“CENTRUL DE MARTIROLOGIE ESTE UN ACT MARET

AL BISERICII LUPTATOARE”

Interviu cu d-l prof. univ. dr. Pavel Chirila

despre „Proiectul Aiud” si cercetarea martirologica

In jurul „Proiectului Aiud” s-a iscat, mai ales in ultimele luni, o mare dezbatere, pe alocuri foarte contondenta, in lumea ortodoxa. Discutie care s-a lasat cu suparari intre personalitati a caror impreuna-lucrare este altminteri foarte importanta pentru reusita proiectului. D-l dr. Pavel Chirila, presedintele Asociatiei „Christiana”, ctitor de biserici si manastiri, fondatorul primului spital crestin de la noi de dupa revolutie si al unui hospice linga Bucuresti (com. Voluntari), om implicat puternic in viata Bisericii si a Cetatii, este unul dintre sustinatorii la varf ai „Proiectului Aiud”. Cunoaste bine toate etapele de pana acum ale acestuia, dar a evitat sa se amestece in polemica. Astazi considera ca este obligatoriu sa-si spuna punctul de vedere, pentru a risipi confuzia si a incerca o impacare intre frati. (Cl. T.)

Domnule profesor, dvs. ati avut ideea ca in viitoarea manastire de la Aiud sa se intemeieze si un centru de studii martirologice. Le-ati propus-o Parintelui Iustin Parvu, de a carui personalitate duhovniceasca v-ati declarat impresionat, si Parintelui Augustin, duhovnicul schitului de la Rapa Robilor. Ce v-a impins sa faceti aceasta propunere?

Am avut o parte din membrii familiei detinuti politici si, in plus, predau la Facultatea de Teologie un curs de Medicina pastorala. Temele acestui curs, asupra carora m-am aplecat ani de zile, m-au convins sa acord o atentie si o preocupare maxima martirologiei: schingiuirile sfintilor, curajul in fata mortii, probarea si depasirea limitelor anatomice si psihologice ale fiintei umane, suferinta si excluziunea sociala – asumate pentru Hristos, capacitatea de a dizolva toate valorile prezentului in numele unei vieti viitoare cu Hristos, s.a.

Cum va sustineti ideea?

Biserica este zidita pe sangele martirilor – fara a caror prezenta fizica (in Sf. Antimis) nici nu putem face Sf. Liturghie.

In al doilea rand, secolul XX a dat, cred, mai multi martiri decat primele trei secole. Este absolut obligatoriu sa-i descoperim si sa-i cunoastem, sa  nu lasam pamantul si oamenii trecatori – fie ei ai Bisericii sau nu – sa-i ingroape si sa-i uite.

In al treilea rand, de martirii nostri, ai crestinilor, trebuie sa ne ocupam noi, crestinii, caci numai noi le cunoastem definitia, si, prin Sf. Euharistie, avem acelasi sange si partasie cu ei.

Ce isi propune, in opinia dvs., acest centru de studii martirologice? Ce urmeaza a fi el, in fond?

In opinia mea, martirologia, ca stiinta, se ocupa cu studierea persoanelor umane martiri, adica a acelor morti pentru Hristos care raspund criteriilor de definire a martirilor in Biserica crestina. In credinta noastra, mantuirea este personala, in Biserica (in comuniune). De aceea centrul epistemologic si eclezial al martirologiei este persoana umana si nu gruparile sociale, politice, armate, ideologice, partinice etc.

Vreti sa fiti mai explicit?

Vreau sa spun ca, dupa parerea mea, nu exista liberali-martiri, taranisti-martiri, democrati-martiri... Exista martiri pe numele lor... Moartea este o taina mare. In momentul cand omul trece prin ea, multe din valorile acestei lumi palesc, raman in urma si devin neesentiale pentru mantuire. Fostii detinuti politici care au ramas drepti pana la sfarsit si au fost in pragul mortii inteleg aceasta.

Centrul de studii martirologice, asa cum il am eu in minte, este o lucrare sfanta de Teologie sociala, este un act eclesial maret al Bisericii luptatoare, care aduce slava Bisericii triumfatoare. Nu aduce si nu trebuie sa aduca nici razbunare, dar nici indiferenta fata de toti mortii de la Aiud si de toate jertfele umane care au fost acolo. Crestin fiind, nu ma intereseaza decat numele mic, de botez, al martirului, pentru a-l putea pomeni la rugaciune. Nu ma intereseaza numele tortionarului sau delatorului, ci cel mult fapta lui, pentru a nu se repeta in generatiile urmatoare.

Centrul de martirologie a speriat destula lume inainte sa se stie in ce va consta...

Vor fi cateva camere pentru cercetatorii interesati, un muzeu, o biblioteca pentru cateva mii de volume si documente in domeniu, un laborator de imagistica si audio pentru inregistrarea documentara a marturiilor, sapaturilor, documentelor inedite, gropilor comune etc., un osuar.

De ce a trezit acest proiect atata scandal in lumea monahilor si mirenilor ortodocsi?

Intrebati-i pe scandalgii – monahi sau mireni! Acestia sunt scandalagiii vazuti. Exista, sunt convins, si niste scandalagii nevazuti, probabil fiii, rudele sau legaturile de sange ale fostilor tortionari, comandanti de inchisori, instrumentele represiunii etc., care lucreaza prin scandalagii vazuti. Lor, insa, nu trebuie sa le fie frica, ci sa aiba incredere in crestini. Crestinii se roaga mult pentru vrajmasii lor. Exista multe dovezi in Pateric care arata cum vrajmasii lui Hristos i-au trimis pe crestini in Rai, si uneori crestinii au ajuns aici chiar „la brat” sau „de gat” cu vrajmasii lor. Petre Tutea spunea ca religia crestina este singura care porunceste iubirea vrajmasilor. De aceea este ultima mare religie a lumii, caci o religie superioara iubirii vrajmasului nu poate exista.

Exista persoane, unele chiar printre fostii detinuti politici, care zic ca e mai bine sa nu se faca un centru de martirologie la Aiud, caci va fi deturnat de catre vrajmasii Bisericii. Dvs. ce parere aveti despre aceste temeri?

Indoiala, frica si incertitudinea nu apartin Bisericii lui Hristos. Cei care se clatina in cele vazute ale Bisericii se clatina si in cele dinlauntru ale lor. Sufletul lor e clatinat si indoielnic. Daca ar fi gandit asa primii crestini ai Bisericii, n-am mai fi avut azi temelii bimilenare. Cei care se indoiesc de acest proiect sunt unii dintre cei care nu vor sa se faca. Trebuie sa ne ferim de ei.

Va pun o intrebare delicata. Ce parere aveti despre pozitia Parintelui Iustin si  atitudinea unor monahi de la Petru Voda fata de acest proiect?

Nu e delicata deloc. Pentru suferinta de la Aiud si pentru autoritatea duhovniceasca a Parintelui Iustin trebuie sa-i sarutam mana si sa-i aparam reputatia de care se bucura in popor. Eu, personal, nu inteleg insa cateva lucruri care „pleaca din Petru Voda”. Sa le luam pe rand.

In urma cu cativa ani, cand am lansat ideea unui centru de studii martirologice, i-am impartasit-o Parintelui Iustin. A fost intrutotul de acord, chiar s-a bucurat ca cercetarea martirilor ar fi sub autoritatea onesta a crestinilor, calugarilor, ierarhilor. Ulterior (vezi ziarul Ziua, nr. 4534, de joi 14 mai 2009) parintele si-a schimbat optiunea, afirmandu-si raspicat parerea ca centrul de studii martirologice este... „un centru cultural” si ca trebuie indepartat din manastire. In urma cu cateva luni, un parinte de la Petru Voda a intocmit o tema de arhitectura si a exclus din ea complet centrul de studii martirologice. I-am telefonat sa-i cer explicatii. Mi-a raspuns ca a proiectat „un arhondaric mai mare, ca sa aiba loc acolo si cercetatorii”...

Cum interpretati aceste oscilatii contradictorii?

Nu pot sa le interpretez. Poate ca Parintele Iustin, prin aceasta opozitie, fiind un duhovnic renumit, vede sau simte ceva ce nu sunt eu in stare sa percep acum. Dar exista cateva argumente logice, singurele la care eu am acces, care ma determina sa militez in continuare pentru centrul de studii martirologice. Stiu ca intentia mea si a celor care promoveaza studiul martirilor la Aiud este sincera si nu urmareste decat cinstirea martirilor si intarirea Bisericii. Din acest punct de vedere, nu gresim fata de nimeni si credem ca si noi facem voia lui Dumnezeu. Argumentul ca in manastire trebuie sa fie doar liturghie, si nu implicarea mirenilor, nu sta in picioare, din mai multe motive. Cercetarea martirilor poate fi facuta exclusiv cu monahi, daca sunt buni specialisti si daca nu au sentimente persistente de respingere, neincredere si angoasa cand intalnesc mireni. Am vazut insa ca si mirenii sunt primiti bine in manastiri, mai cu seama cand doneaza ceva. Deci exceptii pot fi. In plus, exista, sunt convins, mireni buni profesionisti si foarte buni crestini, la fel de buni ca unii calugari. 

Intalnim in manastirile ortodoxe ascultari diverse: tesut covoare, pulovere, facut sindrila, prelucrare de lemn, crescut nutrii, vaci, oi multe, prasit porumb etc. Cu ce or fi mai duhovnicesti aceste ascultari decat studiul martirilor, nu inteleg.

Am intalnit in textele iscalite de Parintele Iustin cateva expresii care sugereaza faptul ca Sfintia Sa nu este singurul autor a ceea ce iscaleste. Statura duhovniceasca de Pateric a Parintelui Iustin ma face sa cred ca intre limbajul duhovnicesc al Prea Cuviosiei Sale si expresiile „torpila japoneza”, „varful sabiei” sau „centru cultural” nu exista nici o legatura. Toate acestea ma fac sa cred ca Parintele Iustin inca doreste ca la Aiud sa fiinteze un centru de studii martirologice*.

Daca totusi la Aiud nu se va naste cercetarea martirilor, avem posibilitatea, libertatea, ravna si bucuria sa o facem oriunde in alta parte. Iar eu voi ramane acelasi admirator si voi avea aceeasi evlavie pentru cel ce este Parintele Iustin de la Petru Voda. Poate, pentru binele si linistea parintelui, treptat, vor obosi si „ucenicii de serviciu” – plini de ravna, dar lipsiti de pricepere – care il inconjoara de atata vreme, sperand ca vor invata ceva de la Sfintia Sa.

Excluderea centrului de studii martirologice din spatiul eclesial risca deturnarea si capturarea lui de catre atei si necrestini (care, oricum, cinste lor, se lupta din greu, cu truda si cu mandrie, sa-si reactiveze memoria). De aceea, cred cu tarie ca cercetarea martirilor este bine sa se faca sub autoritatea unei manastriri. Sf. Vasile cel Mare a adus bolnavii in manastire inca in secolul IV. Nu cred ca e cazul ca noi sa scoatem martirii din manastire in sec. XX.

Dvs. ati dat o idee, dar nu sunteti nici fost detinut politic, nici arhitect, nici monah la Aiud, nici factor de decizie in Biserica. Cine credeti ca are autoritatea sa intervina in proiectul de la Aiud?

Pentru ca mi-ati pus aceasta intrebare, am sa va raspund mai in detaliu, pentru ca din cauza unor confuzii asupra dreptului si obligatiei de a interveni s-au nascut multe certuri, care n-au facut decat sa intarzie proiectul.

I.P.S. Andrei este autoritatea ecleziala suprema, care decide in Sf. Arhiepiscopie a Alba Iuliei. Ierarhul locului hotaraste. In mod fericit, I.P.S. Andrei este un om care iubeste martirii si sunt convins ca, daca Dumnezeu l-a asezat ierarh peste altarul suferintei carcerale din Romania, are curajul si intelepciunea sa guverneze acest mare si pretios proiect al Bisericii si neamului nostru. Sper ca I.P.S. Andrei sa fie o stanca de care se vor lovi – si se lovesc – toti detractorii, fie ei monahi sau mireni.

Fostii detinuti politici au desigur autoritatea morala sa sustina un asemenea proiect si sa-l apere in fata celor care nu-l doresc sau se sperie de el. Ei pot face relatari si sugestii valoroase privind adevarul istoric, viata cotidiana in inchisori, metodele de schingiuire fizica si presiune psihica, bolile, hrana, imbracamintea, conditiile ambientale ale inchisorii, relatia sociala, rugaciunea, trairea, asceza asumata sau nu, lezarea anatomica si spirituala a fiintei umane etc. Daca exista fosti detinuti politici care se pricep – in mod expres si atestat – la arhitectura manastireasca sau functia arhitecturala a unui centru de cercetare, atunci au dreptul sa-si spuna opinia, si este realmente bine sa se tina cont de parerea lor.

Ce rol a jucat si ce responsabilitate are maestrul Dan Puric in acest proiect?

De la lansarea ideii, pana in prezent, maestrul Dan Puric este omul care a facut cel mai mult pentru acest proiect. Domnia sa a ajutat la obtinerea unei extensii de teren la Aiud, fara care nu s-ar putea face o manastire mare, si a virat o prima suma de bani pentru inceputul lucrarilor. Cei care il critica n-au facut nimic pentru Aiud, nu au donat nimic, doar critica. Jignirile care i s-au adus – pe internet si in presa –, calomniile, banuielile, toate sunt pentru el un mic botez al focului, la care a raspuns cu demnitate pana acum: adica a pastrat linistea solemna a omului superior, care nu raspunde, injosindu-se, atata timp cat proiectul merge inainte.

D-l Dan Puric mi-a marturisit de mai multe ori ca nu are nici o cadere sa se exprime asupra arhitecturii asezamantului si nici nu vrea sa se implice. Aceasta decizie apartine Arhiepiscopiei de Alba Iulia. Dar ca roman si crestin sensibil la istoria crestina a acestui neam – care este o realitate obiectiva ce nu poate fi inlaturata – si la jertfele lui, va continua sa sprijine moral si material acest asezamant.

Dar noi, crestinii de rand, ca mine si ca dvs., ce putem face pentru Aiud?

Sa militam pentru ideea construirii Memorialului Aiud, sa ne bucuram ca se face si sa ne expunem opiniile cu smerenie, facandu-le cunoscute ierarhului locului, nu dand buzna cu aparatul de filmat „acasa” la episcop si pe blogguri. Iar limbajul trebuie sa  fie decent, corect, sa exprime un cuget bun si buna intentie. Daca nu putem face nimic pentru Aiud, sa incercam sa facem altceva placut lui Dumnezeu, caci Dumnezeu la judecata ne intreaba si de timpul pierdut pe pamant, si de binele pe care puteam sa-l facem si nu l-am facut.

Prima varianta a proiectului a fost criticata pentru dimensiunea ei arhitecturala. Inteleg ca acum exista o alta varianta, agreata si de I.P.S. Andrei...

Prima varianta a fost criticata pe nedrept, in sensul ca nu i s-a dat arhitectului nici o tema de arhitectura; s-au repezit insa s-o critice saptamani in sir. Stiu ca in prezent exista o alta varianta: manastire si centru de martirologie. Referintele asupra d-lui arhitect Radu Mihailescu, autorul acestui proiect, sunt dintre cele mai bune. Daca I.P.S. Andrei a agreat aceasta noua varianta, inseamna ca se lucreaza la documentatia de avizare. Nu stiu amanunte, nu mai sunt la curent, pentru ca de trei saptamani duhovnicul de la Aiud este mai greu de contactat.

Ce v-a impresionat neplacut in disputa creata pe marginea proiectului Aiud?

Calomniile, insultele, minciunile, manipularea, confuziile, limbajul trivial (departe de orice mentalitate crestin-ortodoxa) facute fara oprelisti pe anumite blogguri care se declara ortodoxe, cum este Apologeticum sau blogul lui Victor Roncea.

Exista  manipulare in toate aceste dispute?

Desigur. Sa va exemplific. Nimeni dintre initiatorii proiectului Aiud nu a pronuntat sintagma “centru cultural”, pentru ca realmente descoperirea si identificarea martirilor nu este un act de cultura, ci o lucrare spirituala in cel mai inalt inteles al cuvantului. La un moment dat detractorii proiectului au introdus sintagma “centru cultural”, sustinand cu tarie (de la ei insisi) ca la Aiud se doreste asa ceva. Au pus acest zvon in gura Parintelui. Iustin si au inceput sa lupte din toate puterile impotriva “centrului cultural”, adica, de fapt, impotriva Proiectului Aiud. Astfel, oamenii neavizati au inteles ca Parintele Iustin ar respinge crearea unui centru de studii martirologice, pentru “a salva Aiudul”.

Ultimul manipulator este un domn din Constanta, care ii pune, abrupt, Parintelui Arsenie intrebarea: ”Manastire sau centru cultural?”. Toate intrebarile ulterioare sugereaza raspunsurile programate: ”manastire” si “nimic altceva”. Asistam la aceeasi intentie sustinuta cu tenacitate si manevrata abil din culisele manipularii: excluderea cercetarii martirologice. Ceea ce este dureros e faptul ca martirii nostri sunt condamnati la uitare chiar de catre pretinsi ortodocsi. Mi-ar placea sa cred ca sunt doar cu starea de veghe amortita si nu sunt instrumente constiente ale dusmanilor Ortodoxiei.

Uneori, manipularea abila alterneaza cu minciuna (ii amintim domnului din Constanta sa fie atent la cuvinte, caci in Sfanta Scriptura scrie ca diavolul este tatal minciunii). In interviul cu Parintele Arsenie, interviervatorul spune textual: ”...le e frica sa fie manastire... Nu mai vor sa faca in principal o manastire...”. Eu va spun ca niciodata, nimeni nu a vrut sa excluda manastirea. Parintele Iustin, I.P.S. Andrei si Parintele Augustin stiu asta. Iar mai jos, spre sfarsitul interviului, toarna alta minciuna alarmista: ”Credem ca se incearca sa se preia de catre altii, care nu sunt foarte cinstiti, ideea aceasta a Aiudului” [sublinierea ne apartine].

Cum ar fi posibila o rezolvare fericita a Aiudului?

Cei dornici sa se implice in Proiectul Aiud sa inteleaga ca cercetarea si descoperirea martirilor este un act eminamente spiritual si eclesial, ca nu trebuie exclus din manastire un astfel de centru de martirologie (ar fi chiar pacat) si sa puna umarul fiecare la edificarea acestui memorial romanesc.

Va implicati in continuare in Proiectul Aiud?

In etapa actuala, nu e rolul si nici priceperea mea: arhitectura, constructii, santiere etc. Este misiunea exclusiva a I.P.S. Andrei si a specialistilor. Voi milita insa pentru proiectul Aiud si voi incerca sa ajut cum pot. Am propus I.P.S. Andrei, si a fost de acord, sa constituie un grup de lucru consultativ, format din teologi, istorici, sociologi, monahi, fosti detinuti politici, cercetatori, antropologi – crestini autentici, oameni din Biserica –, care sa-i prezinte analize pertinente si directii de cercetare ale fenomenului carceral si martirologic. In felul acesta, in luarea deciziilor, I.P.S. Sa s-ar sprijini pe opinii avizate.

Daca totusi in acest proiect intervin securisti, masoni, ezoteristi, atei, necrestini etc., ce e de facut? Stiu ca la Petru Voda si dvs. si Dan Puric ati fost banuiti ca faceti parte dintre acestia.

Intai, va raspund printr-o intrebare. Daca in acest proiect intervin fosti detinuti politici turnatori, care nu s-au pocait pentru faptele lor, calugari care scot cercetarea martirilor din Biserica, falsi episcopi si arhimandriti care bantuie prin manastiri, oameni fricosi care zic „mai bine sa nu-l facem decat sa fie distrus”, oameni care confunda cultura cu spiritualitatea, monahi care cred ca cercetarea istorica si arheologica se poate face in arhondaric, bloggeri care tin „predici bune la toata trebuinta” – ce e de facut?

Cred totusi ca exista si un raspuns teologic la aceasta intrebare. Am invatat de la duhovnicul meu ca una din cele mai mari taine si puteri ale Bisericii Crestine este faptul ca Dumnezeu intoarce raul in bine in virtutea actului proniator si grijii lui Dumnezeu pentru mantuirea neamului omenesc. Daca intemeietorii manastirii si centrului de studii martirologice de la Aiud sunt bine intentionati, iubesc Biserica si cred cu taria cu care muta muntii sau Rapa Robilor din loc, atunci toti cuceritorii nostri ori se vor converti, ori vor fi indepartati prin mana tare a lui Dumnezeu, Care celor mandri le sta impotriva. 

Aici isi gasesc sens cuvintele atat de des repetate in Pateric: „... Sa punem inceput bun”. Pentru acest inceput bun si buna intentie a noastra, a celor care initiem lucrarea,  Dumnezeu o va ocroti in veci. Altfel, sa nu fie!

Interviu realizat de

Claudiu TARZIU

* Interviul a fost luat la inceputul lunii august. Pe 21 august a.c., parintele Iustin Parvu, dr. Pavel Chirila, maestrul Dan Puric si liderii fostilor detinuti politici au semnat un comunicat comun in care se arata ca la Aiud se va face si centru de martirologie, pe langa manastire. Documentul este reprodus si in fruntea acestui numar.