma)

Simona NICULESCU