Luna septembrie fiind aceea a inceputului de an scolar, includem in acest numar mai multe materiale privitoare la problemele invatamantului romanesc dupa 20 de ani de “reformare” democratica. Dincolo de formalism, indolenta si coruptie, o problema care continua sa nu dea pace legislatorilor nostri se vede a fi ramas aceea a Religiei in scoli (pe care unii dintre noi avusesem naivitatea de a o considera un bun si un drept definitiv castigat dupa lungile decenii de ateism comunist). Implicarea directa a Patriarhiei Romane in dialogul cu Presedintia si cu Legislativul arata adevarata gravitate a demersurilor pe care “alesii” poporului le fac pentru descrestinarea oficiala a Romaniei postcomuniste. (Redactia)

ORA DE RELIGIE IN SCOLILE ROMANESTI

Ma gandeam, in aceste vremuri, la felul in care istoria se repeta, fiindca, iata, asistam la pervertirea unora dintre noi cu maladia secularismului, care evidentiaza ora de Religie ca fiind un instrument al stress-ului si al discriminarii, si care, in consecinta, invoca inlaturarea acesteia din preajma copiilor nostri, ca nu cumva fie contaminati de duhul indoctrinarii, al bigotismului ori al pietismului...

            Nu stiu de ce, dar de cativa ani incoace suntem amenintati si asaltati, in momentul in care se pune in discutie schimbarea ori modificarea unei legi (dezvoltarea si perfectionarea ei), cu tot felul de probleme si atitudini ideologice, promovate de tot de felul de pseudointelectuali – membri ai nu se mai stie carei „societati civile” –, care sunt deranjati ba de (ne)deschiderea dosarelor si deconspirarea celor ce au colaborat cu Securitatea comunista, ba de existenta icoanelor in scolile romanesti, ba de problema manualelor de Religie, ba – si mai ales – de discriminrea homosexualilor... Chiar si problema existentei si a statutului orei de Religie a mai fost furibund dezbatuta si in ultimii ani... Ce sa facem, acestea sunt, dupa unii, adevaratele si singurele probleme ale Romaniei post-comuniste – care, iata, de douazeci de ani se zbate si se straduieste sa-si caute locul, sensul si importanta in noua configuratie geopolitica si geostrategica a erei globaliste, in cadrul institutiilor sau structurilor europene si euro-atlantice!... Potrivit unora, Biserica ar sta, cu mai toate ale ei, in calea acestor demersuri. Problema este ca cei care se simt amenintati de influentele orei de Religie (altfel, intotdeauna binefacatoare) sunt foarte putini si foarte slabi in argumentele lor. Iata, in schimb, care sunt argumentele noastre:

- Prezenta orei de Religie in invatamantul de stat este conforma Constitutiei Romaniei, care prevede in art. 32. alin. (7): „Statul asigura libertatea invatamantului religios, potrivit cerintelor specifice fiecarui cult. In scolile de stat, invatamantul religios este organizat si garantat prin lege”.

- Disciplina Religie se preda in scolile de stat potrivit Legii Invatamantului nr. 84/1995, art. 9, alin. (1): „Planurile-cadru ale invatamantului primar, gimnazial, liceal si profesional includ religia ca disciplina scolara, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul parintilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia si confesiunea. La solicitarea scrisa a parintilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie. In acest caz, situatia scolara se incheie fara aceasta disciplina. In mod similar se procedeaza si pentru elevul caruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat conditiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplina”.

- Prezenta Religiei in sistemul de invatamant romanesc nu este o inovatie a perioadei post-decembriste. Legea Instructiunii Publice din 1864, care a stat la baza invatamantului romanesc peste trei decenii si care a fost una dintre primele legi din Europa care instituiau obligativitatea si gratuitatea invatamantului (dupa Suedia, Norvegia, Prusia si Italia, dar inaintea Marii Britanii, Elvetiei, Bulgariei, Serbiei, Frantei), aseza Religia la loc de cinste intre obiectele de studiu, atat in cadrul invatamantului primar, unde se preda “catehismul” (art. 32), cat si in cadrul invatamantului secundar, gimnazial si liceal, unde se preda “religiunea” (art. 116) in sens mai larg.

- In majoritatea statelor Uniunii Europene, cu exceptia Frantei, Religia este disciplina scolara, sub diferite denumiri (a se vedea scrisoarea deschisa a Patriarhului catre Presedinte). Astfel, statele Uniunii Europene promoveaza un sistem de invatamant care valorifica potentialul educativ al Religiei.

- In ziua de 29.02.2008, la Palatul Patriarhiei din Bucuresti, conducatorii si reprezentantii cultelor religioase recunoscute in Romania si-au exprimat pozitia comuna cu privire la mentinerea disciplinei Religie in planurile-cadru ale invatamantului liceal, ca parte a trunchiului comun. 

- Disciplina Religie propune – nu impune – valori spirituale si morale ce stau la baza culturii europene si nationale, valori la care elevii trebuie sa aiba acces in mod liber si care au un rol formativ deosebit, demonstrat cu prisosinta si de studiile sociologice in domeniu.

Prin urmare, am senzatia tot mai pregnanta ca spiritul autentic, cu toate ale sale, ii deranjeaza pe unii deoarece constituie o realitate existentiala puternica si cat se poate de compacta, continand niste precepte morale foarte clare si corect definite. Acest lucru le-ar ingradi unora, chipurile, „libertatea de constiinta”. Cred ca, in primul rand, unii ca acestia sunt victimele secularizarii, sau nostalgicii vremurilor prigonitoare impotriva Bisericii, ori sclavii propriei lor constiinte, lipsite de o articulare spirituala autentica.  

Suntem intru totul de acord cu respectarea drepturilor unei minoritatii – fie si aceea a ateilor si liber-cugetatorilor, dar acestia sa nu uite totusi faptul ca, in spiritul reciprocitatii, trebuie aplicata si vice-versa. In caz contrar, vom vorbi, intr-adevar, de discriminare!

Nu asistam, oare, sau nu suntem chemati sa participam din nou la o lamurire a doctrinei promovata de ideologii secularizati si secularizanti in raport cu invatatura dreptcredinciosilor crestini? Care mai este diferenta intre ateismul de ieri si „laicismul” de azi? Macar acela isi spunea pe nume!

Asadar, ni se cere sa renuntam oficial la Chipul lui Hristos din sufletele noastre si din viata noastra cotidiana, si mai cu seama sa respingem Chipul Hristic din mintile si inimile copiilor nostri!... Pai, astfel de incercari s-au mai facut in istoria (chiar recenta) a poporului nostru, asa incat ar trebui sa dispunem de o oarecare imunitate!...

Si mai stim un lucru: atunci cand vrei sa faci pe victima unui context sau pe eroul unei cauze, se impune existenta si enuntarea unor dovezi, a unor probe logice sau materiale. Eu nu am vazut si nu am cunoscut la noi, in ultimii 20 ani, nici o victima a vreunei ore de Religie (obiect de studiu scolar reintrodus dupa 1990, cu multa truda si sacrificiu); in schimb, am vazut si am cunoscut copii, tineri si oameni maturi care au primit multe daruri si binefaceri de la Hristos Domnul prin intermediul rugaciunilor invatate in cadrul acestor ore (si asa foarte putine). Cu toti acestia ce facem, acum? Ii trecem asa, cu vederea, fara sa-i intrebam si pe ei ceva?... De fapt, noii politruci ai secularismului au intrebat ei pe cineva, ceva?!...

            Dar noi, pentru toate acestea, trebuie sa-I multumim lui Dumnezeu, in primul pentru ca ne aduce la realitate si ne invita la trezvie, scotandu-ne din ispita si pacatul triumfalismului si al autosuficientei, iar in al doilea rand pentru ca ne da atatea prilejuri de cultivare si chiar de inmultire a constiintei apologetice, in vederea (re)activarii laturii marturisitoare si misionare, toate cu scopul dobandirii mantuirii noastre.

Asadar, sa dea Dumnezeu – Cel in Treime slavit si laudat – sa putem sa le primim pe toate cu bucurie, cu folos duhovnicesc si cu smerenie, si sa indraznim inainte cu Mantuitorul Iisus Hristos, caci „El a biruit lumea” pacatelor, inclusiv pe cea a necredinciosilor moderni si contemporani, pentru care suntem datori sa ne rugam, chiar la orele de Religie sau la slujbele pe care ei le resping, si sa zicem cu totii: „Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!”.

Drd. Stelian GOMBOS

Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte

din cadrul Ministerului Culturii,

Cultelor si Patrimoniului National

RELIGIA IN SCOLI: PATRIARHUL CATRE PRESEDINTE

In contextul dezbaterilor referitoare la proiectele legilor educatiei, Prea Fericitul Parinte Patriarh Daniel a adresat Presedintelui Romaniei urmatoarea scrisoare privind statutul disciplinei Religie in invatamantul preuniversitar:

Domniei Sale,

Domnului Traian Basescu,

Presedintele Romaniei

Stimate Domnule Presedinte,

Am luat act de propunerile formulate de catre Comisia Prezidentiala pentru Analiza si Elaborarea Politicilor din Domeniile Educatiei si Cercetarii din Romania, in proiectul de Lege a Invatamantului Preuniversitar, art. 37, alin (1), din 30 aprilie 2009 si ne exprimam ingrijorarea cu privire la excluderea disciplinei religie din planurile-cadru ale invatamantului liceal si la statutul incert al acesteia in invatamantul primar si gimnazial.

Pentru pastrarea disciplinei religie in planurile-cadru ale invatamantului primar, gimnazial si liceal, ca parte a trunchiului comun, aducem urmatoarele argumente:

1. Prezenta orei de religie in invatamantul de stat este conforma Constitutiei Romaniei, care prevede in art. 32. alin. (7): „Statul asigura libertatea invatamantului religios, potrivit cerintelor specifice fiecarui cult. In scolile de stat, invatamantul religios este organizat si garantat prin lege”. De asemenea, este conforma Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor, care prevede in art. 32 alin. (1): „In invatamantul de stat si particular, predarea religiei este asigurata prin lege cultelor recunoscute”.

2. Disciplina religie se preda in scolile de stat potrivit Legii Invatamantului nr. 84/1995, republicata, art. 9, alin. (1): „Planurile-cadru ale invatamantului primar, gimnazial, liceal si profesional includ religia ca disciplina scolara, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul parintilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia si confesiunea. (2) La solicitarea scrisa a parintilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie. In acest caz, situatia scolara se incheie fara aceasta disciplina. In mod similar se procedeaza si pentru elevul caruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat conditiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplina”.

3. Pentru a se asigura, in mod egal, accesul elevilor la educatia religioasa, potrivit cultului din care fac parte, Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor prevede in art. 32 alin. (4): „La cerere, in situatia in care conducerea scolii nu poate asigura profesori de religie apartinand cultului din care fac parte elevii, acestia pot face dovada studierii religiei proprii cu atestat din partea cultului caruia ii apartin”.

4. Prezenta religiei in sistemul de invatamant romanesc nu este o inovatie a perioadei post-decembriste. Legea instructiunii publice din 1864, care a stat la baza invatamantului romanesc peste trei decenii si care a fost una dintre primele legi din Europa care instituiau obligativitatea si gratuitatea invatamantului (dupa Suedia, Norvegia, Prusia si Italia, dar inaintea Marii Britanii, Elvetiei, Bulgariei, Serbiei, Frantei), aseza religia la loc de cinste intre obiectele de studiu, atat in cadrul invatamantului primar unde se preda catehismul (art. 32), cat si in cadrul invatamantului secundar, gimnazial si liceal, unde se preda „religiunea” (art. 116).

5. In majoritatea statelor Uniunii Europene, cu exceptia Frantei, religia este disciplina scolara, sub diferite denumiri: Educatie religioasa (Austria, Danemarca, Germania, Grecia si Irlanda), Educatie moral-religioasa (Anglia), Morala si educatie religioasa (Portugalia), Educatie religioasa si morala (Luxemburg), Crestinism, Religie si Etica (Norvegia), Religie sau etica (Belgia), Miscari ideologice religioase (Olanda), Religie (Finlanda, Italia si Spania).

6. Pentru mentinerea disciplinei religie in planurile-cadru ale invatamantului liceal, ca parte a trunchiului comun, in cadrul campaniei Patriarhiei Romane „Nu vrem liceu fara Dumnezeu!” s-au primit in anul 2008 peste 140.000 de mesaje de sustinere.

7. In ziua de 29.02.2008, la Palatul Patriarhiei din Bucuresti, conducatorii si reprezentantii cultelor religioase recunoscute in Romania si-au exprimat pozitia comuna cu privire la mentinerea disciplinei religie in planurile-cadru ale invatamantului liceal, ca parte a trunchiului comun.

8. Disciplina religie propune, nu impune, valori spirituale si morale ce stau la baza culturii europene si nationale, valori la care elevii trebuie sa aiba acces in mod liber si care au un rol formativ deosebit, demonstrat si de studiile sociologice in domeniu.

Cu pretuire si binecuvantare,

† DANIEL,

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE