RECVIEM PENTRU ALEKSANDR SOLJENITIN

Pe 6 august 2008, la Minastirea Donskoi din Moscova, unde-si alesese singur locul de ingropaciune, a avut loc, in prezenta Patriarhului Aleksei II si a presedintelui Medvedev, ceremonia de inmormintare a lui Aleksandr Soljenitin, primul si cel mai mare deconspirator public al stalinismului si comunismului in genere, plecat spre odihna cu dreptii in noaptea de 3 august (ora locala 23.45), in urma unui stop cardiac, la virsta de aproape 90 de ani (n. 11 decembrie 1918).

Matematician de profesie, crezuse in prima tinerete, ca mai toata generatia sa, in sinceritatea si necesitatea istorica a idealurilor comuniste, iar in al doilea razboi mondial luptase ca artilerist in apararea patriei sovietice. Indraznind insa sa critice intr-o scrisoare particulara din 1945 priceperea militara a lui Stalin, este arestat si condamnat la 8 ani de detentie politica in inchisorile bolsevice, pentru ca din 1953 (cu putin inaintea mortii lui Stalin) sa i se impuna pentru mai multi ani domiciliul obligatoriu in stepele asiatice ale imperiului rosu. Spre sfirsitul lui 1962, pe fondul parsivului “reglaj” intern antistalinist promovat de Nikita Hrusciov, ajunge sa-si vada publicata, in revista literara Novii Mir, prima deconspirare fatisa a realitatilor Gulagului: O zi din viata lui Ivan Denisovici (tradusa rapid in numeroase limbi, inclusiv in interiorul “lagarului socialist”, dar nu si in Romania). De altfel, Soljenitin e cel ce avea sa impuna pe plan international termenul de “gulag” (de la Glavnoe Upravlenie Lagherei – „Directia Principala a Lagarelor“), mai ales prin monumentala lucrare Arhipelagul Gulag (Paris, 1973; in rom.: Arhipelagul Gulag: 1918-1956. Incercare de investigatie literara, trad. de N. Iliescu si I. Covaci, postfete de Al. Paleologu si I. V. Serban, 3 vols., Ed. Univers, Buc., 1997-98). Tot in strainatate ii aparusera integral (fara acordul sau), in 1968, Pavilionul cancerosilor si In primul cerc (aluzie la primul cerc al Infernului din Divina Comedie), iar in 1970 i se decernase Premiul Nobel pentru Literatura (la propunerea lui François Mauriac).

In februarie 1974, lungul sir de prigoniri suferite de Soljenitin in U.R.S.S. culmineaza cu arestarea si inchiderea sa la Lefortovo, apoi cu ridicarea cetateniei sovietice si condamnarea la expulzare. Surghiunitul haladuieste prin Europa de Vest si prin America (unde zaboveste timp mai indelungat), tine conferinte incendiare, iar cu timpul devine si acolo tot mai incomod, mai ales dupa ce in 1978 avertizeaza Occidentul asupra falsului sau umanism materialist. Din 1992, cind participa la intilnirea “reactionara” de la Vendée (unde s-au comemorat victimele masacrelor antiregaliste din vremea Revolutiei franceze) si are un discurs fulminant (denuntind “primul mare genocid din istoria lumii moderne”), devine aproape persona non grata, ulterior punindu-i-se in circa si un anume “antisemitism” (cam cum s-a intimplat si la noi, pe scara mai redusa, cu Paul Goma). Occidentul sfirseste prin a vedea in el „un conservator ortodox si slavofil, critic la adresa societatii de consum“...

In 1990, Arhipelagul Gulag apare pentru prima oara integral si in U.R.S.S., iar presedintele de atunci, M. Gorbaciov, ii ridica prin decret prezidential acuzatia de tradare si ii reda cetatenia sovietica. Anul intoarcerii definitive a lui Sojenitin acasa, 1994, conicide si cu aparitia micului volum Chestiunea rusa la sfirsit de secol XX, aparut repede si in romaneste (Ed. Anastasia, Buc., 1995, trad. de B. Buzila, postfata de Al. Paleologu). Pozitia sa devine tot mai mult una traditionalist-ortodoxa. Lucreaza intens si-si publica in continuare romanul-fluviu Roata rosie (intitulat initial R 17), despre Razboi si Revolutie, proiect demarat inca din 1964. In 2001-2002 scoate – atragindu-si noi ostilitati – documentarul istoric Doua secole impreuna, aparut aproape imediat si in franceza (Deux siècles ensemble, Ed. Fayard, Paris, 2003), unde declara ca vrea sa inlesneasca “intelegerea reciproca” dintre evrei si rusi, dar din care reiese puternica implicare a evreilor in pregatirea si instaurarea comunismului (in rom.: Doua secole impreuna. Vol. I. Evreii si rusii inainte de Revolutie: 1795-1917; Vol. II. Evreii si rusii in epoca sovietica: 1917-1972, trad. de V. Savin si Darclée Tomescu-Berdon, Ed. Univers, Buc., 2004).

Presedintele Putin, mai mult sau mai putin sincer, are abilitatea de a si-l apropia ca sfetnic si in 2007 ii acorda Premiul de Stat, ca unuia ce “si-a dedicat viata patriei” si al carui nume este curent asociat pe mapamond “cu soarta Rusiei insesi”. In ultimii ani, retras in casa sa dintr-o padure vecina Moscovei, nu se mai putea deplasa decit intr-un scaun cu rotile. Chiar in Rusia, tot mai critic si mai nemingiiat de neasezarea ei in noul context istoric, intrase intr-un con de umbra, iar in afara Rusiei era daca nu uitat, in orice caz tot mai putin inteles si agreat. Cazul lui Soljenitin arata cit de strain poate sa fie deja un om al secolului XX in pragul secolului XXI...

Dumnezeu sa-l odihneasca in ceata dreptilor, iar pe noi sa ne invredniceasca de crucea neuitarii lui.

Razvan CODRESCU